Integrale pentru 2019

Integralele pentru 2019 de care aminteam și aici:

A. E. Van Vogt - Arsenalele Din Isher                
A. E. Van Vogt - Făuritorii De Arme                
A. E. Van Vogt - Barbarul                                      
A. E. Van Vogt - Bestia                                        
A. E. Van Vogt - Cartea Lui Van Vogt                            
A. E. Van Vogt - Casa Veșniciei                                 
A. E. Van Vogt - Computer World                                
A. E. Van Vogt - Imperiul Atomului                             
A. E. Van Vogt - Imperiul Marelui Judecător                     
A. E. van Vogt - Invadatorii                                   
A. E. Van Vogt - Mărturisirea                                   
A. E. van Vogt - Mogd                                           
A. E. Van Vogt - Non-a Vol 1 - Lumea Non A                      
A. E. Van Vogt - Non-a Vol 2 - Jucătorii Non A                  
A. E. Van Vogt - Non-a Vol 3 - Sfârșitul Non A                  
A. E. Van Vogt - Nu-ți pune niciodată capul rămășag cu diavolul 
A. E. Van Vogt - Odiseea Navei Space Beagle                     
A. E. Van Vogt - Orologiul Timpului                             
A. E. Van Vogt - Portretul Oval                                 
A. E. Van Vogt - Război Împotriva Yazilor                       
A. E. Van Vogt - Războiul Împotriva Rulilor                     
A. E. Van Vogt - Sclipirea Viitorului                           
A. E. Van Vogt - Silkie                                         
A. E. Van Vogt - Slan                                           
A. E. Van Vogt - Soarele Subteran                               
A. E. van Vogt - Șobolanul și șarpele                           
A. E. Van Vogt - Stăpânii Timpului                              
A. E. Van Vogt - Star Cluster                                   
A. E. Van Vogt - Supermintea-Punctul Omega                      
A. E. van Vogt - Surogat etern                                  
A. E. Van Vogt - Un Ras Nebun                                   
A. E. Van Vogt - Universul Umbrelor
William Gibson & Bruce Sterling - Stea roșie pe orbita de iarna 
William Gibson & John Shirley - Specie Integrata
William Gibson & Michael Swanwick - Lupta Aeriana
William Gibson - Camera Lui Skinner
William Gibson - Chrome
William Gibson - Contele Zero
William Gibson - Continuumul Gernsback                          
William Gibson - Fragmente din holograma unui trandafir
William Gibson - Hotelul Trandafirul Nou
William Gibson - Johnny Mnemonic
William Gibson - Lumina virtuala
William Gibson - Machina diferențiala
William Gibson - Neuromantul
William Gibson - Piața în iarna
William Gibson - Zona de frontieră
Kurt Vonnegut - Abatorul cinci                                   
Kurt Vonnegut - Harrison Bergeron                                
Kurt Vonnegut - Hocus Pocus                                     
Kurt Vonnegut - Leagănul pisicii                                
Kurt Vonnegut - Pianul mecanic                                  
Kurt Vonnegut - Pușcăriașul
Kurt Vonnegut - Dick Ochi-de-mort
Kurt Vonnegut - Barba Albastra
Kurt Vonnegut - Sirenele de pe Titan
Kurt Vonnegut - Galapagos                           
                                            

Anul 2018

2018 a fost un an mai bun decât 2017 (și nu numai pe planul cărților)

- revelația mea pentru 2018 a fost de fapt reconfirmarea numita Philip K. Dick (am citit tot ce am găsit tradus în romana). Pentru mine unul e clar ca e în top 5 scriitori SF. De multe ori iți vine sa te sui pe pereți ... dar după aia, te dai jos de pe pereți și iți spui "wow, ce tare, ce-a făcut asta aici". Acu înțeleg de ce și-au dat atâția doctoratul în K. Dick... ca au avut câmp de cercetare :). Si ca mai sunt în cărțile lui idei pentru încă câteva zeci de filme, numai scenariști pe măsură sa fie. L-as adăuga la revelații și pe redescoperitul Robert Silverberg cu a sa Vremea schimbării;
- la capitolul (semi)dezamăgiri l-as trece pe John Brunner, cu care - în afara de Orașul ca un joc de șah - nu am mai rezonat aproape deloc; cu M. John Harrison am intrat direct pe curs de coliziune și ne-am rejectat reciproc și instantaneu :), la fel cum s-a întâmplat cu Hamilton anul trecut;
- pe Spinrad nu l-as trece nicăieri; el e Spinrad, anarhist, revoluționar, de stânga, rău/slobod de/la gura...
- a fost anul în care am citit o singura carte pe hârtie, Orașul Ambasadei; în rest, Kraken l-am început și nu am reușit sa îl termin, iar Nova și Sindicatul polițiștilor idiș așteaptă încă vara :). Sa vedem ce o sa fie cu Vonegurturile cumpărate la Gaudeamusul de anul asta.
- am renunțat sa țin pasul recenziilor (nu caut acum alt cuvânt, vezi și aici ) pentru blog cu cărțile citite, când pot/am timp/chef îmi voi trece notițele făcute într-o recenzie cu cap și coada, când nu, nu... 

Cam asta ar fi....

Planuri pentru 2019? William Gibson, A.E. van Vogt, Kurt Vonegurt și poate Strugatki 

Cărțile citite în 2018:

