Intre doua lumi - Norman Spinrad

„Democraţia este cel mai prost dintre toate sistemele politice – cu excepţia celorlalte!” 

Cine a zis asta? Churchill, normal

Pe scurt/lung: 

Pacifica, colonizata de 300 de ani, e o planeta aproape mirifica, la 50 de ani lumina de pamant, un fel de Hawaii la scara extinsa a planetei, cu 12 milioane de locuitori, cu democratie participativa si vot de la distanta electronic (au reteaua, un fel de Internet din ziua de azi, Pacifica fiind centrul retelei mass media galactice), in care libertatea mass mediei e sfanta. Statul lasa piata libera sa se ajusteze singura si intervine cand e cazul prin crearea de companii guvernamentale in sectoarele cu probleme.

Iar in situatia asta care pare un pic prea roz, ca prea e bine in lumea asta, apare o nava interstelara: Arkologia Ştiinţei Transcendentale Heisenberg.
Planeta de origine e undeva in Tau Ceti unde un grup de savanti geniali si un pic dusi au infiintat primul Institut de Stiinta Transcedentala si de acolo au inceput sa colonizeze in stanga si in dreapta folosind mici lumi artificiale numite arkologii pentru a-si impune ideologia lor bazata pe stiinta si tehnologie (in detrimentul stiintelor umaniste). 

Transcedentalii vin pe planeta de colonizat, infiinteaza institutul corespunzator dupa care planeta inceteaza comertul interplanetar cu stiinta si tehnologie iar accesul pe planetele alea nu mai e permis. Se stie ca au un avans tehnologic : viteze mari de deplasare, apropiate de viteza luminii, acceleratii mari la care sunt supusi fara urmari pe lumile artificiale cu care se deplaseaza si se mai banuieste tot felul de chestii neverificate.
Transcedentalii erau partea Albastra in  razboiul nedeclarat si informal dintre Roz si Albastri.

Iar partea roz erau feministele militante de pe Pamant, care preluasera puterea pe planeta de bastina a omenirii si au impus o societate dogmatica, un fel de matriarhat absurd. Colonizau planete in incercarea de a isi impune ideologia care semana mai mult cu o religie.

Si transcedentalii si femocratele vor pe Pacifica. Pare ca si cum o tara nealiniata cu o democratie functionala si cu o economie infloritoare, cu o balanta excedentara, se trezeste prinsa la mijloc intre doua rele; est vs vest sau capitalism vs comunism (nu e foarte clar care e unul si care e celalalt). Nu se zice nimic nicaieri de fortele armate, astea nu exista in peisaj, se poarta altfel de razboaie, pe frontul ideologic

Transcedentalii aveau anabioza (suspendarea vietii in timpul lungilor ani de zbor interplanetar),  vroiau sa faca omul nou - Homo Galacticus, puneau accent pe eficienta si eficacitate (nu stiu exact care e diferenta dar mi-a placut cand am citit-o undeva :)) si mai putin pe partea cu sufletul. Se pare ca au si un fel de IA. Erau foarte tari la chestii de psihologie , psihopolitologie, tehnici de negociere, toate astea obtinute prin tehnologie
Vor folosi retelele sociale si internetul (sau ma rog, ceva similar, ca nu stiu cand e scrisa cartea) pentru manipulare si pentru a intoarce opinia majoritara impotriva lor intr-una pro-transcedentalizare.

Vorbim de razboi psi, razboi asimetric, fake news, manipulare prin media; folosesc inclusiv chestii de orientare sexuala sau de gen ca sa dezechilibreze si destabilizeze jocul democratic de pe Pacifica. Vin si lesbienele - sau mai bine spus feministele ca sa fim politically corect - si sa te tii razboi si contrarazboi psi.

Transcedentalii considera ca Femocratia arunca omenirea inapoi iar ei o arunca inainte spre homo galacticus, infruntare de ideologii folosind psi-razboiul  adica manipularea. Inspirat din razboiul rece si lupta celor doua superputeri pt a atrage tarile pe orbitele corespunzatoare numai ca nu avem un razboi rece clasic cu muschi nucleari ci unul din viitor(ul cartii adica ceva foarte asemanator prezentului nostru)  care nu are in spate arme nucleare sau conventionale ci ceea ce denumesc ei psi-razboi.

