Se afișează postările cu eticheta F. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta F. Afișați toate postările

luni, 20 august 2018

Călătorul - John Twelve Hawks

Dupa ce  am scăpat din mașinăria rock&roll de construit orori a lui Spinrad ( Oameni în jungla, Visul de fier) am zis să mai temperez un pic pană intru în lumea friki și drogată a lui Dick 
Așa că am nimerit din întâmplare peste Arlechinii, Călătorii și Frații ăștia ...

Pe scurt/lung: 
In timp ce oamenii obișnuiți își văd de viețile lor obișnuite, Arlechinii (un fel de sectă secretă de luptători profesioniști) care juraseră să protejeze Călătorii (cei care puteau trece în alt tărâm / realitate (?)) se bat cu o organizație inamică, Tabula aka Frații, adică cei care vroiau ordine, disciplină și păstrarea status-quo-ului

Călătorii, ca germeni al schimbării, chiar dacă se sacrifică, își puteau scoate Lumina ( aka sufletul) în afara corpului.

Lentile de contact care falsificau irisul, amprente false, botox și derivate care iți schimbau fata - de asta de foloseau Arlechinii care erau un fel de 007 care făceau și dregeau și erau experți în tot felul de tehnici și arme și deghizări... cu toate astea, se pare ca pierd ușor, ușor lupta cu Frații/Tabula care se foloseau de Matricea/Mașinăria aka statul paralel la nivel mondial, cel care te urmărește și controlează... n-am ajuns la partea în care apare Soros.

Teorii ale conspirației ( pogromul văzut ca distrugerea unui grup în care erau mai multi Călători), Călătorii ca potențiale arme secrete pentru Hitler și Stalin, organizații secrete (Tabula) care finanțau discret cercetări despre suflet inclusiv prin cercetări în neurologie

Slab și enervant, imi explică toate astea prin pasaje cu iz didactic...

Așadar:
Nu ma încântă foarte mult, mai degrabă aș citi un Dan Brown ca ăla știe mai multă meserie în ale scrisului, o fi fost la mai multe seminarii de creative writing... și stau și mă întreb cum a ajuns cartea asta în raftul cu SF&F din biblioteca mea electronică. 
Așa că mă opresc aici și mă duc la Huxley că e mai elitist și mai intelectual :)

Titlu: Al Patrulea Tărâm - Vol 1- Călătorul
Editura: RAO
Links: site oficial
WWE: C
SFE: JTH
ISFDB: JTH




duminică, 4 martie 2018

Replay - Ken Grimwood

Again and again...

Pe scurt/lung: 
Cândva în 1988, Jeff Winston moare de infarct. Stil de viata nesănătos, familie americana tipica, clasa mijlocie, viata de familie eșuata, conștientizând mediocritatea, ratările, frustrările, speranțele eșuate, evitând discuția aia revelatorie care sa pună pe tapet întrebările fundamentale ale vieții de cuplu.
  
Se trezește în 1963, înapoi, student în campus.
Socul reîntoarcerii/reincarnării, sa vorbești cu morții vii din trecutul tău, lumea văzuta ca Blade Runner. 

Sa știi viitorul. Si întrebările: ce ar trebui sa faci? sa trăiești viata altfel? sa o iei de la capăt? sa faci avere? sa schimbi lumea? 
Foarte interesante întrebările care ți se ridica ție ca cititor. O infinitate de variabile și de if-uri.
Atinge oarecum și motivul paradoxului temporal, dar doar în trecere, fără încrâncenarea aia din SF-ul mai hard.

Jeff își da seama ca a trăit următorii 20 de ani, e un depozit de informații despre ce se va întâmpla și începe sa facă avere: mai întâi prin pariuri, apoi prin tranzacții la bursa și consultanta (și nu poți sa nu trezești suspiciuni, prea le știi tu pe toate și prea iți ies toate, și asta duce la îndepărtarea celor apropiați). Încercarea de a o întâlni și cuceri pe Linda, soția din viata anterioara eșuează, realitatea e mult diferita și nu mai pot fi împreuna.

Încearcă sa schimbe și istoria provocând arestarea lui Oswald, dar Kennedy e totuși ucis (implacabilitatea destinului la scara mare, la scara istoriei. 