Ajustorii - Philip K. Dick
Agentul haosului - Norman Spinrad
Air - Geoff Ryman
Alegerea lui Hobson - Robert J. Sawyer
Alte Americi - Norman Spinrad
Astronauții zdrențăroși - Bob Shaw
Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch - Philip K. Dick
Balaurii Raiului - Carl Sagan
Bug Jack Barron! - Norman Spinrad
Sa prinzi o stea căzătoare - John Brunner
Clanurile de pe Alpha - Philip K. Dick
Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul - Philip K. Dick
Dr. Bloodmoney - Philip K. Dick
Călătorul - John Twelve Hawks
Deus X - Norman Spinrad
Foster, ești mort! - Philip K. Dick
Carbon modificat - Richard K. Morgan
Furnica Electrica - Philip K. Dick
Invazia divina - Philip K. Dick
Cazul Jane Eyre - Jasper Fforde
Jocul de-a războiul - Philip K. Dick
Destinația mea: stelele - Alfred Bester
Jucătorii de pe Titan - Philip K. Dick
Helliconia Primăvara - Brian W. Aldiss
Intre doua lumi - Norman Spinrad
Labirintul morții - Philip K. Dick
Jack din sticla - Adam Roberts
Loterie solară - Philip K. Dick
Mașinăria rock and roll - Norman Spinrad
Lumea Pay (Contactul & Confruntarea) - Larry Niven
Lumina - M. John Harrison
Navetistul - Philip K. Dick
Ne putem reaminti totul pentru dumneavoastră - Philip K. Dick
Omul din castelul înalt - Philip K. Dick
Mai mult decât oameni - Theodore Sturgeon
Mașina Eternității - Mark Clifton
Mecanicul de biciclete - Bruce Sterling
Solarienii - Norman Spinrad
Zanzibar - John Brunner
Substanța M - Philip K. Dick
Orbita periculoasa - John Brunner
Răbdarea timpului - John Brunner
Oameni în jungla - Norman Spinrad
Orașul Ambasadei - China Miéville
Pasărea Morții  - Harlan Ellison
Oile privesc în sus - John Brunner
Orașul ca un joc de șah - John Brunner
Proiectul Omul Plus - Frederik Pohl
Ready Player One  - Ernest Cline
Soția călătorului în timp - Audrey Niffenegger
Rețelele infinitului - John Brunner
Telepatul - John Brunner
Trezirea Leviatanului - James S.A. Corey
Timpul Dezarticulat - Philip K. Dick
Turbion - Robert Charles Wilson
Vanturile de la Marble Arch - Connie Willis
Ubik - Philip K. Dick
Victimele Novei - John Brunner
Visează androizii oi electrice? - Philip K. Dick
Visul de Fier - Norman Spinrad
Vremea schimbării - Robert Silverberg
Wub - Philip K. Dick
We - Yevgeny Zamyatin
Ziua Trifidelor - John Wyndham
Metro 2033 - Dmitry Glukhovsky


Kraken - China Miéville - n-am reușit sa o termin, ma așteaptă în biblioteca

Agentul Haosului - Norman Spinrad

Fara mare legatura cu subiectul, am comandat un tricou pentru cineva cu inscriptia Agentul Haosului. :)

Pe scurt/lung: 

La 300 de ani după ce Uniunea Atlantica și Uniunea Slava s-au unit (he, he, Putin+Merkel=Love?), sistemul solar a fost colonizat iar Hegemonia conduce Pământul prin teroare și bunăstare, fiind apărați de Gardieni -"dulăii de paza" ai Hegemoniei gata sa sfâșie orice suspect, inclusiv unul de ai lor, un fel de armata+politie+secu' 
Gardianul Central era un supercomputer care controla tot și care alegea 5 din cei 10 Consilieri care conduceau Hegemonia.

Liga Dreptății sunt cei din opoziție, o organizație subversiva care lupta împotriva Hegemoniei, mai degrabă romantic-revoluționară care nu ezita sa pună totul în mâinile unui singur om și are numeroase eșecuri, unele datorate chiar colegilor de opoziție. Liga a fost întotdeauna „împotrivă”, făcând mai degrabă opoziție de dragul opoziției fără a oferi o alternativa clara și coerenta la Hegemonie.

Frăția Asasinilor este o alta organizație subversiva care se ghida după o ipotetica Teorie a Entropie Sociale scrisa de Markowitz, în care elementul aleator era dominant; vroia sa dărâme Hegemonia prin Haos adică producem tot felul de atentate, evenimente, chestii aleatoare și toate asta vor duce la un moment dat la colaps 

Haosul ridicat la rang de teorie sociala și discuții filozofico-teoretice despre acțiuni de creare a a acestuia; adică facem revoluție, atentate, sabotaje sau ce or mai fi, dar le îmbrăcam/ambalam frumos în haina teoretica a entropiei sociale... 

Asa cum Gardienii fuseseră îndoctrinați și spălați pe creier sa apere Hegemonia, la fel Agenții fuseseră îndoctrinați cu Legea/Teoria entropiei sociale, adică sa facă haos; pentru simplii Frați, conceptul de Haos se apropie de acela de Dumnezeu. Nu prea se explica cum de Frăția asta are atâtea resurse cu un asa control al Hegemoniei de își permite sa aibă un Proiect Prometeus prin care se descoperă o civilizație inteligenta în afara sistemului solar. 
Omul se poate răspândi în univers și asta ar însemna victoria Frăției și înfrângerea Hegemoniei

Dar Hegemonia ii descoperă, vine cu flota și ca sa protejeze misiunea ce se întoarce din lumile din afara sistemului solar, Frăția pune în aplicare Actul Haotic Fundamental adică sinuciderea cu dușmanul de gat, victoria prin sinucidere.
Mistici și oarecum fanatici religioși numa ca ei cred în haos

Așadar:

Ordine vs Haos și o mulțime de floricele teoretico- filozofice pe tema asta. Control, manipulare, putere, motive care apar cam peste tot la Spinrad.
Teoretizează despre libertate vs îndestulare, ce e libertatea când nu mai e sărăcie, foame, războaie?

Mda, slabutz, 2 stele


Titlu: Agentul Haosului

Autor: Norman Spinrad

Editura: Nemira

Links: YouTube

WWE: AH

SFE: NS

ISFDB: NS

Victimele novei - John Brunner

Trei povestiri din ciclul Zarathustra.

Pe scurt/lung: 


Polymathul

O space opera cu colonizare doar ca începutul colonizării a fost de nevoie și pe nepregătite. Refugiati interstelari au plecat în graba de pe planeta Zarathustra pentru ca steaua planetei a explodat și s-a transformat într-o nova, au ajuns/aterizat mai mult sau mai puțin forțat (nava supraîncărcată, resurse de oxigen pe terminate, boli din cauza condițiilor precare) și au început colonizarea în condiții nu tocmai propice.
Planeta pe care ajung nu e deloc prietenoasa, mai ales din punctul de de vedere al faunei dar și al florei.
Au plecat în direcția opusa Pământului și a planetelor colonizate pana acum, spre spațiul necunoscut. 

Își pun cap la cap experienta, îndemânările, experientele, cunoștințele din diverse domenii astfel încât sa poată supraviețui. Mai sunt și ceilalți, o alta nava care a aterizat forțat în alta parte a planetei și cu care încearcă sa ia legătura.

Colonizarea standard se făcea pe baza unei strategii și a unei tactici de colonizare care asigurau rate mari de succes, pentru fiecare planeta fiind pregătit un polymath, un fel de geniu + super erou Marvel care știa totul despre planeta respectiva dar care moare mai devreme decât ceilalți pentru ca este ars/stors de aceasta relație om-planeta.
Insa în cazul de fata nu se făcuseră nici un fel de pregătiri pentru colonizare, dar din fericire și sa vezi coincidenta, Lex unul din tineri refugiați este polymath în devenire pentru o alta planeta, aflat în perioada de pregătire la momentul în care a avut loc evacuarea. 
Colonizarea unei planete, dar colonizare făcută pe genunchi și din bucăți, ca au aterizat de nevoie, au pierdut nava (de fapt capacitatea de zbor recuperând o parte din material dar nu cele legate de comunicația la distanta), nu e o colonizare planificata și organizata ci făcută din mers și adaptându-se la condiții, la mediu, la dinamica sociala a grupului, a ceea ce știu vs ce au nevoie, la priorități. 

