Un clasic. Din perioada de aur, deși Sadoul în a sa Istorie a SF-ului modern, zice că atunci a fost recesiune. O fi fost. La ei. La noi nu era nimic.
Pe scurt/lung:
Enoch Wallace (Enoch=străbunicul lui Noe), combatant în războiul civil american, trăiește de 124 de ani ca la 20 de ani undeva în America rurală și profundă (aia de la mama ei, de la țară). Iar băieții cu ochi albaștri din servicii s-au sesizat având 3 probleme: un tânăr de un secol, o casa de care nu se pot atinge și o piatra de mormânt cu o inscriptie indescifrabilă.
Wallace trăiește retras la ferma sa, descurcându-se cu puțin, rămâne la curent cu ce apare nou fiind abonat la multe reviste de știința, unul din puținele contacte cu lumea exterioara fiind poștașul.
De fapt e un fel de acar, casa fiind o stație/haltă unde vin și de unde pleacă călători din diverse părți ale universului și cu care Wallace povestește, discută, primește cadouri. In interiorul casei timpul se oprește ca într-un fel de câmp de stază (apropo de Lumea inelară și de Războiul etern) de aici și explicația nemuririi sale.
Wallace, pe lângă jurnalele stației, dezvolta și un fel de grafic al evoluției omenirii bazat pe o teorie a civilizației Mizar care îi arată ca urmează un holocaust nuclear, oarecum de așteptat într-o carte scrisa în perioada de vârf a Războiului Rece, cu criza rachetelor din Cuba și cu Hrusciov bătând cu pantoful în masa la ONU.
Ulisse, veganul numit așa de către Wallace este cel care îl recrutează pentru acest job și care îi este și un fel inspector de mișcare
Spre deosebire de Picnic la marginea drumului, unde inteligențele extraterestre nu par să-și dea seama ca omenirea există (fac o haltă, au făcut un picnic, aruncă/lasă gunoaie și pleacă), aici omenirea e pe harta Centralei Galactice, chiar dacă avem un contact limitat, doar cu operatorul stației, considerându-se că omenirea nu e pregătită încă să fie primită în familia galactică.
Dar nici în Centrala Galactică lucrurile nu sunt întotdeauna perfecte, sunt jocuri de putere, sfere de influență, decizii de extindere a traficului spre brațul spiralei unde e Pământul vs spre roiurile globulare (ce ar putea determina închiderea stației). Lucrurile se complică când unul din vizitatorii stației moare chiar în interiorul acesteia, este îngropat (și pe piatra de mormânt îi gravează un simbol ciudat) iar corpul dispare fiind luat de băieții din servicii.
In plus, Talismanul (un dispozitiv prin care se poate contacta forța spirituală ce guvernează binele din Univers și care este dus prin galaxie de către purtătorii numiți senzitivi ca niște moaște) dispare. Talismanul furat este adus în stație de un călător care seamănă cu un șobolan, șobolanul este ucis de Wallace iar device-ul ajunge la Lucy, o fata surdo-mută din vecini, care trăia într-o lume a ei, unde răul lumii înconjurătoare nu poate ajunge.
Chiar dacă avea contacte puține cu oamenii, chiar dacă văzuse atâtea orori ale omenirii, chiar dacă se simțea împlinit spiritual ca urmare a atâtor contacte cu reprezentanții raselor care îi trec prin stație, Wallace rămâne totuși atașat de Pământ iar gestul final al aruncării puștii în râu semnifică alegerea căii nonviolente și trecerea omenirii într-o noua etapă, ca parte a familiei galactice.
Așadar: Bun. In dulcele stil clasic, cu întrebări din alea grele despre omenire, despre război, despre maturitatea noastră ca specie, despre locul nostru în univers, despre implicare vs expectativă, etc
Titlu: Halta
Autor: Clifford D. Simak
Editura: Pygmalion
Links: Clifford D. Simak bibliography
WWE: H
SFE: CDS
ISFDB: CDS