Transcedentalii pun placa cu noi avem stiinta si tehnologie avansate dar nu o punem la dispozitia oricui ca poate duce la dezastre daca incape pe mainile cui nu trebuie. Stiinta si tehnologie avansate, genetica, clonare, prelungirea vietii,zbor cu viteze mari si eventual cu viteze luminice sau supra luminice. Daca vreti ce avem noi trebuie sa deveniti mai intai ce suntem noi, si va transformam noi, fie ca vreti fie ca nu. E senzatia aia de Mowgli si Ka, cand esti hipnotizat si ti se invart ochii in cap si incepe sa te stranga si tu ai privirea aia de tamp surazator....si nu se stie daca e vreo Baaghera prin preajma. 
Transcedentalii cumpara un canal mass media si dau tot felul de chestii de la sitcomuri de prost gust dar care au niste mesaje subliminale pana la "raspundem in direct telespectatorilor nostri". Binenteles ca transcedentali ii trateaza medical pe localnici si le flutura pe la nas realizarile stiintei, intinerirea etc 

Apar si femocratele (lesbiene care pentru inmultire tin barbatii ca masculii reproducatori in tarcuri) dar transcedentalii au un oarece avantaj deja stabilind un cap de pod prin mass media si deja au un curent de opinie favorabil lor. Femocratele sunt mai fanatice si mai obtuze decat transcedentalii, pare mai degraba o religie care trebuie impusa. Au si un mentor care e un fel de comisar al poporului care trebuie sa se asigure ca doctrina nu este incalcata si care are puteri mai mari decat sefa oficiala a misiunii (un fel de secretar de partid pe post de loctiitor de comandant). Au sloganuri de tip "fascho-şovinismul animalic al prăsitorilor, ce a fost pe punctul de a distruge Pământul"

Razboiul sexelor pe fundal politic si cumva ideologic, femocratele versus transcedentali, fiecare dorind sa isi impuna doctrina / ideologia si folosind pentru asta mass media (au libertate totala de access la mass media platind timp de antena) lipsa cenzurii si democratia usor impinsa la extrem pot duce la nasterea unor monstri , nu numai somnul ratiunii (sau a natiunii) 

Balanta politico-sociala e intr-un echilibru fragil si e de vazut daca poate fi sparta folosind procedee democratice - accesul neingradit la mass media si democratia electronica cu voturi de incredere ale parlamentului planetar apoi chiar vot de incredere la nivel planetar. 

Dacă strigi o minciună suficient de tare şi de des în urechile oamenilor, în cele din urmă ei o vor crede... Minciuna repetata la nesfarsit devine adevar...

Si cum pacificanii erau asi in politica , fac un compromis de ii pun in cap si pe femocrate si pe transcedentali si incearca sa obtina maximum din situatie: un institut transcedental si cu stiinta lui embedded plus rejectarea ambelor tabere 

Discutam despre cum constitutia si democratia se transforma intr-o capcana cand ideologia si doctrina folosesc libertatea accesului la mass media pentru propaganda si manipulare. Cam multa politica totusi, cam multa manipulare, cam multa bla bla, ar fi putut comprima un pic toate astea planuri si contraplanuri si raspunsuri la contraplanuri 

Spinrad foloseste aici tehnica colajului imbinand in scriitura citate/descrieri ale emisiunilor de tv (publicitate, documentare, sondaje ,etc - toate mai mult manipulatorii bagate in retea de una sau alta din partile aflate in conflict); de asemenea foloseste tehnici din film sau televiziune (decupaj, travelling, stop cadru , etc precizand expres in text acest lucru). Tehnica asta a colajului, a decupajelor din clipuri electorale (chiar daca josnice si vulgare) are totusi un alt efect asupra cititorului decat la Brunner, nu sunt niste decupaje disparate, deseori care par fara legatura, ca acolo, se imbina parca mai bine si mai clar decat la Brunner cel putin mie asa mi se par. 
Are un stil degraba exageratoriu, parca vrea sa te forteze cu tot dinadinsul sa intelegi .... cand crezi ca in sfarsit o sa te lase in pace, mai vine cu asupra de masura si iti indeasa pe gat idei, argumente, imagini, sentimente din aceeasi zona: ca si cum ar zice "s-o crezi tu ca am terminat cu asta ……… mai ia de aici si inca si inca". Si ca si in Visul de Fier si Alte Americi Spinrad impinge scriitura pana la limita grotescului si vulgaritatii pentru a sublinia manipularea celor doua tabere in razboiul intersexe.