Foarte curat modul în care se prezintă problemele și găsirea soluțiilor, cum se descurca, cum gândesc, cum se înfiripa o noua viata sociala diferita pentru ca mediul e diferit.

Si bine descrisa interacțiunea omului cu flora și fauna de cele mai multe ori primejdioase; din aceasta interacțiune se naște și un fel de suspans: abia aștepți sa vezi ce creaturi animale sau vegetale mai apar ca sa își înfigă colții.

Lex își pune în valoare pregătirea (chiar și incompleta) de polymath și preia și în mod oficial conducerea, își folosește tehnicile de manipulare psihologica pentru a izola și diminua ca număr și ca importanta opoziția, cei care nu vroiau din diverse motive sa participe la eforturile comune de a pregăti șederea pe planeta asta timp îndelungat

Mișto modul în care se formează noua societate, cum își fac regulile, germenii sistemul politic și legile care vor apare mai târziu, cum se polarizează societatea etc și chiar și politica internațională dacă privim cel de al doilea grup care a aterizat departe ca un alt viitor stat.

Dinamica grupului social, cum influențează mediul interacțiunile dintre oameni, cum anumite condiții (extreme) influențează psihicul și comportamentul uman, e o lume în mic aici cu psihozele, credințele, taberele care se formează.

Trebuie sa conștientizeze ca sunt naufragiați care trebuie sa uite de Zara și de viata lor liniștită și mediul ocrotitor în care au trăit, sa uite ca nu sunt într-o excursie, sa uite de prezent și de trecut și sa se pregătească de viitor, al lor și al copiilor lor, sa uite de casa lor și sa accepte ca au o noua casa.

Nevoia de speranță, speranță + viitor, un viitor civilizat pe care sa ți-l construiesti pentru tine și pentru urmași.

Raman în noua lor casa și va urma o lunga istorie;  binele învinge; vom construi o noua societate / lume mai buna și mai dreapta; trecem peste vicisitudini și încercări și vom răzbate .... va fi greu, dar într-o zi copii copiilor copiilor noștri vor fi în regula, iar John Brunner va scrie despre noi.
Bunuț de 2 spre 3 stele

Răzbunătorii din Carrig

La 700 de ani după dezastrul de pe Zarathustra, pe una din Planetele de Refugiu Zarathustra (PRZ14), în orașul-stat Carrig, are loc evenimentul anual numit vânătoarea de rege. Fiecare clan își desemnează un reprezentant care participa la aceasta vânătoare - de fapt vânătoarea unui fel de dragon Parradilul - iar cel care ucidea dragonul prelua puterea în oraș și în ținut. 

Belfeor, un venetic din sud cere sa cere sa participe la vânătoare (folosindu-se de un precedent asemănător vechi de 20 de ani), scoate o arma energetica și ucide parradilul și împreuna cu tovarășii lui, mercenari de pe o planeta din lumea cunoscuta, preiau puterea și ii pun la munca pe localnici sa extragă metale/materiale radioactive din zona vulcanilor încă activi, în peșterile cărora se adăposteau și dragonii aia.

Deoarece Belfeor și ai lui au ucis un negustor care face transport cu caravane și care se dovedește un agent galactic care supraveghea aceasta lume (împreuna cu alți agenți, ca nimeni din exterior sa nu intervină în dezvoltarea fireasca a acestei lumi), apare în peisaj Corpul Galactic. 

Corpul  era o organizație de politie galactica a Federației Galactice (260 planete) care cauta refugiații de pe Zara și acolo unde ii găsește ii tine sub observație prin intermediul agenților. 

Doua opinii legate de planetele refugiaților de pe Zara sunt de actualitate in cadrul Federatiei: fie sa fie lăsate sa se dezvolte singure pana ajung la un nivel superior de dezvoltare  tehnologica-sociala-economica-etc cand vor fi integrate în Federație sau sa se deschidă imediat legături comerciale, schimburi de tehnologie și sa se ardă etapele de integrare în Federație (suna cunoscut? FG = UE)  ... ideea asta - ce e de făcut cu planetele de refugiu - este dezvoltata în a treia nuvela din carte.

Agenta Santos este pregătita și trimisa ca prostituata (sau ceva de genul) pe planeta, împreună cu un maior din Patrula Galactica.
Mercenarii / pirații care au venit sa exploateze resursele minerale de pe planeta preluând puterea și folosind localnicii pe post de sclavi, distrug crucișătorul corpului și avariază naveta celor 2 agenți, dar ăștia scapă, și cu ajutorul localnicilor și a Parradillilor (care se dovedesc mai inteligenți decât niște dragoni oarecare) o pun de un fel de revolta populara băgând zeii și blestemele la mijloc.
Superstiții, zei, vânătoarea regelui și vine unu cu un fulger și iți ia tot avântul și caimacul și te pune și la munca și distruge textura societății și nici măcar nu o face în vreun scop nobil ci într-unul pur mercantil, de jaf de materiale radioactive.

Binele învinge, cei buni preiau conducerea, cei rai sunt pedepsiți, iar agenți Patrulei se retrag după ce au pus lucrurile la punct. Totul clar, totul se termina cu bine.

Deci o poveste din aia heroic fantasy clasica cu regenți, dragoni, caravane plus space opera, dar fără zvac, plat, fără adâncime, fără acea cuprindere și adâncire în substanța scriiturii cu care te prind alte cărți/autori (de ex la Le Guin) 

Maximum 2 stele și alea din respect ca a fost la noi la Eurocon și pentru ca a scris Orașul ca un joc de șah, care m-a făcut sa visez la cum ar fi fost dacă as fi avut un job de analist de trafic.


Depanatorii de pe Cyclop  

Cyclops este o planeta cu foarte multa apa, puțin pământ/resurse, folosita ca bază de recreere şi reparaţii a Corpului Galactic. 
In timpul unei vânători acvatice, amantul președintei locale (o ea, care virează ușor dar sigur spre postura de dictator) -  fost cosmonaut local lăsat la vatra - are un accident la pescuit și un rechin pleacă cu un picior. Este salvat de un pescar  și adus la baza corpului pentru a i se reface piciorul, dar se descoperă ca celalalt picior era și el o grefa ... o grefa necunoscuta, făcută cu un material genetic uman necunoscut, etc... 

