"Aicea sunt, la pușcărie
De vreo cinci luni în sferă-s încuiat
M-am săturat până în gât
Simt că mă-ntunec de urât.
Nici geam, nici ușa, sunt blocat.
Aicea sunt, la pușcărie,
Ca o albină în borcan
Mă uit cum face rondul santinela
Cum nava de politie-ntinde vela
Mai trece-o zi, mai trece-un an.
Aicea sunt, la pușcărie
Mă răsucesc în universul gol
Zi după zi, între-ntuneric și lumină
Zi după zi, și nu se mai termină
De brațul lung al Legii nu mai e ocol."
Poveștile lui Jack-din-sticla / Balade din închisoare
Pe scurt/lung:
7 prizonieri sunt aruncați pe/într-un asteroid cu ceva unelte, o pila de fisiune pentru căldură, un filtru de aer, spori (din care sa își prepare o gelatina), sfredele ca sa amenajeze oarecum asteroidul. Pedeapsa: 11 ani, când va veni o nava sa ii ia și pe ei și asteroidul amenajat care va fi dus pe o orbita mai convenabila pe post de imobiliare.
Pregătiri pentru a supraviețui timp îndelungat, găsesc gheata ce le asigura sursa de apa, hrana cu ajutorul sporilor.
O poveste (jurnal) de închisoare cu multe discuții despre umanitate, economie, despre ierarhii, despre procesul de adaptare mai ales psihica la astfel de mediu, despre relații interumane.
Se creează tabere, sunt păreri opuse despre organizare și ierarhizare...
Si Jack ii omoară pe toți și își face un costum spațial dintr-unul din cei omorați și eviscerați, cu pila de fisiune pe post de generator de oxigen din gheata găsită în asteroid.
Al doilea fir epic: doua adolescente din una din castele superioare, Argent, vin într-o excursie pe Pământ și unul din servitorii lor este omorât, in condițiile în care toți sunt afectați de urmările gravitației scăzute în care au trăit pana acum. Diana,cea mica, este pasionata de enigme polițiste, rezolva astfel de enigme în realitatea virtuala (interfața neuronala) și ar vrea sa rezolve enigma și în viata reala.
Cele doua Argent erau antrenate și dezvoltate mental pentru a procesa date și a rezolva probleme, asemănător unor IA umane.
Mare parte din omenire trăiește în ghetouri spatiale suprapopulate care se degradează treptat, afectați de radiații și lipsa gravitației, sistemul solar condus autocratic de clanul Ulanov (se pare ca rusii și-au impus dominația), stratificare sociala, suprapopularea mutata în spațiu, mișcare subversiva și revoluționara a cărui reprezentant e Jack...
O ancheta polițista care aduce un pic și cu Agatha Christie (o crima aproape imposibil de realizat, un grup mic și închis de suspecți, etc) și un pic și cu Asimov, iar dincolo de asta tot felul de încrengături: economice (subiectul în jurul căruia se învârte ruleta puterii în sistemul solar în acest moment este propulsia cu viteze peste viteza luminii), sociale (mujicii și submujicii, cei de la periferia societății din ghetourile spatiale ar putea pleca spre stelele îndepărtate pentru a scapă de taxe & legile Ulanovilor și de suprapopulare) , politice (jocul de putere s-ar reseta iar familia Ulanov e posibil sa își piardă statutul de primus inter pares), religioase (conflictul intre diverse religii care venerau soarele, gravitația, etc) și chiar de familie (concursul intre cele doua surori Argent pentru moștenirea conducerii casei).
Al treilea fir narativ (sau poveste dacă vreți) e cu Diana ) și Jack fugari pe pământ și apoi în spațiu cu Ulanovii si nu numai pe urmele lor, aceștia fiind convinși ca Jack deține informațiile despre propulsia hiperluminica. Se ascund în Periferie, ghetourile/favelele spatiale care arata cam ca în Vaslui și Teleorman: freacă menta, mananca gelatina din spori, ne îmbătam pana plutim în deriva, orgii și abuzuri, etc.
