Oile privesc in sus - John Brunner

Un roman puzzle marca Brunner

Pe scurt/lung: 
Poluare, poluare, poluare...

Definiții de substanțe poluante, citate, chimicale, îngrășăminte, mașini, etc, un fel de Cărticica roșie a ecologistului radical...

Ecologiștii radicali, trainiții, folosesc gherila urbana pentru a își transmite mesajul: blocări de străzi, lupte cu politia, graffiti cu mesaje ecologiste... Nu vad cum ar putea schimba acești ecologiști radicali starea de lucruri descrisa în carte (care este mult exagerata tocmai în scopul de a șoca)... Tot dinspre guverne ar trebui sa vina măsuri de îmbunatățire (gen tratatele/protocoalele de la Doha/Kyoto/Paris etc)

Unul din liderii lor - unul dintre cei știuți și vizibili - este sinucis și o reportera oarecum afiliata investighează cazul. Un alt lider, cândva un fel de vedeta mediatica, trăiește clandestin dar este prins și învinuit de fapte pe care nu le-a făcut...

Poluarea și efectul acesteia asupra mediului înconjurător, asupra plantelor, pasărilor, oamenilor (care poarta măști de gaze în marile aglomerații urbane - pana acolo nu mai e mult ca acu purtam doar măști sanitare), oceanele sunt praf, epidemii peste epidemii, dăunători care rezista la orice chimicale.


Si băieții buni și cu bani, expediază hrana obținută prin metode hidroponice (substanțe nutritive + îngrășăminte chimice) la nenorociții din Honduras care mor de foame, dar se pare ca aceasta este contaminata și declanșează o molima psihica sângeroasa; și dai cu războaiele civile de rigoare sau cu declarațiile belicoase fata de Occidentul capitalist și imperialist și exploatator

Totul e scris din bucăți pentru a crea aceasta imagine de apocalipsa ecologica, senzația ca Pământul a luat-o la vale sub povara poluării, libertatea presei e pusa intre paranteze, libertățile civile și drepturile omului sunt restrânse treptat (libertate vs ecologie vs poluare) ...

Iadul e aici și acum, foarte multe personaje în carte care apar și mor; la un moment dat acest puzzle de acțiuni/personaje/situații pare sa devina aproape incontrolabil pentru a sublinia modul în care se înrăutățește situația și ca viteza de mers la vale pe tobogan creste. 

Armata pe străzi, revolte peste tot, foamete, anarhie, se revine cumva la starea preindustriala..

Aceeași senzație ca în Visul de fier a lui Spinrad, știi ca totul e exagerat dar ai uneori senzația ca realitatea nu e atât de (sau chiar deloc) departe de ficțiune

Așadar:
O distopie ecologica care in momentul asta e mai mult decât actuala. 
Oare dacă ar citi-o toți Doreii care umplu țara de peturi s-ar schimba ceva? Cred ca nu ....

Titlu: Oile privesc in sus
Autor: John Brunner
Editura: RAO
Links: John Brunner Archive
WWE: OPIS
SFE: JB
ISFDB: JB