Se dezbate subiectul non/ingerinței pe PRZuri prezent și în precedenta nuvela.
Neingerinta în treburile interne  era privita în  Răzbunătorii din Carrig dinspre interior spre exterior (locuitorii și agenții erau pe planeta și participau activ) aici e privita dinspre exterior spre PRZ. Unii din Federație (conduși de cei de pe Cyclops vor intervenționism pe PRZuri, Corpul Galactic se opune)
Acțiunea are loc la 770 de ani după transformarea în nova a planetei Zarathustra; Patrula Galactica, bratul activ al Corpului Galactic, fusese înființată cu  200 de ani în urma pentru a cauta PRZuri.

Sa ingeram sau sa nu ingeram, sa ii lăsam sa își caute singuri calea sau sa ii călăuzim noi ăștia civilizații. PRZurile erau privite ca pionieri care ar putea sa provoace salturi inainte ale umanității satule și îmbuibate.

Cei de pe Cyclops fac trafic de organe, capul operațiunii e medicul personal al presedinte, care ii propune acesteia un corp nou nouț procurat de pe un PRZ nedescoperit încă oficial, de la donatori înșelați și de la care se prevalează împotriva voinței lor.   
Mercenarii de pe Cyclops, similar cu aia din a doua nuvela, făceau trafic de organe de la persoane cu probleme minore de sănătate sub acoperirea unei organizații de caritate,  Primitorii de bolnavi
Presentinta cere evacuarea bazei Corpului ca sa le dea de lucru și sa nu se mai gândească la grefa descoperita la amantul personal si la investigatia ce decurge de aici. 

Fara chestii abisale, fără cine știe ce complexituri psihologice, fără puzzle și țopăituri intre firele narative dătătoare de migre, dar nici nu are zvac și nici nu te tine legat de carte pana iti pica capul pe ea. 

Un pic de acțiune polițistă, ceva space opera, personaje cam schematice, acțiune oarecum previzibila, nimic spectaculos, totuși nu chiar rau, asa cam de 2 stele.

Așadar:
3 nuvele de 2 - 2 stele și un pic, bune de citit intre doua romane dătătoare de dureri de cap ale lui K. Dick
Titlu: Victimele Novei
Autor: John Brunner
Editura: Du Style
Links: John Brunner Archive
WWE: VN
SFE: JB
ISFDB: JB

Alte Americi - Norman Spinrad

Este o colecție de nuvele + o prefața scrisa de Spinrad, prefață ce poate fi citita de sine stătător,  Spinrad încercând sa explice de ce este urâtă / iubita America, dar America anilor '70-'80. "Visul American" ca și concept politic, economic, cultural, social etc. E o analiză a Americii, a ceea ce reprezintă ea (sau mai degrabă ce a reprezentat) de pe pozițiile unui intelectual de stânga.

Pe scurt/lung: 

Carnea vie a străzii

O America cu 25 de milioane de șomeri, cu oameni ai străzii care mănâncă șobolani, care se bat pe cartelele care le-ar asigura o masa la asistenta sociala, cu orășenii care au job și o camera sau o parte dintr-o camera pentru care plătesc 40 de ani ipoteca... criza locurilor de munca, criza imobiliara, criza ecologica, criza, criza, criza, ...  

Mary, un fost om al străzii, actuala gorila pentru grangurii cu bani, însoțește o scorpie bătrâna care cere aterizarea elicopterului într-o zona rău famata unde domneau homelessii ... ca sa facă cutzu pipi... și cutzu fuge și e prins de Gorzo, un om al străzii care a încercat sa șterpelească un șobolan fript, a fost prins, i s-a săltat cartela de poliție, etc... pentru Gorzo, câinele e masa pe câteva zile, pentru Mary e biletul de reîntoarcere în lumea orășenilor.

Si are loc o urmărire în tunelurile metroului, un joc de-a șoarecele și pisica intre cei doi, o scena de un horror delicios care se citește cu inima-n gat. Scenele din metrou (probabil asa ar arata metroul în Ferentari) sunt foarte dure, foarte scabroase; cei doi, Mary și Gorzo, se întâlnesc pana la urma și fac de voie, de nevoie, echipa în lumea asta aflata sub nivelul umanității primare care colcăie în metrou.

Si Spinrad aici, și Brunner în Zanzibar descriu un viitor al lor (un prezent al nostru) mult mai nasol decât îl trăim noi. La scara mica, punctuala, ce descriu ei se întâmplă, dar nu la scara societății, nu am ajuns încă atât de jos ca societate umana pe cat credeau ei.... trăgeau semnale de alarma ca am putea ajunge atât de jos, și poate nu am ajuns acolo și din cauza acestor semnale de alarma.

Bun, de 3+ stele - o distopia din aia nasoala rău, la nivelul străzi și în tunelurile de metrou.

Continentul pierdut

Din cauza colapsului ecologic plus ceva chestii nucleare, SUA a devenit un fel de Grecie ce trăiește din turism și a decăzut atât de rău ca africanii vin ca turiști aici, ca le plac băștinașii perfect servili.

Africa a devenit noua America (la doua sute de ani după zborul pe Luna) și își pun problema dacă chiar au preluat și dus mai departe moștenirea americana, iar americanii ii privesc pe africani ca fiind colonialiști imperialiști.

Un african din civilizata Africa vine în distrusa America sa înțeleagă spiritul Erei Spatiale văzută ca vârsta de aur a omenirii dar și ca perioada în care a avut loc colapsul Americii (catastrofa ecologica). Pe de alta parte îl avem pe pilotul de elicopter (filtre nazale, ochelari ermetici,etc) care ii duce pe turiștii africani în micul tur al New York ului
Pilotul, cu speranța de viata intre 40-50 de ani, mândrindu-se cu realizările strămoșilor și cu oarece urme rasism, asa cum ii sade bine unui american din middle class din America profunda, visează sa emigreze în America de Sud și sa își cumpere o bucățica de jungla. 
Profesorul universitar african vine din lumea civilizata cu sentimente amestecate fata de băștinașii urmași ai celor care au făcut posibila Era Spatiala, era care nu va fi prea curând atinsa din nou de actuala civilizație, încearcă sa înțeleagă spiritul epocii apuse și cum a fost posibila vârsta de aur a erei spatiale și de ce s-a prăbușit atât de rău. 
Mai sunt și alte tipuri de turiști în elicopterul pilotat de Ryan, de la misticul care crede ca diavolii se ascund în aceste ruine pana la cel venit sa își bata joc de americani decontând anii de sclavie ai strămoșilor lui negri

Explica de ce America Erei Spatiale domina lumea nu numai prin forța armata sau prin cuceriri (deși nici astea nu erau de colea) ci prin forța tehnologiei, prin greutatea copleșitoare a existentei ei.