Jack este revoluționarul care vrea sa schimbe lumea, care vrea sa dărâme dictatura Ulanov și după aia sa se folosească de chestia cu hiperpropulsia sa ajungă la stele. Si ca orice revoluționar care se respecta, salvatorul omenirii, cel trecut prin atâtea, ucigaș în numele viitorului mai bun, o iubește fără speranța pe Diana, o fata mult mai tânăra ca el, din clasa conducătoare... un fel de Che Guevara la scara sistemului solar: facem revoluția, dărâmăm puterea și după aia ne folosim de hiperpropulsie ca sa îndreptam omenirea pe calea viitorului luminos...
Scriitura alertă, moderna, mult mistery și policer cu chestii de investigat și rezolvat, cu elemente de hard SF care susțin bine povestea.
Mi-au plăcut foarte mult baladele de la sfârșit (baladele sistemului solar, ale muncitorilor din crevasele Lunii, ale rebelilor interplanetari...), au făcut rotundă cartea și au închis cercul, arătând dintr-o perspectiva poetică, de baladă populară, tot complexul politico-economico-militaro-social descris în roman. Nu știu de ce, mie mi-a adus aminte de Radu Gyr.
Si are și un glosar de termeni la sfârșit, unde explică diverși termeni utilizați în roman... chiar dacă pare asa, mai pedant, e ok, decât să stea să explice în firul narativ, ți le explică la sfârșit și se concentrează pe narațiune.
Așadar:
Foarte modern modul în care scrie autorul, cu cele 3 povesti care se leagă între ele și se potențează reciproc, ca să folosesc un termen pretențios.
Bun, aproape de 4 stele....
Titlu: Jack din Sticlă
Autor: Adam Roberts
Editura: Trei
Links: site oficial
WWE: JDS
SFE: AR
ISFDB: AR
joi, 22 martie 2018
duminică, 4 martie 2018
Replay - Ken Grimwood
Again and again...
Pe scurt/lung:
Cândva în 1988, Jeff Winston moare de infarct. Stil de viata nesănătos, familie americana tipica, clasa mijlocie, viata de familie eșuata, conștientizând mediocritatea, ratările, frustrările, speranțele eșuate, evitând discuția aia revelatorie care sa pună pe tapet întrebările fundamentale ale vieții de cuplu.
Se trezește în 1963, înapoi, student în campus.
Socul reîntoarcerii/reincarnării, sa vorbești cu morții vii din trecutul tău, lumea văzuta ca Blade Runner.
Sa știi viitorul. Si întrebările: ce ar trebui sa faci? sa trăiești viata altfel? sa o iei de la capăt? sa faci avere? sa schimbi lumea?
Foarte interesante întrebările care ți se ridica ție ca cititor. O infinitate de variabile și de if-uri.
Atinge oarecum și motivul paradoxului temporal, dar doar în trecere, fără încrâncenarea aia din SF-ul mai hard.
Jeff își da seama ca a trăit următorii 20 de ani, e un depozit de informații despre ce se va întâmpla și începe sa facă avere: mai întâi prin pariuri, apoi prin tranzacții la bursa și consultanta (și nu poți sa nu trezești suspiciuni, prea le știi tu pe toate și prea iți ies toate, și asta duce la îndepărtarea celor apropiați). Încercarea de a o întâlni și cuceri pe Linda, soția din viata anterioara eșuează, realitatea e mult diferita și nu mai pot fi împreuna.
Încearcă sa schimbe și istoria provocând arestarea lui Oswald, dar Kennedy e totuși ucis (implacabilitatea destinului la scara mare, la scara istoriei.
Si avem aici o mulțime de motive, discuții, chestii filozofice: schimbarea viitorului, liberul arbitru, influențarea evenimentelor, pierderea celor apropiați, căutarea fericirii sau încercarea de căutare, a doua șansa sa faci în viata asta altceva decât în viata anterioara nu e chiar asa de simpla cum pare.