Cunoasterea si stiinta trebuie sa fie impartasita tuturor si nu tinuta sub cheie in scopuri doctrinare sau ideologice, numai ca trebuie construite mecanisme care sa te asigure ca partea intunecata a fortei nu se foloseste de aceasta cunoastere & stiinta la liber pentru a arunca in aer omenirea la propriu si in cele mai figurate moduri la care ne putem gandi 

Ce vrea sa arate Spinrad aici e ca democratia e o chestie fragila care, supusa la presiuni si manipulari, poate ceda. Vorbim de presiuni si manipulari subtile (cel putin la inceput) nu din alea de tip #noaptea_ca_hotii, cand sutul virtual in gura justitie, a libertatii de exprimare, constituirea de catre cei alesi sau numiti a unor GIO etc, pun democratia pe butuci fara discutie. 

Așadar:

Un SF politic as zice eu de trei stele clar; cumva se explica de ce Spinrad nu a luat nici unul din premiile importante: scrie bine, e mare in unele momente, dar pare ca nu are acea scanteie, acel zvac, acel ceva necesar sa se impuna... a tot fost nominalizat la Hugo, Nebula, BSFA etc dar numai de la francezi a luat marile premi ca si cum anglo- saxonii nu l-au iertat ca a taiat-o si a trait in Franta/Europa ...  in plus cred ca e si felul lui de a fi si a scrie un fel de Paul Goma al SF-ului luandu-se in tabarca cu toti si toate. 

Titlu: Intre doua lumi

Autor: Norman Spinrad

Editura: RAO

Links: YouTube

WWE: IDL

SFE: NS

ISFDB: NS

Agentul Haosului - Norman Spinrad

Fara mare legatura cu subiectul, am comandat un tricou pentru cineva cu inscriptia Agentul Haosului. :)

Pe scurt/lung: 

La 300 de ani după ce Uniunea Atlantica și Uniunea Slava s-au unit (he, he, Putin+Merkel=Love?), sistemul solar a fost colonizat iar Hegemonia conduce Pământul prin teroare și bunăstare, fiind apărați de Gardieni -"dulăii de paza" ai Hegemoniei gata sa sfâșie orice suspect, inclusiv unul de ai lor, un fel de armata+politie+secu' 
Gardianul Central era un supercomputer care controla tot și care alegea 5 din cei 10 Consilieri care conduceau Hegemonia.

Liga Dreptății sunt cei din opoziție, o organizație subversiva care lupta împotriva Hegemoniei, mai degrabă romantic-revoluționară care nu ezita sa pună totul în mâinile unui singur om și are numeroase eșecuri, unele datorate chiar colegilor de opoziție. Liga a fost întotdeauna „împotrivă”, făcând mai degrabă opoziție de dragul opoziției fără a oferi o alternativa clara și coerenta la Hegemonie.

Frăția Asasinilor este o alta organizație subversiva care se ghida după o ipotetica Teorie a Entropie Sociale scrisa de Markowitz, în care elementul aleator era dominant; vroia sa dărâme Hegemonia prin Haos adică producem tot felul de atentate, evenimente, chestii aleatoare și toate asta vor duce la un moment dat la colaps 

Haosul ridicat la rang de teorie sociala și discuții filozofico-teoretice despre acțiuni de creare a a acestuia; adică facem revoluție, atentate, sabotaje sau ce or mai fi, dar le îmbrăcam/ambalam frumos în haina teoretica a entropiei sociale... 

Asa cum Gardienii fuseseră îndoctrinați și spălați pe creier sa apere Hegemonia, la fel Agenții fuseseră îndoctrinați cu Legea/Teoria entropiei sociale, adică sa facă haos; pentru simplii Frați, conceptul de Haos se apropie de acela de Dumnezeu. Nu prea se explica cum de Frăția asta are atâtea resurse cu un asa control al Hegemoniei de își permite sa aibă un Proiect Prometeus prin care se descoperă o civilizație inteligenta în afara sistemului solar. 
Omul se poate răspândi în univers și asta ar însemna victoria Frăției și înfrângerea Hegemoniei

Dar Hegemonia ii descoperă, vine cu flota și ca sa protejeze misiunea ce se întoarce din lumile din afara sistemului solar, Frăția pune în aplicare Actul Haotic Fundamental adică sinuciderea cu dușmanul de gat, victoria prin sinucidere.
Mistici și oarecum fanatici religioși numa ca ei cred în haos

Așadar:

Ordine vs Haos și o mulțime de floricele teoretico- filozofice pe tema asta. Control, manipulare, putere, motive care apar cam peste tot la Spinrad.
Teoretizează despre libertate vs îndestulare, ce e libertatea când nu mai e sărăcie, foame, războaie?