Se duc în metroul etanșat în care trăiau urmașii direcți ai celor din Era Spatiala folosind sisteme de menținere a vieții similare celor de la stațiile spatiale. 

Chiar dacă perspectivele s-au schimbat, rămân piticii aia pe creier: rasism, rase, superioritate tehnologica, antagonisme nord-sud chiar dacă pe invers... e clar ca Spinrad scrie de pe poziții de stânga, pro ecologie etc

Ryan, ghidul pilot, știe locul unde se găsește un Aparat de Amplificare senzoriala un aparat gen VR; el și doi turiști (dintre care unul e profesorul african dpcaruiadv se povestește alternativ acțiunea , celalalt fiind pilotul) se conectează la aparatele respective (care par sa stimuleze centrii plăcerii din creier deci nu e chiar VR )

„Sufletele lor nu erau ca ale noastre” - cei din Era Spatiala erau diferiți și sufletul omul s-a schimbat fundamental.

Ultimul război mondial

Umor cu tuse groase fără pic de delicatețe, o satira groasa la establishement-ului american,rus, arab, etc,  la modul în care se face politica atât pe plan intern dar și geopolitica.  Păpușarii, adică oamenii din spate, cei care mânuiesc sforile guvernării și ale politicii, pot sa se descurce cu președinți săriți de pe fix sau chiar morți ca au destule metode la îndemâna: sosii, manipulare la tv și în media, etc.

Undeva în orientul mijlociu, în Koram, șeicul al-Korami vrea neapărat sa își adauge in panoplie arme nucleare proprii. E o formă drogată de islamism, în care el era papa, iar hașișul juca rolul cuminecăturii. Un islamism sui, avem islam + hașiș + jihad, combinație din care iese ceva hilar și grotesc. 

Samuel T. Carruthers este candidatul la alegerile prezidențiale, un fel de Trump de prin 70-80 cu a lui America first , fost vanzator de masini second hand dar numai americane, și nu porcarii japoneze sau coreene (Cumpărați marfă americană!) care se aliase cu Allan Edward Wintergreen, un evanghelist din ala televizat și își extinde afacerile  cu publicitate făcuta în timpul orelor de evanghelizare ale referendului. Dar vine criza petrolului, îl pune pe butuci, și se face senator schimbând un pic mesajul publicitar. Se înscrie în cursa pentru președenție, aparițiile televizate și le face în costum de Unchiul Sam.
Fast Eddie Braithewaite este candidatul desemnat pentru vicepreședinte, un artist escroc negru, ajuns pe lista națională de candidați.
Si mai avem și Frontul de Eliberare Mendocino, brațul activ al Agenţiei de Impunere a Drogurilor (Cumpărați doar droguri cultivate în America!) care îl răpesc pe candidat/președinte care devine zombi din cauza drogurilor băgate în el, dar băieții din spatele lui pot încă sa păstreze aparentele, manipulând opinia publica prin televiziune, sosii, apariții regizate, etc iar vicele intra pe fir și își da seama ca ceva nu e în regula 


Piotr Ivanovici Bulgornâi este/a fost Secretarul General al PCUS; rusii se descurca cu un secretar general care e mai mult îmbălsămat decât viu (ceva zvonuri parca erau pentru Brejnev sau pentru cei de după el, pana la Gorbaciov) ... aici rusul e mort de cel puțin 8 ani. KGB e principala sursa engros de hașiș și folosea asta pentru a tine în lesa consumatori și micii comercianți. Niște rusi mărunți care au acces la diverse calculatoare și baze de date, autointitulați Conspirația Calculatoarelor, bagă în rețea un virus livrat de atașatul cultural al statului arab (cel care le livra și hașiș la discreție) ... e și un pic de mișto și de ceea ce înseamnă dizidenta în tarile comuniste. 
Programul virusat care controla cadavrul viu al secretarului general, preia controlul și funcționează autonom iar rusul debitează numai prostii care într-un fel sau altul se potriveau într-o oarecare măsură cu discuțiile la nivel înalt care au loc. Descompunerea lui Piotr Ivanovici Bulgornâi sub lumina reflectoarelor e o metafora a descompunerii statului sovietic.

Pana și vestiții traficanți de arme israelieni se bagă pe fir la livrarea de focoase pentru dictatorul asta drogat manga cu hașiș, dar o sa-i vândă niște F111 cu niște focoase fake și niște console de jocuri video pe post de sistem de urmărire-ghidare, ironia și sarcasmul fiind aici pana la cer.

Hassan al Korami, dictatorul, își primește jucăriile manarite de evrei și începe sa amenințe ca va face și va drege iar programul de calculator care controla ce mai rămăsese din secretarul general în descompunere (de acum o veritabila IA în devenire) proclama alierea cu SUA împotriva teroriștilor arabi (vizionar Spinrad aici, ca și faza cu președintele SUA interesat mai mult de fofoloanca decât de politica externa, vezi cazul Clinton)

Si se pariază la greu dacă și unde va lovi ponosita racheta nucleara de croaziera lansata de arabi, inițial pornita spre Israel dar fusese deturnata spre Mecca și acum fusese redeturnata spre nord .....

Câmpurile petroliere din Orientul Mijlociu ard (am văzut în Irak), primul negru ajunge președinte în SUA (l-am văzut și pe Obama), la rusii partidul stat se prăbușește și trec la capitalism (și încă ce capitalism, de-au ajuns la Putin în final)


O satira mușcătoare la adresa rușilor (secretarul general mort și îmbălsămat și transformat într-un pseudo cyborg, și ala infestat cu un virus de tip hașiș electronic), americanilor (cu președintele transformat într-un zombi maniac sexual și un vicepreședinte negru fost gangsta), arabilor (păcaliți de toți în achiziția de arme și cu hașișul devenind parte a politicii oficiale de stat), de evrei (face mai puțin mișto de ăștia, dar nu se poate abține sa nu arate ca vând arme și la cei mai mari dușmani a lor dacă iese banu').

La vie continue 

O nuvela în care unul din personaje este chiar prigonitul și hăituitul pe meleaguri natale, scriitorul Spinrad. 

Spinrad scrie o carte și e în negocieri sa se facă un film (în realitate după Capsati-l pe Jack Barron s-a tot incercat sa se facă un film și nu s-a reusit)

Slobod la gura ca și în realitate, personajul Spinrad trăiește refugiat la Paris unde scoate și o fituica, iar americanii încearcă sa îl cumpere cu un scenariu ca sa îl facă sa taca. Vor sa îl cumpere și sa îl readuca în tara cu conditia sa își vândă constiinta de scriitor angajant, care sa nu sufle un cuvintel împotriva guvernului SUA și a statului american, care acum se pare ca nu mai e chiar asa democratic de vreme ce o multime de americani se refugiaza în Europa.