Moare din nou, și iarăși se trezește în trecut dar de data asta nu se mai arunca în iureșul și tumultul banilor și averii, se mulțumește doar sa aibă un trai confortabil, se căsătorește cu prima iubire din liceu, adopta doi copii și se mulțumește sa treacă de la portofoliul riscant al vieții la unul mai așezat, mai conservator.
Conștientizează ca e posibil ca acest ciclu de morți și reincarnări sa continue, apare sentimentul zădărniciei, al disperării, sentimentul de Sisif care își cară viata în spate, pe de o parte e ok sa fii iarăși și iarăși tânăr dar pe de alta parte sa o iei de la capăt din nou și din nou.
Si într-adevăr: din nou moare și se trezește în trecut cu toate măsurile pe care și le luase dpdv medical.
Poți fugi dar nu te poți ascunde.... de data asta droguri, sex, depravare, iureș, scapă dintr-un accident de avion pentru ca infarctul e încă departe.
Si are un declic de la un film care devine blockbuster (în loc de Fălci) dar el nu și-l amintește și își da seama ca producătoarea filmului trăiește și ea în reluare. Isi găsește sufletul pereche, pe Pamela care vrea sa schimbe lumea prin intermediul filmului, sa facă lumea conștientă de aceste cicluri ale vieții și morții.
Multe referințe culturale, dacă la Jeff sunt despre muzica și cărți, la Pamela sunt despre cinema.
Si ciclul de morți și reincarnări/reîntoarceri continua...
Încearcă sa afle dacă exista și alții ca ei, grupul celor care se reincarnează.
Cum poți sa intervii în brutalitatea lumii; sa curmi sirul crimelor și ura din societate?Cum poți sa schimbi lumea? Cum poți sa pui capăt la atâtea atrocități, crime, abuzuri?
Sunt pasaje în scriitura când se analizează diverse aspecte - moral, etic, filozofic - ale reincarnării vs lumea în care te-ai reincarnat. Ce soluții ai ca reincarnat? Ce poți face altceva în afara de acceptare, uitare și văzut de viata ta?
Încep o campanie publica în care își prezintă predicțiile, predicții care se adeveresc în cea mai mare parte, de aici avocați, procese, culturi care ii considerau reincarnarea Dzeu pe Pământ, calomnii... Si bineînțeles Guvernul care vrea sa știe chestiuni de politica, spionaj, etc și care ii ia sub aripa lui ocrotitoare, atât de ocrotitoare încât de fapt ii sechestrează... Dar realitatea se modifica, pentru ca în loc de teroriștii si atentatele pe care le știau ei apar alți teroriști și alte atentate,etc, prezentul s-a modificat și ceea ce știau ei nu se mai potrivește cu realitatea curenta.
Balanta dintre viata și moarte, cine sunt ei sa decidă cine trăiește și cine moare prin realizarea de predicții sau reprezentarea a ceea ce știu ca sa nu ducă la tragedii și mai mari? Care e cea mai buna lume - aia în care trăim? Dar când ai trăit în atâtea lumi similare?
In următoarea viata e vorba de singurătate, de exil impus sau auto impus; Jeff, acum scriitor, se împrietenește și discuta cu zeci de oameni despre singurătate, cu cei care traversează oceane de unii singuri, chiar și cu dictatori - aici o fi vorba de singurătatea dictatorului de cursa lunga - asta ca sa-l parafrazez pe Murakami.
Dar distanta dintre momentul morții și cel al reincarnării/întoarcerii e din ce în ce mai scurta, ciclul temporal se modifica și se micșorează de la zeci de ani la ani și apoi zile. Nu mai e timp de schimbări majore, de luat viata de la capăt...
Si reîntâlnirile cu Pamela, în cursul reincarnarilor următoare e o parte foarte buna a romanului... din cauza întârzierii în reincarnare se trezesc din ce în ce mai târziu în viata inițiala, când deja au copii, sunt cu parteneri inițiali, dar nu poți sa nu tresari când te cauta cea/cel cu care ai trăit/te-ai iubit în câteva existente trecute.