Si avem aici o mulțime de motive, discuții, chestii filozofice: schimbarea viitorului, liberul arbitru, influențarea evenimentelor, pierderea celor apropiați, căutarea fericirii sau încercarea de căutare,  a doua șansa sa faci în viata asta altceva decât în viata anterioara nu e chiar asa de simpla cum pare.

Moare din nou, și iarăși se trezește în trecut dar de data asta nu se mai arunca în iureșul și tumultul banilor și averii, se mulțumește doar sa aibă un trai confortabil, se căsătorește cu prima iubire din liceu, adopta doi copii și se mulțumește sa treacă de la portofoliul riscant al vieții la unul mai așezat, mai conservator.

Conștientizează ca e posibil ca acest ciclu de morți și reincarnări sa continue, apare sentimentul zădărniciei, al disperării, sentimentul de Sisif care își cară viata în spate, pe de o parte e ok sa fii iarăși și iarăși tânăr dar pe de alta parte sa o iei de la capăt din nou și din nou.

Si într-adevăr: din nou moare și se trezește în trecut cu toate măsurile pe care și le luase dpdv medical.
Poți fugi dar nu te poți ascunde.... de data asta droguri, sex, depravare, iureș, scapă dintr-un accident de avion pentru ca infarctul e încă departe.
Si are un declic de la un film care devine blockbuster (în loc de Fălci) dar el nu și-l amintește și își da seama ca producătoarea filmului trăiește și ea în reluare. Isi găsește sufletul pereche, pe Pamela care vrea sa schimbe lumea prin intermediul filmului, sa facă lumea conștientă de aceste cicluri ale vieții și morții.

Multe referințe culturale, dacă la Jeff sunt despre muzica și cărți, la Pamela sunt despre cinema.

Si ciclul de morți și reincarnări/reîntoarceri continua...

Încearcă sa afle dacă exista și alții ca ei, grupul celor care se reincarnează.

Cum poți sa intervii în brutalitatea lumii; sa curmi sirul crimelor și ura din societate?Cum poți sa schimbi lumea? Cum poți sa pui capăt la atâtea atrocități, crime, abuzuri?   
Sunt pasaje în scriitura când se analizează diverse aspecte - moral, etic, filozofic - ale reincarnării vs lumea în care te-ai reincarnat. Ce soluții ai ca reincarnat? Ce poți face altceva în afara de acceptare, uitare și văzut de viata ta?

Încep o campanie publica în care își prezintă predicțiile, predicții care se adeveresc în cea mai mare parte, de aici avocați, procese, culturi care ii considerau reincarnarea Dzeu pe Pământ, calomnii... Si bineînțeles Guvernul care vrea sa știe chestiuni de politica, spionaj, etc și care ii ia sub aripa lui ocrotitoare, atât de ocrotitoare încât de fapt ii sechestrează... Dar realitatea se modifica, pentru ca în loc de teroriștii si atentatele pe care le știau ei apar alți teroriști și alte atentate,etc, prezentul s-a modificat și ceea ce știau ei nu se mai potrivește cu realitatea curenta.

Balanta dintre viata și moarte, cine sunt ei sa decidă cine trăiește și cine moare prin realizarea de predicții sau reprezentarea a ceea ce știu ca sa nu ducă la tragedii și mai mari? Care e cea mai buna lume - aia în care trăim? Dar când ai trăit în atâtea lumi similare? 

In următoarea viata e vorba de singurătate, de exil impus sau auto impus; Jeff, acum scriitor, se împrietenește și discuta cu zeci de oameni despre singurătate, cu cei care traversează oceane de unii singuri, chiar și cu dictatori - aici o fi vorba de singurătatea dictatorului de cursa lunga - asta ca sa-l parafrazez pe Murakami.

Dar distanta dintre momentul morții și cel al reincarnării/întoarcerii e din ce în ce mai scurta, ciclul temporal se modifica și se micșorează de la zeci de ani la ani și apoi zile. Nu mai e timp de schimbări majore, de luat viata de la capăt...

Si reîntâlnirile cu Pamela, în cursul reincarnarilor următoare e o parte foarte buna a romanului... din cauza întârzierii în reincarnare se trezesc din ce în ce mai târziu în viata inițiala, când deja au copii, sunt cu parteneri inițiali, dar nu poți sa nu tresari când te cauta cea/cel cu care ai trăit/te-ai iubit în câteva existente trecute. 
Si cred ca fiecare viata trăita a fost focusata pe un anumit tel: prima pe cariera vs bucuriile vieții, apoi sa înțeleagă ce se întâmple și ca caute pe alții asemănători, apoi sa ajute omenirea și sa încerce o lume mai buna, apoi urmează arta: el scriitor ea pictorița.