Si se lanseaza într-o targuiala pe drepturi de autor, contracte etc ... foarte mișto chestia asta cu Spinrad autorul care scrie cu ironie și sarcasm despre Spinrad personajul, personalitate minoră a literaturii americane după cum se autocaracterizează. Autoironie și poate o privire critica și cat de cat obiectiva asupra lui insusi.

Rusii sunt și ei bagati în chestia asta ca sponsorizeaza indirect aparitia fituicii lui Spinrad la Paris. Suntem în perioda Gorbaciov, în plin glasnost & perestroika, rusii se mai schimbasera dar băieții cu ochi albastri tot tin aproape, KGBul n-o fi el tot atât de puternic, totusi e în fundal, acolo, și vantul inghetat al Siberiei tot mai adie cand el își face cunoscuta prezenta.

Ca sa ii ațâțe pe americani, Spinrad propune rușilor sa ii publice cartile în Rusia, banii sa vina la Paris și cu banii sa scoata fituica aia Free Press, un fel de Cancan sau Libertatea dar pe partea politica.

KGB (prin TASS și printr-o cantareata rock) se bat cu CIA (printr-un agent de la Hollywood) pentru ca Spinrad sa se intoarca în SUA, sa scrie scenariul filmului (Voiaj într-o torţă) pe care îl voia de o viata, sa își recupereze banii și sa depuna juramant de credinta pentru State sau sa devina agent de influenta sovietic, sa scoata carti și sa facă filme în Rusia.... 

Pana la urma amesteca tot, da peste cap tot ce s-a aranjat, în numele Haosului (aluzie la o alta carte de a lui) pentru ca își da seama ca nimeni nu ii poate lua scrisul, creativitatea.

De retinut parafrazarea în sens negativ a spuselor lui Kennedy: Nu te întreba ce rău poţi tu să-i faci ţării tale,  gândeşte-te mai bine ce-ţi poate face ţie patria ta.

Vorbim aici de trocul intre faima, bogatie, recunoastere vs principii și oamenii de aceeasi parte a baricadei ca și tine, despre prostituarea artistului.

Mai cred și ca Spinrad preia anumite acuzatii sau barfe despre el din spatiu public și le pune pe hartie, e un pic de autoflagerare aici, cred ca plateste și niște polite unora sau altora

Așadar:
3 stele.
Una peste alta o carte de proza scurta marca Spinrad care merita citita.

Titlu: Alte Americi
Autor: Norman Spinrad
Editura: Nemira
Links: site oficial
WWE: AA
SFE: NS
ISFDB: NS

Mașinăria Rock and Roll - Norman Spinrad

Transformarea entertainment-ului de către sintetizatoare, calculatoare și de noile generații de Mogi și de DJei

Pe scurt/lung: 

Daca în Capsati-l pe Jack Barron era vorba de mass media și de cum poate fi ea folosita ca arma de manipulare și de luptat cu inamicii politici sau economici, aici e vorba de industria spectacolului, de cea muzicala în speța ... alienarea muzicii, a rockului, nu mai avem soliști și trupe, totul e sintetizat pe computer, audio și video 

Foști hipioti și roacheri trecuți bine de prima tinerețe, poate și de a doua, fata în fata cu noua garda a afacerilor de entertainment. Droguri, prostituție și multe AP adică asa-zișii artiști făcuți din sintetizatoare dar care par sa nu aibă scânteia creației adevărate, scânteia aia care conține și un pic de nebunie.

Creație vs tehnica, iar creația în rock and roll a fost de multe ori mana în mana cu prafurile, cu LSDul, cu iarba...
Droguri electronice, droguri-droguri, traficanți și drogați, artiști și aspiranți.

Si un tehnician de sunet (o ea) și un tehnician video (un el), amândoi abia ieșiți din adolescenta împreuna cu o fosta glorie a rockului (sau,  ma rog, aproape glorie) anilor 60-70 crează din butoane și din sintetizatoare Mașinăria rock and roll, Red Jack.

Lumea digitala, revoluția digitala, totul digital, e un fel de cyberpunk în entertainment cu vedete rock născute din realitatea virtuala, cu Frontul de Eliberare a Realității care realizează și distribuie viruși care sa dea peste cap realitatea și viata nashpa din jur

Si o poveste de dragoste și ura intre cei doi adolescenți experți în efecte audio/vizuale; și cum se fac hituri într-o fabrica de hituri, și anarhiști care vor sa dărâme realitatea... Si  dintr-un hit al fabricii de hituri plus un dispozitiv de VR ca o casca EEG izbucnește revoluția digitala.

Si revoluția trebuie sa cucerească televiziunea; am mai auzit și văzut asta si pe la noi.. Pixeli pentru Popor! este noua lozinca a revoluției virtuale.

Ne prezintă un pic și viata de rahat din New York/America, cu armate de șomeri și cei care muncesc pe salarii de 2lei; foarte realist prezentata situația, foarte gri spre negru; deci pe de o parte tinerii ăștia care produc asa-zisa muzica din butoane și mixere, pe de alta parte toți cei din clasa de jos, multi din ei veniți din middle class, după ce și-au pierdut joburile și situațiile.Si la dezastrul în care e SUA cu șomajul asta, normal ca apar și organizațiile anarhiste. Prea multe viziuni, prea multa împletire intre realitate și VR, ca nu mai știi când sunt în lumea reala și când sunt "duși", prea multe comparații, prea multe figuri de stil.

La fel ca în Oameni în jungla și în Visul de fier prea întinde coarda, ai sentimentul ca Spinrad nu se poate opri, ca nu are o măsura; are talent, are știința scrierii, știe sa construiască dar atât le construiește și atât le decorează ca nu se poate opri.

Sex, drugs and rock and roll + VR + ceva revolutie. Si multe referințe muzicale din muzica rock-pop-folk a anilor 60-70-80.

Si la final se întorc la oamenii din spatele personalităților alea artificiale. Din software ajung iarăși la oameni, la cei din spatele butoanelor și ies din virtual pentru a intra din nou în real. Realitatea bate orice software și orice butoane pentru ca aici e sufletul.

Stilul este același ca cel din  Capsati-l pe Jack Barron: frust, cimematografic, direct. Cele doua trebuie citite împreuna chiar daca nu au nici o legatura.

Așadar:

Bun, de 3 spre 4 stele...
Dar mda, e mult stangism aici (sau asa mi se pare mie), dar stangism din ala occidental care nu a avut de a face cu ce s-a petrecut de fapt dincoace de Cortina; nici unul din ăștia alde Spinrad sau alde China Mieville nu a avut de a face cu intunericul, cartelele, represiunea, cultul personalitatii, duplicitatea vorbim vs gandim ... din somnul cel de moarte ...  kkt, ia sa te fi impuscat la colectivizare, sa te fi bagat la Aiud, Gherla sau Canal doar pentru ca ai citit ceva considerat subersiv, sau sa te fi mutat sistematic la bloc cu buda în curte... Nu cred ca iti mai ardea de stangisme din astea..
  