Mda, slabutz, 2 stele


Titlu: Agentul Haosului

Autor: Norman Spinrad

Editura: Nemira

Links: YouTube

WWE: AH

SFE: NS

ISFDB: NS

Alte Americi - Norman Spinrad

Este o colecție de nuvele + o prefața scrisa de Spinrad, prefață ce poate fi citita de sine stătător,  Spinrad încercând sa explice de ce este urâtă / iubita America, dar America anilor '70-'80. "Visul American" ca și concept politic, economic, cultural, social etc. E o analiză a Americii, a ceea ce reprezintă ea (sau mai degrabă ce a reprezentat) de pe pozițiile unui intelectual de stânga.

Pe scurt/lung: 

Carnea vie a străzii

O America cu 25 de milioane de șomeri, cu oameni ai străzii care mănâncă șobolani, care se bat pe cartelele care le-ar asigura o masa la asistenta sociala, cu orășenii care au job și o camera sau o parte dintr-o camera pentru care plătesc 40 de ani ipoteca... criza locurilor de munca, criza imobiliara, criza ecologica, criza, criza, criza, ...  

Mary, un fost om al străzii, actuala gorila pentru grangurii cu bani, însoțește o scorpie bătrâna care cere aterizarea elicopterului într-o zona rău famata unde domneau homelessii ... ca sa facă cutzu pipi... și cutzu fuge și e prins de Gorzo, un om al străzii care a încercat sa șterpelească un șobolan fript, a fost prins, i s-a săltat cartela de poliție, etc... pentru Gorzo, câinele e masa pe câteva zile, pentru Mary e biletul de reîntoarcere în lumea orășenilor.

Si are loc o urmărire în tunelurile metroului, un joc de-a șoarecele și pisica intre cei doi, o scena de un horror delicios care se citește cu inima-n gat. Scenele din metrou (probabil asa ar arata metroul în Ferentari) sunt foarte dure, foarte scabroase; cei doi, Mary și Gorzo, se întâlnesc pana la urma și fac de voie, de nevoie, echipa în lumea asta aflata sub nivelul umanității primare care colcăie în metrou.

Si Spinrad aici, și Brunner în Zanzibar descriu un viitor al lor (un prezent al nostru) mult mai nasol decât îl trăim noi. La scara mica, punctuala, ce descriu ei se întâmplă, dar nu la scara societății, nu am ajuns încă atât de jos ca societate umana pe cat credeau ei.... trăgeau semnale de alarma ca am putea ajunge atât de jos, și poate nu am ajuns acolo și din cauza acestor semnale de alarma.

Bun, de 3+ stele - o distopia din aia nasoala rău, la nivelul străzi și în tunelurile de metrou.

Continentul pierdut

Din cauza colapsului ecologic plus ceva chestii nucleare, SUA a devenit un fel de Grecie ce trăiește din turism și a decăzut atât de rău ca africanii vin ca turiști aici, ca le plac băștinașii perfect servili.

Africa a devenit noua America (la doua sute de ani după zborul pe Luna) și își pun problema dacă chiar au preluat și dus mai departe moștenirea americana, iar americanii ii privesc pe africani ca fiind colonialiști imperialiști.

Un african din civilizata Africa vine în distrusa America sa înțeleagă spiritul Erei Spatiale văzută ca vârsta de aur a omenirii dar și ca perioada în care a avut loc colapsul Americii (catastrofa ecologica). Pe de alta parte îl avem pe pilotul de elicopter (filtre nazale, ochelari ermetici,etc) care ii duce pe turiștii africani în micul tur al New York ului
Pilotul, cu speranța de viata intre 40-50 de ani, mândrindu-se cu realizările strămoșilor și cu oarece urme rasism, asa cum ii sade bine unui american din middle class din America profunda, visează sa emigreze în America de Sud și sa își cumpere o bucățica de jungla. 
Profesorul universitar african vine din lumea civilizata cu sentimente amestecate fata de băștinașii urmași ai celor care au făcut posibila Era Spatiala, era care nu va fi prea curând atinsa din nou de actuala civilizație, încearcă sa înțeleagă spiritul epocii apuse și cum a fost posibila vârsta de aur a erei spatiale și de ce s-a prăbușit atât de rău. 
Mai sunt și alte tipuri de turiști în elicopterul pilotat de Ryan, de la misticul care crede ca diavolii se ascund în aceste ruine pana la cel venit sa își bata joc de americani decontând anii de sclavie ai strămoșilor lui negri

Explica de ce America Erei Spatiale domina lumea nu numai prin forța armata sau prin cuceriri (deși nici astea nu erau de colea) ci prin forța tehnologiei, prin greutatea copleșitoare a existentei ei.

