Solarienii - Norman Spinrad

Cred că singura space-opera a lui Spinrad pe care am citit-o... și pentru că e Spinrad, nici asta nu e una ortodoxă :)

Pe scurt/lung: 

Începem cu o bătălie spatială intre flota umană și cea a Doogilor (rasa duglaari) și te face sa crezi ca vom avea un hard SF în toată regula. Războiul este controlat de computere, iar comandanții militari nu au nici permisiunea și nici curajul (hai că poate curaj ar avea) de a efectua acțiuni îndrăznețe și riscante. Omenirea pierde încet-încet războiul, sistemele colonizate de oameni (vreo două sute de planete) cad pe rând în mâinile Doogilor care le colonizează în stilul duglaari (închiderea oamenilor în rezervații total izolate și ... descurcați-va singuri). 

Duglaari, o rasă mai veche, mai numeroasă, și cu un semnificativ avans față de noi, cu care nu se poate negocia. Mai multi, mai rapizi, mai dotați, stăpâniți de un impuls paranoic de a-și distruge adversarul adică, rasa umană. Doogii sunt fundamental logici; oamenii sunt ilogici sau, mai curând, alogici.

Dar există o legenda străveche, Făgăduința (Spinrad, nu? :).

Fortăreața Sol, cum e denumit sistemul solar (aflat undeva la marginea universului cunoscut, departe de ostilități), nu a mai dat nici un semn de viată de mai bine de 300 de ani după ce s-a retras din război iar legenda spune că cei din sistemul solar s-au retras pentru a construi o fortăreață inexpugnabilă și, la momentul potrivit, vor reveni și vor distruge inamicul.

Si da, apare o navă a solarienilor, adică din Fortăreața Sol, și la sediul Comandamentului Militar Unificat ( societatea umană era cvasi militarizată) ajung sase solarieni cat se poate de obișnuiți, dar care aveau totuși ceva special (telepatie).

Jay Palmer, comandantul flotei umane din bătălia de la începutul cărții este invitat la Adunarea Generală a Comandanților (tot felul de generali care mai de care mai înstelați) la insistentele lui Lingo, comandantul delegației solariene care vroia un ofițer de front. 

Solarienii, care puteau exercita si control mental, vin cu propunere de a aplica o stratagemă prin care ei împreună cu Palmer să se facă că predau umanitatea necondiționat Doogilor ca să ajungă în inima imperiului inamic.


Ajung în inima dementei care se numeste Imperiul Duglaari, cel intemeiat în urma cu mai bine de un mileniu de un dictator absolut, care a construit un computer care guverneaza tot si care este programat / setat la nivel de obiective de Kor, un Doog care este ales de computer. Computerul e Imperiul, imperiul e un computer, computerul alege Korul si acesta programeaza computerul. Dementa maxima...
Imperiul Duglaari nu se afla de partea vieţii; era un agent al neantului, al morţii care vrea sa distruga orice inseamna viata, orice inseamna altceva. E o forma de nebunie maxima a ceea ce inseamna viata inteligenta/rationala. 

Câteva concepte foarte interesante pe care le pune în discuție Spinrad aici: 
- mintea omenească e cel mai bun computer - pare că trage aici un semnal de alarmă privind prea marea încredere în computere care ar rigidiza/ anchiloza gândirea umană și riscul folosirii lor ar fi mai mare decât cel al folosirii mintii umane pe post de computer. In Fortăreața Sol asta au făcut în ultimii 300 de ani, au explorat și dezvoltat capabilitățile mintii umane.

- modul în care se vor transforma relațiile sociale în viitor; solarienii au transformat într-un mod foarte special aceste relații fată de ceea ce știm noi, iar dacă as fi un susținător habotnic al familiei tradiționale (că tot e referendumul azi :) ) as zice că sunt promiscue, ceva de genul swing  - hedonisti degenerați, ăsta e termenul folosit.
In Sol unitatea de bază nu mai e familia ( cu extensiile ei, statul național sau rasa) ci Grupul Organic (cum sunt cei sase) adică un grup de oameni diferiți cu talente diferite (telepați, computer uman de navigație, computer uman pentru strategie, enciclopedie ambulantă umană, liant empatic uman). Si astfel nu mai avem familii în sensul tradițional, grupuri bazate pe diverse similarități, stat, rase etc ci ceva dus la un nivel superior. Civilizaţie e întemeiată pe o bază total diferită de a noastră - asta au făcut în Fortăreața Sol în ultimii 300 ani : au schimbat bazele civilizației