Titlu: Mașinăria Rock and Roll

Autor: Norman Spinrad

Editura: Nemira

Links: YouTube

WWE: MRAR

SFE: NS

ISFDB: NS

Dr. Bloodmoney - Philip K. Dick

Ultima carte din integrala K. Dick

Pe scurt/lung: 

Suntem în 1981, când SUA e în război cu Cuba/China. Bruno Bluthgeld e un fizician care a lucrat în programul atomic al americanilor și din cauza greșelilor căruia se pare ca niște teste nucleare nu au ieșit cum trebuie. Asa ca o da pe paranoia, crede toată lumea se uita la el și ii citește gândurile, se duce la psihiatru, vorbește de niște stigmate (nu știu dacă sunt trei sau mai multe) :)) .
Hoppy este o persoana cu nevoi speciale (un focomel, dacă vreți sa aflați ce înseamna, cititi cartea ca eu nu va spun) care are în compensație niște puteri psi foarte ciudate este angajat ca depanator într-un magazin de televizoare.

NASA se pregătește sa trimită primii oameni (o familie) pe Marte și chiar în timpul lansării are loc atacul nuclear... asa ca nava rămâne blocata ca un satelit în jurul Pământului, ea moare, el supraviețuiește și e un fel DJ la un post de radio worldwide.

Dupa atacurile nucleare, lumea încearcă sa își revină, se organizează în comunități, regresează la începuturile industrializării, apar mutanți umani, unele animale dezvolta inteligenta...
Focomelul Hoppy capătă noi puteri și încearcă sa preia controlul satelitului pentru a domina lumea dar este învins de un alt mutant...   

Așadar:

O post apocaliptica confuza cu mutanți. De 2 stele și alea din respect, ca e un K. Dick

Titlu: Dr. Bloodmoney
Autor: Philip K. Dick
Editura: Nemira
Links: site oficial
WWE: DB
SFE: PKD
ISFDB: PKD

Integralele 2018

Am terminat cele trei integrale pe care mi le-am propus pentru 2018 - vezi aici.
Ce ar fi de spus pe scurt (ca pe lung vor urma niște recenzii :) )?

Philip K. Dick - este, indiscutabil, unul dintre cei MARI (cel puțin pentru mine). Este tata și mama SFului teologico-psihedelico-alterator de realități :). Câteva bucăți trebuie citite obligatoriu de un cititor obișnuit de SF: Omul din Castelul Inalt, Ubik, Visează androizii oi electrice?, Timpul dezarticulat. 


Norman Spinrad  - e un rebel, un stângist/anarhist, un scriitor de stânga (nu știu de ce mi-a adus aminte de Panait Istrati) la care eu unul am perceput multă frustrare (poate și pentru ca nu i-au fost recunoscute meritele; cu câteva nominalizări și cu Apollo nu se face primăvară). Ce ar fi de citit: Mașinăria Rock and Roll, Bug Jack Barron!, Solarienii (măcar câteva pagini - alea cu Pământul care moare), Visul de Fier (dar dacă sunteți o ființă sensibilă, mai bine nu :)) și cred că și Intre doua lumi.  



John Bruner = romanul puzzle, din care numai unul am reușit să îl termin, Oile privesc în sus. In rest, cred că are dreptate Aron Biro aici. Poate cu excepția Orașului ca un joc de șah, care mie mi-a plăcut. Mult.

Pentru 2019 mi-am propus deja 2 integrale: William Gibson și A.E. van Vogt. Pentru a treia, oscilez intre Strugatki și ... poate Vonegurt.

Bug Jack Barron! - Norman Spinrad

America cea devoratoare, America tuturor viselor posibile și imposibile.

Pe scurt/lung: 

Undeva în anii nouăzeci, Jack este moderatorul de televiziune cu audienta de 100 milioane per emisiune săptămânala, un fel de Marius Tuca show combinat cu OTV DD în direct.

Cum interacționează massmedia cu politicul și cu economicul și cum rezista sau nu la presiuni, șantaje etc. Spălarea creierelor prin televiziune: realitatea e ceea ce vezi pe ecran, ce ți se arata pe ecran. Puterea pe care o ai când ai ecranul și ii poți manipula pe fraieri sau poți sa spui niște adevăruri care sa reseteze tot (bine, hiperbolizam puțin).

Jack a fost cândva activist social și probabil în mijlocul curentului '68, dar acum, chiar dacă ii rade pe unii și pe alții, nu mai are același avânt revoluționar și e mult mai pragmatic.
Si nu numai el, mai toți foștii revoluționari au îmbătrânit, au familii, copii, au putere dar nu mai au acel ceva, acel avânt al tinereții, acea dorința de a schimba lumea fără a se gândi la avantaje sau consecințe personale.
Eram cândva frumoși și liberi dar trebuie sa mâncam si noi, sa ne plătim ratele, sa ne ținem copii în scoli, poate ca unii dintre noi duc mai departe flacăra asta dar...
Adică atacam pe unii și pe alții și le dam șuturi în gura, dar trebuie sa avem grija cu rechinii mari, sa nu ii zgândărim prea tare.

Idealist transformat în cinic, sa înșfaci realitatea / viata și sa musti din ea.

In jurul subiectului vieții veșnice se tot învârte discuția, combinat cu discriminarea rasiala și cea economica. Obtii nemurirea dacă ai destui bani (chestia aia cu "banii pe/în ochi" numai ca acum nu ai mortului :) ) și lași totul Fundație Pentru Imortalitate Umana deținuta de  Benedict Howards, miliardarul,  care se ocupa mai departe de averea ta și o sa te reînvie din heliu lichid - dacă te mai reînvie, undeva într-un viitor mai  bun

Nostalgia unei povesti de iubire cum n-a mai fost alta, care s-a terminat de mult. Foarte frumos descrisa amintirea iubirii din tinerețe dintre Jack si Sara: "glasul lui ca o sabie și iubirea noastră ca armura". Bolnav-de-Sara,  cam asa s-ar traduce ca Jack încă o mai iubește pe Sara.

Benedict Howards o cumpăra pe Sara cu un contract de congelare, ca sa îl determine pe Jack sa semneze și el un contract de congelare. Astfel îl are pe Jack în buzunar, ca nu mai poate combate Fundația și are asigurata trecerea legii prin parlament. Si o lege de congelare publica va pica (un fel de MediCare pentru veșnicie :) ), el rămâne cu monopolul, și va deține astfel puterea absoluta ca ii va avea pe toți la mana cu contracte de congelare.