Se duc în metroul etanșat în care trăiau urmașii direcți ai celor din Era Spatiala folosind sisteme de menținere a vieții similare celor de la stațiile spatiale. 

Chiar dacă perspectivele s-au schimbat, rămân piticii aia pe creier: rasism, rase, superioritate tehnologica, antagonisme nord-sud chiar dacă pe invers... e clar ca Spinrad scrie de pe poziții de stânga, pro ecologie etc

Ryan, ghidul pilot, știe locul unde se găsește un Aparat de Amplificare senzoriala un aparat gen VR; el și doi turiști (dintre care unul e profesorul african dpcaruiadv se povestește alternativ acțiunea , celalalt fiind pilotul) se conectează la aparatele respective (care par sa stimuleze centrii plăcerii din creier deci nu e chiar VR )

„Sufletele lor nu erau ca ale noastre” - cei din Era Spatiala erau diferiți și sufletul omul s-a schimbat fundamental.

Ultimul război mondial

Umor cu tuse groase fără pic de delicatețe, o satira groasa la establishement-ului american,rus, arab, etc,  la modul în care se face politica atât pe plan intern dar și geopolitica.  Păpușarii, adică oamenii din spate, cei care mânuiesc sforile guvernării și ale politicii, pot sa se descurce cu președinți săriți de pe fix sau chiar morți ca au destule metode la îndemâna: sosii, manipulare la tv și în media, etc.

Undeva în orientul mijlociu, în Koram, șeicul al-Korami vrea neapărat sa își adauge in panoplie arme nucleare proprii. E o formă drogată de islamism, în care el era papa, iar hașișul juca rolul cuminecăturii. Un islamism sui, avem islam + hașiș + jihad, combinație din care iese ceva hilar și grotesc. 

Samuel T. Carruthers este candidatul la alegerile prezidențiale, un fel de Trump de prin 70-80 cu a lui America first , fost vanzator de masini second hand dar numai americane, și nu porcarii japoneze sau coreene (Cumpărați marfă americană!) care se aliase cu Allan Edward Wintergreen, un evanghelist din ala televizat și își extinde afacerile  cu publicitate făcuta în timpul orelor de evanghelizare ale referendului. Dar vine criza petrolului, îl pune pe butuci, și se face senator schimbând un pic mesajul publicitar. Se înscrie în cursa pentru președenție, aparițiile televizate și le face în costum de Unchiul Sam.
Fast Eddie Braithewaite este candidatul desemnat pentru vicepreședinte, un artist escroc negru, ajuns pe lista națională de candidați.
Si mai avem și Frontul de Eliberare Mendocino, brațul activ al Agenţiei de Impunere a Drogurilor (Cumpărați doar droguri cultivate în America!) care îl răpesc pe candidat/președinte care devine zombi din cauza drogurilor băgate în el, dar băieții din spatele lui pot încă sa păstreze aparentele, manipulând opinia publica prin televiziune, sosii, apariții regizate, etc iar vicele intra pe fir și își da seama ca ceva nu e în regula 


Piotr Ivanovici Bulgornâi este/a fost Secretarul General al PCUS; rusii se descurca cu un secretar general care e mai mult îmbălsămat decât viu (ceva zvonuri parca erau pentru Brejnev sau pentru cei de după el, pana la Gorbaciov) ... aici rusul e mort de cel puțin 8 ani. KGB e principala sursa engros de hașiș și folosea asta pentru a tine în lesa consumatori și micii comercianți. Niște rusi mărunți care au acces la diverse calculatoare și baze de date, autointitulați Conspirația Calculatoarelor, bagă în rețea un virus livrat de atașatul cultural al statului arab (cel care le livra și hașiș la discreție) ... e și un pic de mișto și de ceea ce înseamnă dizidenta în tarile comuniste. 
Programul virusat care controla cadavrul viu al secretarului general, preia controlul și funcționează autonom iar rusul debitează numai prostii care într-un fel sau altul se potriveau într-o oarecare măsură cu discuțiile la nivel înalt care au loc. Descompunerea lui Piotr Ivanovici Bulgornâi sub lumina reflectoarelor e o metafora a descompunerii statului sovietic.