Si cred ca fiecare viata trăita a fost focusata pe un anumit tel: prima pe cariera vs bucuriile vieții, apoi sa înțeleagă ce se întâmple și ca caute pe alții asemănători, apoi sa ajute omenirea și sa încerce o lume mai buna, apoi urmează arta: el scriitor ea pictorița.
O iubire care trece dincolo de moarte, traversand de fapt câteva vieti, iubire care invinge again and again; dar în acelasi timp o poveste de dragoste sfasietoare, de o tristete fara margini...
Iar sfârșitul cărții e foarte bun, foarte uman, fara extratereștri sau ființe magice.
Așadar:
E un fantasy mai degrabă decât un SF, dar unul care iți ridica o mulțime de întrebări și te face sa gândești. Bun, pe alocuri chiar foarte bun, ma mir ca nu a luat decât World Fantasy.
Titlu: Replay
Autor: Ken Grimwood
Editura: Nemira
Links: Review of Replay
WWE: R
SFE: KG
ISFDB: KG
Pe scurt/lung:
Cândva în 1988, Jeff Winston moare de infarct. Stil de viata nesănătos, familie americana tipica, clasa mijlocie, viata de familie eșuata, conștientizând mediocritatea, ratările, frustrările, speranțele eșuate, evitând discuția aia revelatorie care sa pună pe tapet întrebările fundamentale ale vieții de cuplu.
Se trezește în 1963, înapoi, student în campus.
Socul reîntoarcerii/reincarnării, sa vorbești cu morții vii din trecutul tău, lumea văzuta ca Blade Runner.
Sa știi viitorul. Si întrebările: ce ar trebui sa faci? sa trăiești viata altfel? sa o iei de la capăt? sa faci avere? sa schimbi lumea?
Foarte interesante întrebările care ți se ridica ție ca cititor. O infinitate de variabile și de if-uri.
Atinge oarecum și motivul paradoxului temporal, dar doar în trecere, fără încrâncenarea aia din SF-ul mai hard.
Jeff își da seama ca a trăit următorii 20 de ani, e un depozit de informații despre ce se va întâmpla și începe sa facă avere: mai întâi prin pariuri, apoi prin tranzacții la bursa și consultanta (și nu poți sa nu trezești suspiciuni, prea le știi tu pe toate și prea iți ies toate, și asta duce la îndepărtarea celor apropiați). Încercarea de a o întâlni și cuceri pe Linda, soția din viata anterioara eșuează, realitatea e mult diferita și nu mai pot fi împreuna.
Încearcă sa schimbe și istoria provocând arestarea lui Oswald, dar Kennedy e totuși ucis (implacabilitatea destinului la scara mare, la scara istoriei.
Si avem aici o mulțime de motive, discuții, chestii filozofice: schimbarea viitorului, liberul arbitru, influențarea evenimentelor, pierderea celor apropiați, căutarea fericirii sau încercarea de căutare, a doua șansa sa faci în viata asta altceva decât în viata anterioara nu e chiar asa de simpla cum pare.
Moare din nou, și iarăși se trezește în trecut dar de data asta nu se mai arunca în iureșul și tumultul banilor și averii, se mulțumește doar sa aibă un trai confortabil, se căsătorește cu prima iubire din liceu, adopta doi copii și se mulțumește sa treacă de la portofoliul riscant al vieții la unul mai așezat, mai conservator.
Conștientizează ca e posibil ca acest ciclu de morți și reincarnări sa continue, apare sentimentul zădărniciei, al disperării, sentimentul de Sisif care își cară viata în spate, pe de o parte e ok sa fii iarăși și iarăși tânăr dar pe de alta parte sa o iei de la capăt din nou și din nou.
Si într-adevăr: din nou moare și se trezește în trecut cu toate măsurile pe care și le luase dpdv medical.
Poți fugi dar nu te poți ascunde.... de data asta droguri, sex, depravare, iureș, scapă dintr-un accident de avion pentru ca infarctul e încă departe.