Te-ai vinde pentru nemurire? Ce ai sacrifica, ce ai face ca sa fii nemuritor? Dar de unde ai avea siguranța nemuririi ? De unde știu ca odată înghețat o sa fii trezit peste un secol sau un mileniu și atunci o sa fii pururi tânăr învesmântat în pixeli? Care e prețul nemuririi ? Si ce faci cu ea când afli ca se bazează pe crima?

Interacțiunea intre politica și marea finanța/bogătași,  cum cei din urma ii au în buzunar pe cei dintâi. Puterea (politica, mediatica, economica, oricum toate sunt legate intre ele ) ca drog.

Este și despre maturizare, despre trecerea de la idealurile alea mai mult sau mai puțin nebunești la lumea reala, la lumea în care ai putea avea pârghiile sa schimbi ceva, sa joci în liga mare a celor puternici, care au putere (de orice fel o fi ea), iar dragostea/iubirea aia din tinerețe chiar dacă reaprinsă, e posibil sa nu reziste durei realități.

Cam aici se învârte chestiunea, fiecare are prețul lui, doar trebuie făcută oferta corespunzătoare. Chiar?
Etica și coloana vertebrala - cum iți faci emisiunea, tu ca om de televiziune?

Așadar:

Foarte mișto stilul, alert, dur, colocvial, colțuros, foarte verbalizat și bine verbalizat, cu flash-back-uri scurte, cred ca cel mai bun roman de Spinrad citit pana acum. 

Foarte viu, foarte cinematografic, parca am citit ca tot au vrut sa facă un film după asta dar nu au reușit, poate și din cauza renumelui de rebel al lui Spinrad... în Alte Americi face referiri autobiografice la realizarea unui film.

Un virulent pamflet împotriva politicii, politicienilor si împotriva ramificațiilor acestora în economie, mass-media, etc

Titlu: Bug Jack Barron!

Autor: Norman Spinrad

Editura: Adevarul

Links: de ce nu s-a facut filmul

WWE: BJB

SFE: NS

ISFDB: NS

Deus X - Normand Spinrad

Un cyberpunk cu motive religioase,  mai uman și mai amestecat decât cel dark al lui Gibson... 

Pe scurt/lung: 

Într-un post apocaliptic cu Pământul praf, fără ozon și super poluat, Marley Philippe (vine de la Bob Marley ?), fumează iarbă, străbate oceanele pe velierul sau Mellow Yellow cu pânze pe post de baterii solare  și are o  privire asupra lumii de tip gansta.
De fapt nu știu dacă chiar a avut loc o apocalipsă cu cap și coadă, cu un început și un sfârșit, ca să poți sa zici că ești în postapocaliptic.Mai degrabă avem o catastrofă climatică (în siajul căreia au avut loc și alte catastrofe: demografică, economică, etc) 
Nivelul oceanului a crescut, climatul s-a schimbat, ghețarii s-au topit, încălzirea globală, efectul de sera, etc, etc...O lume post-combustibili solizi, post Epoca Spatială, în care mașinile folosind combustibili pe baza de petrol (deci poluante) erau puse la index și doar cei foarte bogați și puternici (vezi papalitatea) le puteau folosi. 
Apocalipsa/catastrofa asta poate să fie și ongoing business.

Marley este detectiv în Partea Cealaltă, lumea virtuală  unde omul pe persoană fizică este clonat, cu tot felul de implicații sociale, legale, economice, filozofice, religioase etc.
E un expert în sisteme experte :) care o iau razna, un fel de shaman al lumii virtuale (Big Board - un fel de Internet mult evoluat, pornit de la Bursa din New York, după care s-au conectat toate bursele, după aia tot restul) pentru că trece de suprafața agreabilă a lumii virtuale și se afundă în abisurile sistemelor expert, ale clonelor care poseda IA, ale IA-urilor rapace.


Părintele De Leone, un preot care e pe moarte și care încearcă să se retragă undeva în Alpii elvețieni, unde mai existau oaze mai puțin poluate, este trimis de către Papesa Mary I (prima femeie Papa) în lumea virtuală... De fapt ii înregistrează holograma conștiinței&personalității și această entitate succesoare este instalată/stocată în rețea. Iar aceasta entitate este furată (sau dispare) din rețeaua super securizată a Vaticanului și Marley este chemat să o găsească.

Preotul e împotriva clonelor și a sistemelor software, dar l-au clonat ca să îl trimită în realitatea virtuală - văzuta ca un purgatoriu - ca să confirme/infirme existenta sufletului - una din dilemele din inima Bisericii.
Adică te duci dincolo, în realitatea virtuală, ca să arați că acest dincolo e un surogat. Dar tocmai acest mers dincolo îl consideri un păcat de moarte care iți poate pierde nemurirea sufletului.
Clona părintelui era o entitate însărcinata sa infirme propria existenta.   

Transferul în realitatea virtuală poate duce la - sau chiar e ? - nemurire? 
Credința în nemurirea sufletului vs clonarea conștiinței în interfața/realitatea virtuală -> dincolo există viata (virtuală) după moartea fizică?

Dacă iți clonezi conștiința / personalitatea  , ce se întâmplă cu sufletul?
Niște dileme etice și religioase de toată frumusețea. 
Daca Dumnezeu există și eu cred, câștig viata veșnică; dacă nu, nu am nimic de pierdut.  
Bineînțeles ca am fugit la wiki să văd ce zicea Pascal.


Dumnezeu și Fiul și software-ul încărcat în matrice (probabil pe post de Sfântul Duh), Amin. Si gata, am închis cartea neputând să ajung la capăt. 

Așadar:

Multa filozofeala pe teme de religie și credință. Si normal că face autoreferire la cyberpunk ca o moda pop de la sfârșitul sec 20. Si bineînțeles că face mișto de realitatea virtuala și de cyberpunk, că e doar rebelul de Spinrad 

Multa teologie combinată cu referiri la cultura pop. Conștiință - existentă - suflet. Programe expert și inteligentă artificială. Eternitatea biților și experților (sistem).

Exacerbare. Împingere dincolo de limite. Si aici ca și în Oameni în Jungla sau Visul de fier prea le exagerează. Ai uneori impresia că nu știe să se oprească. Caută cu tot dinadinsul să treacă liniile roșii (că tot e un termen la modă). Uneori are efectul scontat, uneori nu. Uneori iți vine să urli “gata, las-o asa, am înțeles, nu mai insista“. 

Titlu: Deus X

Autor: Norman Spinrad

Editura: Nemira

Links: YouTube

SFE: NS

ISFDB: NS