O iubire care trece dincolo de moarte, traversand de fapt câteva vieti, iubire care invinge again and again; dar în acelasi timp o poveste de dragoste sfasietoare, de o tristete fara margini...
Iar sfârșitul cărții e foarte bun, foarte uman, fara extratereștri sau ființe magice.



Așadar: 
E un fantasy mai degrabă decât un SF, dar unul care iți ridica o mulțime de întrebări și te face sa gândești. Bun, pe alocuri chiar foarte bun, ma mir ca nu a luat decât World Fantasy.

Titlu: Replay
Autor: Ken Grimwood
Editura: Nemira
Links: Review of Replay
WWE: R
SFE: KG
ISFDB: KG

duminică, 4 februarie 2018

Anihilare - Jeff VanderMeer

Că tot am văzut că apare și filmul :), mă grăbesc să zic și eu ceva despre carte...

Pe scurt/lung: 
O expediție in AriaX (o arie protejată - de ce? de cine?), 4 membri (toate femei - biolog, antropolog, topograf, psiholog) continuă explorarea zonei și încearcă să afle ce au pățit celelalte expediții (au mai fost 11 care s-au terminat mai mult sau mai puțin prost, de la sinucidere și crimă pană la apariția membrilor dincolo de granițele ArieiX, în lumea reală, fără o explicație rezonabilă a transferului). 

Bioloaga este naratorul, viata ei e pustie, soțul a fost într-una din expedițiile anterioare și a reapărut brusc acasă, dar schimbat, într-un anumit fel ...
Lucrul în grup, autoritate și conducere, dezacord și compromis, cum se vede realitatea înconjurătoare din puncte de vedere diferite.
O construcție ciudată turn/tunel (depinde cum îl privești) în care descoperă o inscripție organică scrisă cu un fel de ciupercă/fungi și care le provoacă tulburări psihice. 
Descoperă ca psiholoaga folosește asupra loc tehnici de hipnoză pentru a le induce anumite stări.

Seamănă un pic cu Picnic la marginea drumului, pare la prima vedere că nu e nimic extraordinar acolo, doar la prima vedere. Chiar dacă e sau nu adevărat, mie mi se pare evidentă influența fraților Strugatki.
O stare de neliniște, de ceva nedefinit, de anxietate și de pericol, suspansul e foarte bine construit, simplu, fără sa inflorească prea mult. 

Așadar: 
Un SF psihologic cu elemente de thriller/horror, mi-a produs o stare confuza, de neliniște, nu știu de unde să iau cartea asta și unde să o pun/duc. 
Ca într-o ceată, un drum care nu duce nicăieri, o lume pierdută, unde sunt? 
Va fi greu să continui cu celelalte doua romane din serie...

LATER EDIT: am vazut de curand si filmul. Nu e rau, e foarte vizual, foarte cinematografic, dar parca pierde din acea apasare psihologica foarte prezenta in carte... ceea ce la Calauza nu se intampla, dar na, unul e Tarkovski :)



Titlu: Anihilare 
Autor: Jeff VanderMeer
Editura: Trei
Links: site oficial 
WWE: A
SFE: JVM
ISFDB:JVM

duminică, 14 ianuarie 2018

Jertfa - Holly Black

Citită mai demult, pe la mijlocul anului trecut, abia acu' mi-am făcut timp să scriu 2 vorbe despre ea.

Pe scurt/lung: 
Adolescenta Kaye, dintr-o familie de artiști (maica-sa canta într-o trupa rock), vine la bunică-sa, pe malul oceanului (în America, of course) după ce prietenu' lu maica-sa încercase să o înjunghie.
Adolescenta ciudată și rebelă, lipsită de inhibiții, care inventează/crede în zâne și spiriduși, chefuri de adolescenți, apar și niște elfi, rock psychedelic și alternativ, bagă si un concept de hyper-realitate...