Pana și vestiții traficanți de arme israelieni se bagă pe fir la livrarea de focoase pentru dictatorul asta drogat manga cu hașiș, dar o sa-i vândă niște F111 cu niște focoase fake și niște console de jocuri video pe post de sistem de urmărire-ghidare, ironia și sarcasmul fiind aici pana la cer.

Hassan al Korami, dictatorul, își primește jucăriile manarite de evrei și începe sa amenințe ca va face și va drege iar programul de calculator care controla ce mai rămăsese din secretarul general în descompunere (de acum o veritabila IA în devenire) proclama alierea cu SUA împotriva teroriștilor arabi (vizionar Spinrad aici, ca și faza cu președintele SUA interesat mai mult de fofoloanca decât de politica externa, vezi cazul Clinton)

Si se pariază la greu dacă și unde va lovi ponosita racheta nucleara de croaziera lansata de arabi, inițial pornita spre Israel dar fusese deturnata spre Mecca și acum fusese redeturnata spre nord .....

Câmpurile petroliere din Orientul Mijlociu ard (am văzut în Irak), primul negru ajunge președinte în SUA (l-am văzut și pe Obama), la rusii partidul stat se prăbușește și trec la capitalism (și încă ce capitalism, de-au ajuns la Putin în final)


O satira mușcătoare la adresa rușilor (secretarul general mort și îmbălsămat și transformat într-un pseudo cyborg, și ala infestat cu un virus de tip hașiș electronic), americanilor (cu președintele transformat într-un zombi maniac sexual și un vicepreședinte negru fost gangsta), arabilor (păcaliți de toți în achiziția de arme și cu hașișul devenind parte a politicii oficiale de stat), de evrei (face mai puțin mișto de ăștia, dar nu se poate abține sa nu arate ca vând arme și la cei mai mari dușmani a lor dacă iese banu').

La vie continue 

O nuvela în care unul din personaje este chiar prigonitul și hăituitul pe meleaguri natale, scriitorul Spinrad. 

Spinrad scrie o carte și e în negocieri sa se facă un film (în realitate după Capsati-l pe Jack Barron s-a tot incercat sa se facă un film și nu s-a reusit)

Slobod la gura ca și în realitate, personajul Spinrad trăiește refugiat la Paris unde scoate și o fituica, iar americanii încearcă sa îl cumpere cu un scenariu ca sa îl facă sa taca. Vor sa îl cumpere și sa îl readuca în tara cu conditia sa își vândă constiinta de scriitor angajant, care sa nu sufle un cuvintel împotriva guvernului SUA și a statului american, care acum se pare ca nu mai e chiar asa democratic de vreme ce o multime de americani se refugiaza în Europa.

Si se lanseaza într-o targuiala pe drepturi de autor, contracte etc ... foarte mișto chestia asta cu Spinrad autorul care scrie cu ironie și sarcasm despre Spinrad personajul, personalitate minoră a literaturii americane după cum se autocaracterizează. Autoironie și poate o privire critica și cat de cat obiectiva asupra lui insusi.

Rusii sunt și ei bagati în chestia asta ca sponsorizeaza indirect aparitia fituicii lui Spinrad la Paris. Suntem în perioda Gorbaciov, în plin glasnost & perestroika, rusii se mai schimbasera dar băieții cu ochi albastri tot tin aproape, KGBul n-o fi el tot atât de puternic, totusi e în fundal, acolo, și vantul inghetat al Siberiei tot mai adie cand el își face cunoscuta prezenta.

Ca sa ii ațâțe pe americani, Spinrad propune rușilor sa ii publice cartile în Rusia, banii sa vina la Paris și cu banii sa scoata fituica aia Free Press, un fel de Cancan sau Libertatea dar pe partea politica.

KGB (prin TASS și printr-o cantareata rock) se bat cu CIA (printr-un agent de la Hollywood) pentru ca Spinrad sa se intoarca în SUA, sa scrie scenariul filmului (Voiaj într-o torţă) pe care îl voia de o viata, sa își recupereze banii și sa depuna juramant de credinta pentru State sau sa devina agent de influenta sovietic, sa scoata carti și sa facă filme în Rusia.... 