Si are un declic de la un film care devine blockbuster (în loc de Fălci) dar el nu și-l amintește și își da seama ca producătoarea filmului trăiește și ea în reluare. Isi găsește sufletul pereche, pe Pamela care vrea sa schimbe lumea prin intermediul filmului, sa facă lumea conștientă de aceste cicluri ale vieții și morții.
Multe referințe culturale, dacă la Jeff sunt despre muzica și cărți, la Pamela sunt despre cinema.
Si ciclul de morți și reincarnări/reîntoarceri continua...
Încearcă sa afle dacă exista și alții ca ei, grupul celor care se reincarnează.
Cum poți sa intervii în brutalitatea lumii; sa curmi sirul crimelor și ura din societate?Cum poți sa schimbi lumea? Cum poți sa pui capăt la atâtea atrocități, crime, abuzuri?
Sunt pasaje în scriitura când se analizează diverse aspecte - moral, etic, filozofic - ale reincarnării vs lumea în care te-ai reincarnat. Ce soluții ai ca reincarnat? Ce poți face altceva în afara de acceptare, uitare și văzut de viata ta?
Încep o campanie publica în care își prezintă predicțiile, predicții care se adeveresc în cea mai mare parte, de aici avocați, procese, culturi care ii considerau reincarnarea Dzeu pe Pământ, calomnii... Si bineînțeles Guvernul care vrea sa știe chestiuni de politica, spionaj, etc și care ii ia sub aripa lui ocrotitoare, atât de ocrotitoare încât de fapt ii sechestrează... Dar realitatea se modifica, pentru ca în loc de teroriștii si atentatele pe care le știau ei apar alți teroriști și alte atentate,etc, prezentul s-a modificat și ceea ce știau ei nu se mai potrivește cu realitatea curenta.
Balanta dintre viata și moarte, cine sunt ei sa decidă cine trăiește și cine moare prin realizarea de predicții sau reprezentarea a ceea ce știu ca sa nu ducă la tragedii și mai mari? Care e cea mai buna lume - aia în care trăim? Dar când ai trăit în atâtea lumi similare?
In următoarea viata e vorba de singurătate, de exil impus sau auto impus; Jeff, acum scriitor, se împrietenește și discuta cu zeci de oameni despre singurătate, cu cei care traversează oceane de unii singuri, chiar și cu dictatori - aici o fi vorba de singurătatea dictatorului de cursa lunga - asta ca sa-l parafrazez pe Murakami.
Dar distanta dintre momentul morții și cel al reincarnării/întoarcerii e din ce în ce mai scurta, ciclul temporal se modifica și se micșorează de la zeci de ani la ani și apoi zile. Nu mai e timp de schimbări majore, de luat viata de la capăt...
Si reîntâlnirile cu Pamela, în cursul reincarnarilor următoare e o parte foarte buna a romanului... din cauza întârzierii în reincarnare se trezesc din ce în ce mai târziu în viata inițiala, când deja au copii, sunt cu parteneri inițiali, dar nu poți sa nu tresari când te cauta cea/cel cu care ai trăit/te-ai iubit în câteva existente trecute.
Si cred ca fiecare viata trăita a fost focusata pe un anumit tel: prima pe cariera vs bucuriile vieții, apoi sa înțeleagă ce se întâmple și ca caute pe alții asemănători, apoi sa ajute omenirea și sa încerce o lume mai buna, apoi urmează arta: el scriitor ea pictorița.
O iubire care trece dincolo de moarte, traversand de fapt câteva vieti, iubire care invinge again and again; dar în acelasi timp o poveste de dragoste sfasietoare, de o tristete fara margini...
Iar sfârșitul cărții e foarte bun, foarte uman, fara extratereștri sau ființe magice.
E un fantasy mai degrabă decât un SF, dar unul care iți ridica o mulțime de întrebări și te face sa gândești. Bun, pe alocuri chiar foarte bun, ma mir ca nu a luat decât World Fantasy.
Titlu: Replay
Autor: Ken Grimwood
Editura: Nemira
Links: Review of Replay
WWE: R
SFE: KG
ISFDB: KG