Adolescenți americani oarecum de la marginea societății, parc de rulote, cercel în limba, bocanci de alpinism, reviste cu benzi desenate japoneze cu pornache, hormoni, fluturi în stomac, vrajă sau nevrajă
Poate muzica e alta, poate posterele lipite pe pereți camerelor de adolescenți sunt altele, atmosfera e aceeași - atmosfera pe care ne-o închipuim noi ca ar fi, din filme și din cărți, că doar nu am fost acolo să vedem on-site și să experimentăm. O imagine de America în derivă sau poate e aceeași de acum 20-30-40 de ani dacă o privești dintr-un anumit unghi de pe anumite paliere.

Lumea reală intersectează hyper-realitatea, elful care a omorât unul din cei 3 spiridusi cu care comunica Kaye apare în lumea reală.
In hyper-realitatea asta se războiesc două tabere, cea malefică și cea benefică, iar cei independenți (zane, spiridusi, etc) își câștigă libertatea prin sacrificiul/jertfa unei zâne și ghiciți cine e zâna? Mda, chiar Kaye rocherița :). Si elful de care pomeneam mai sus este trimis de la curtea benefică la cea malefică într-un fel de schimb (de experientă?) și trebuie să o aducă pe fata asta om-spiridus (copil schimbat la naștere:) ) pentru jertfă.

Descrierea curții malefice aduce aminte de curtea reginei roșii din Alice în Tara Minunilor, suprarealistă și fantastică, deși vizualizarea mea vine mai degrabă dinspre filmul lui Tim Burton decât dinspre carte.

Si când la discoteca adolescenților de prin carte au început să apară și elfi și spiriduși mi-am spus că mi-ajunge și m-am oprit.

Trecerea de la adolescentă către tinerețe/maturitate, primele iubiri, primele responsabilități de oameni mari, descoperirea sinelui și a identității, etc, etc ...

Așadar: 
Alea 2 vorbe de care pomeneam la început sunt: asta nu. 
O carte cu spiriduși și elfi și adolescenți care freacă menta, care trebuie citită ca pe o poveste, fără hiperpropulsoare, câmp de stază, fără teorii ale câmpului unificat. ... s-ar zice că e din categoria gothic young adult sau ceva de genul, mie unul nu mi-a plăcut și nici nu o s-o recomand adolescentei de fii-mea :)

Titlu: Jertfa 
Autor: Holly Black
Editura: RAO
Links: site oficial
WWE: J
SFE: 
ISFDB:HB

duminică, 15 octombrie 2017

La început a fost întunericul - R Scott Bakker

Pe scurt/lung:

In câteva pagini m-am săturat de fantasy-ul modern pe care îl scrie Bakker: prea multe nume de locuri, regi, oameni și neoameni, vrăjitori, citate din opere sau cărți pare-se vechi, săbii, apocalipse, ciume, morți... Ceva gen Urzeala tronurilor numai că folosind denumiri și nume imposibil de citit sau pronunțat. Si cu mai multi morți. 

 Așadar:

De aia n-am reușit eu să citesc nici scenariul lui G.R.R. Martin pentru GoT :)  

Titlu: La început a fost întunericul 

Autor: R. Scott Bakker
Editura: Tritonic
Links: site oficial
WWE: LIAFI
SFE: RSB
ISFDB: RSB

sâmbătă, 9 septembrie 2017

Stația Pierzaniei - China Mieville

Wow... După primele zeci de pagini, mi-am zis că e Serge Brussolo 2.0, după încă câteva zeci mi-am zis că se ia Serge, se ridică la orice putere număr natural și se obține China. Uneori îmi spuneam ca vreau și eu ce folosește el :)

Pe scurt/lung:
In orașul bastard Noul Crobuzon, construit intre coastele pietrificate ale unui superanimal care a existat cândva, undeva într-o lume care poate fi Pământul zeci de mii de ani în trecut sau în viitor sau într-un univers paralel sau poate nici măcar nu e Pământul , Yagharek, omul pasăre/garuda -  îl angajează pe Isaac (un bio-taumaturg freelancer, savant renegat, fost universitar) sa-și recapete zborul pierdut prin tăierea aripilor ca urmare a unei crime numita furt-de-alegere-de-gradul-doi-cu-lipsa-crasă-de-respect.