- Palmer mai are si sindromul ăla cu "Noi aici la porțile galaxiei am stat cu pieptul dezvelit împotriva dușmanului. Si voi acolo în Fortăreața Sol ce ați făcut ? V-ați construit catedrale (ale mintii si sufletului)? Ca noi ne-am sacrificat..." Sună cunoscut? Turci vs catedrale, pârjolim holdele, otrăvim fântânile, ne ascundem în păduri? :)

- Palmer este ridicat la gradul de general, numit Ambasador extraordinar pe lângă misiunea solarienilor si trimis împreuna cu aceștia într-o misiune nebuneasca către Doogi, simulând predarea umanitatii si astfel să pătrundă în inima societății Duglaari si să .... încheie războiul, nu prea e clar cum. Increderea în ceilalti, în Solarieni, care i se cer lui Palmer, e ca pariul ăla al lui Pascal: "trebui să crezi:  că dacă există,  ai de castigat totul; dacă nu există, nu ai de pierdut nimic"

Solarienii fac un targ cu Doogii în care pretind ca predau Confederatia în schimbul Fortăretei Sol (Palmer se simte trădat maxim), dar totul nu e decât o stratagemă care să pară cat mai credibilă pentru doogi astfel incat aceștia să atace cu forte covarsitoare Fortăreața Sol. 

Se intorc în Fortăreața Sol si Palmer are sentimentul de intoarcere acasă... fac un tur al sistemului solar ca să isi ia ramas bun.
Prilej de a face o descriere extrem de frumoasă a ceea ce inseamnă acesta: Saturn - doar 3 planete din galaxia cunoscută au inele; Titan - unul din putinii sateliti cu atmosferă; Marte si canalele lui; imensitatea lui Jupiter; Pământul, căminul ancestral, acasă ... cred ca cea mai frumoasă descriere a Pămantului citită de mine într-o carte SF.

Omul e mai important decât orice planetă, chiar decât această planeta albastra.  Sa salvezi omenirea sacrificand Pămantul, să salvezi omul dand la schimb un oarecare mic punct albastru de undeva de pe lângă o mică stea galbenă de pe undeva de la marginea galaxiei. Oarecare?

Apar Doogii si operațiunea lor chirurgicala de distrugere sistematică a tot ce inseamnă planetă, satelit, asteroid posibil a fi locuit/locuibil. O simfonie a distrugerii. Este moartea însăși. O moarte logică, 100% eficientă. Asa cum am avut cea mai frumoasă descriere a sistemului solar si a Pămantului, tot asa acum avem parte de cea mai oribila si inexorabilă distrugere a acestuia

Si Sol se transformă în nova si înghite tot, inclusiv flota Doogilor care concentraseră in aceasta operatiune cvasi totalitatea fortelor lor.

E o moarte care înghite tot dar care lasă omenirea - acolo departe în galaxie, departe de acel acasă care a fost Pămantul - să meargă mai departe si să aibă șansa de a renaște.

Acum acasă e pretutindeni.
Acum rădăcinile au fost tăiate, nimic nu ne mai tine, ne putem înălța. 
Copilăria s-a terminat prin spulberarea mitului salvatorului care era Fortăreața Sol, care ar veni să ne salveze sau să ne aducă cadoul salvării. 
Acum Mos Crăciun nu mai există si trebuie să ne apucam de treaba ca niște oameni mari si responsabili ce suntem. Să trecem la etapa următoare pentru ca suntem o rasă matură.
E un alt fel de Sfârșitul Copilăriei, nu printr-o chestie transcendentală, ci prin mitul Pasării Phoenix: leagănul omenirii, sistemul Sol, făcut scum pentru ca omenirea să renască.

Una dintre cele mai emoționante cărți despre Pământ si despre moartea lui care inseamnă renaștere.

Așadar:

De patru stele prin emoțiile pe care le transmite. Pline de regrete dar si de speranță. Mitul Pasării Phoenix la scară galactică. 

Titlu: Solarieni

Autor: Norman Spinrad

Editura: Nemira

Links: YouTube

WWE: S

SFE: NS

ISFDB: NS