Pana la urma amesteca tot, da peste cap tot ce s-a aranjat, în numele Haosului (aluzie la o alta carte de a lui) pentru ca își da seama ca nimeni nu ii poate lua scrisul, creativitatea.

De retinut parafrazarea în sens negativ a spuselor lui Kennedy: Nu te întreba ce rău poţi tu să-i faci ţării tale,  gândeşte-te mai bine ce-ţi poate face ţie patria ta.

Vorbim aici de trocul intre faima, bogatie, recunoastere vs principii și oamenii de aceeasi parte a baricadei ca și tine, despre prostituarea artistului.

Mai cred și ca Spinrad preia anumite acuzatii sau barfe despre el din spatiu public și le pune pe hartie, e un pic de autoflagerare aici, cred ca plateste și niște polite unora sau altora

Așadar:
3 stele.
Una peste alta o carte de proza scurta marca Spinrad care merita citita.

Titlu: Alte Americi
Autor: Norman Spinrad
Editura: Nemira
Links: site oficial
WWE: AA
SFE: NS
ISFDB: NS

Mașinăria Rock and Roll - Norman Spinrad

Transformarea entertainment-ului de către sintetizatoare, calculatoare și de noile generații de Mogi și de DJei

Pe scurt/lung: 

Daca în Capsati-l pe Jack Barron era vorba de mass media și de cum poate fi ea folosita ca arma de manipulare și de luptat cu inamicii politici sau economici, aici e vorba de industria spectacolului, de cea muzicala în speța ... alienarea muzicii, a rockului, nu mai avem soliști și trupe, totul e sintetizat pe computer, audio și video 

Foști hipioti și roacheri trecuți bine de prima tinerețe, poate și de a doua, fata în fata cu noua garda a afacerilor de entertainment. Droguri, prostituție și multe AP adică asa-zișii artiști făcuți din sintetizatoare dar care par sa nu aibă scânteia creației adevărate, scânteia aia care conține și un pic de nebunie.

Creație vs tehnica, iar creația în rock and roll a fost de multe ori mana în mana cu prafurile, cu LSDul, cu iarba...
Droguri electronice, droguri-droguri, traficanți și drogați, artiști și aspiranți.

Si un tehnician de sunet (o ea) și un tehnician video (un el), amândoi abia ieșiți din adolescenta împreuna cu o fosta glorie a rockului (sau,  ma rog, aproape glorie) anilor 60-70 crează din butoane și din sintetizatoare Mașinăria rock and roll, Red Jack.

Lumea digitala, revoluția digitala, totul digital, e un fel de cyberpunk în entertainment cu vedete rock născute din realitatea virtuala, cu Frontul de Eliberare a Realității care realizează și distribuie viruși care sa dea peste cap realitatea și viata nashpa din jur

Si o poveste de dragoste și ura intre cei doi adolescenți experți în efecte audio/vizuale; și cum se fac hituri într-o fabrica de hituri, și anarhiști care vor sa dărâme realitatea... Si  dintr-un hit al fabricii de hituri plus un dispozitiv de VR ca o casca EEG izbucnește revoluția digitala.

Si revoluția trebuie sa cucerească televiziunea; am mai auzit și văzut asta si pe la noi.. Pixeli pentru Popor! este noua lozinca a revoluției virtuale.

Ne prezintă un pic și viata de rahat din New York/America, cu armate de șomeri și cei care muncesc pe salarii de 2lei; foarte realist prezentata situația, foarte gri spre negru; deci pe de o parte tinerii ăștia care produc asa-zisa muzica din butoane și mixere, pe de alta parte toți cei din clasa de jos, multi din ei veniți din middle class, după ce și-au pierdut joburile și situațiile.Si la dezastrul în care e SUA cu șomajul asta, normal ca apar și organizațiile anarhiste. Prea multe viziuni, prea multa împletire intre realitate și VR, ca nu mai știi când sunt în lumea reala și când sunt "duși", prea multe comparații, prea multe figuri de stil.

La fel ca în Oameni în jungla și în Visul de fier prea întinde coarda, ai sentimentul ca Spinrad nu se poate opri, ca nu are o măsura; are talent, are știința scrierii, știe sa construiască dar atât le construiește și atât le decorează ca nu se poate opri.