Lin, femeia cărăbuș/khepri, iubita lui Isaac,  (artista boemă & rebelă care a părăsit grupul și stupul, care realizează lucrări scandaloase din scuipat khepri) este angajată de șeful mafiei (mutantul/refăcutul suprem care e de toate și totul amestecat într-o ființă dincolo de închipuire - cărnuri, piei, guri, clești, oase, solzi, ochi...) să ii facă statuia.

In timpul studiului asupra zborului, Isaac primește un cocon care se dovedește a fi omida moliei-nestinse, subiect de cercetare și în laboratoarele administrației orașului și care secreta și o substanța din care se face cel mai cool și mai nou&cool drog din oraș. In plus moliile mature se hrănesc cu vise, cu subconștientul ființelor raționale organice ( ca apar si roboti pe baza de abur :) care nu sunt afectați ) și lasă victima ca o legumă. 

Moliile scapă și să te ții vânătoare, toată lumea le vrea vii sau moarte, se apelează la însăși Întunecimea Sa, Diavolul, care își declina competenta în afacere, apoi la Păianjenul Dansator care țese pânza realității, apare și o IA sub forma unui computer/robot care are drept interfața I/O un uman decapat de creier ....    
Iar sfârșitul e sfâșietor de trist.

Khepri, vodyanoii care puteau modela și sculpta apa, oamenii-cactus,  bursuci pe post de animale de casa, gargui pe post de comisionari aerieni (care consumau intelectual produse gen antena3, acces direct, wowbiz, măruță, etc :) ) , modificații genetic (refăcuții), mașini de calculat cu jet de aburi, etc

Dealul Muștei, Țepușa, Strada Scrumbiei, Râul Cătrănit, Râul Molimei , Burduful Râului,Vadul Lipitorii,  Mahalaua Neamului, Bazarul Scuipatului, Mlaștina Bursucului - denumiri de străzi , de locuri, cartiere, piețe, favele, blocurile gri, etc - probabil a fost o nebunie pentru traducător. Uneori toate astea obosesc, ai nevoie de o harta detaliata a orașului. 

Apare și un sfânt pe gustul meu: sfântul Palgolak - zeitate amabilă, plăcută, înțelept dedicat în întregime colectării, catalogării și diseminării informației; preoții cultului susțineau ca orice lucru cunoscut de un adorator era imediat cunoscut și de Palgolak deci aveau misiunea sfântă de a citi cu voracitate.  

Sunt o mulțime de teme și motive atinse aici, teme ecologice, teme sociale, tema artistului și creației sale, teme etice sau politice, etc...

Cum poți judeca sau măcar înțelege o fapta penala dintr-o societate sau din cadrul unei rase non umane care este total paralela ca mod de gândire cu ceea ce gândești tu ca om?

O parabola a celuilalt, cum percepe el realitatea, cum mă poziționez față de celălalt diferit 

Zona de trecere de la uman la non-uman, zona de interpatrundere, de confluența, unde științele neortodoxe sunt la ele acasă iar etica, hmm, etica...

Când cineva iți arată cat ești de ignorant pe o anumita temă, dacă ești inteligent, intri în bibliotecă. Inteligența și cultura nu exclud complet ignoranța. 

O lume fantastica, stranie și dubioasă unde totul devine mai mult sau mai puțin posibil. 
As fi zis ca e un fantasy și nu un SF dar când s-a apucat să discute despre teoria câmpurilor unificate (se încearcă descrierea unitară a tuturor fenomenelor fizice cunoscute pe baza unui singur câmp primar - teorii clasice sau cuantice) am zis ca e și-și.  

Așadar:
Wow! Că e steampunk, că e weird fantasy, cum s-o fi chemând, că o fi China membru al Partidului Socialist Muncitoresc Britanic deci un fel de newmarxist, cartea trebuie citită neapărat.
N-a avut noroc la premii, l-a bătut Neil Gaiman si la Hugo și la Nebula.

După ce am terminat Stația am zis că trebuie să îmi revin, să mă liniștesc și să citesc neapărat un hard SF, unde viteza hiperluminică e viteză hiperluminică, câmpul de stază e câmp de stază iar Păpușarul o fi având el 2 capete și 3 picioare dar măcar alea 3 picioare sunt dispuse în triunghi echilateral :) ... 


Titlu: Statia Pierzaniei
Autor: China Mieville
Editura: Tritonic
Links: site-ul oficial
WWE: SP
SFE: CM
ISFDB: CM