Sex, drugs and rock and roll + VR + ceva revolutie. Si multe referințe muzicale din muzica rock-pop-folk a anilor 60-70-80.

Si la final se întorc la oamenii din spatele personalităților alea artificiale. Din software ajung iarăși la oameni, la cei din spatele butoanelor și ies din virtual pentru a intra din nou în real. Realitatea bate orice software și orice butoane pentru ca aici e sufletul.

Stilul este același ca cel din  Capsati-l pe Jack Barron: frust, cimematografic, direct. Cele doua trebuie citite împreuna chiar daca nu au nici o legatura.

Așadar:

Bun, de 3 spre 4 stele...
Dar mda, e mult stangism aici (sau asa mi se pare mie), dar stangism din ala occidental care nu a avut de a face cu ce s-a petrecut de fapt dincoace de Cortina; nici unul din ăștia alde Spinrad sau alde China Mieville nu a avut de a face cu intunericul, cartelele, represiunea, cultul personalitatii, duplicitatea vorbim vs gandim ... din somnul cel de moarte ...  kkt, ia sa te fi impuscat la colectivizare, sa te fi bagat la Aiud, Gherla sau Canal doar pentru ca ai citit ceva considerat subersiv, sau sa te fi mutat sistematic la bloc cu buda în curte... Nu cred ca iti mai ardea de stangisme din astea..
  

Titlu: Mașinăria Rock and Roll

Autor: Norman Spinrad

Editura: Nemira

Links: YouTube

WWE: MRAR

SFE: NS

ISFDB: NS

Bug Jack Barron! - Norman Spinrad

America cea devoratoare, America tuturor viselor posibile și imposibile.

Pe scurt/lung: 

Undeva în anii nouăzeci, Jack este moderatorul de televiziune cu audienta de 100 milioane per emisiune săptămânala, un fel de Marius Tuca show combinat cu OTV DD în direct.

Cum interacționează massmedia cu politicul și cu economicul și cum rezista sau nu la presiuni, șantaje etc. Spălarea creierelor prin televiziune: realitatea e ceea ce vezi pe ecran, ce ți se arata pe ecran. Puterea pe care o ai când ai ecranul și ii poți manipula pe fraieri sau poți sa spui niște adevăruri care sa reseteze tot (bine, hiperbolizam puțin).

Jack a fost cândva activist social și probabil în mijlocul curentului '68, dar acum, chiar dacă ii rade pe unii și pe alții, nu mai are același avânt revoluționar și e mult mai pragmatic.
Si nu numai el, mai toți foștii revoluționari au îmbătrânit, au familii, copii, au putere dar nu mai au acel ceva, acel avânt al tinereții, acea dorința de a schimba lumea fără a se gândi la avantaje sau consecințe personale.
Eram cândva frumoși și liberi dar trebuie sa mâncam si noi, sa ne plătim ratele, sa ne ținem copii în scoli, poate ca unii dintre noi duc mai departe flacăra asta dar...
Adică atacam pe unii și pe alții și le dam șuturi în gura, dar trebuie sa avem grija cu rechinii mari, sa nu ii zgândărim prea tare.

Idealist transformat în cinic, sa înșfaci realitatea / viata și sa musti din ea.

In jurul subiectului vieții veșnice se tot învârte discuția, combinat cu discriminarea rasiala și cea economica. Obtii nemurirea dacă ai destui bani (chestia aia cu "banii pe/în ochi" numai ca acum nu ai mortului :) ) și lași totul Fundație Pentru Imortalitate Umana deținuta de  Benedict Howards, miliardarul,  care se ocupa mai departe de averea ta și o sa te reînvie din heliu lichid - dacă te mai reînvie, undeva într-un viitor mai  bun

Nostalgia unei povesti de iubire cum n-a mai fost alta, care s-a terminat de mult. Foarte frumos descrisa amintirea iubirii din tinerețe dintre Jack si Sara: "glasul lui ca o sabie și iubirea noastră ca armura". Bolnav-de-Sara,  cam asa s-ar traduce ca Jack încă o mai iubește pe Sara.

Benedict Howards o cumpăra pe Sara cu un contract de congelare, ca sa îl determine pe Jack sa semneze și el un contract de congelare. Astfel îl are pe Jack în buzunar, ca nu mai poate combate Fundația și are asigurata trecerea legii prin parlament. Si o lege de congelare publica va pica (un fel de MediCare pentru veșnicie :) ), el rămâne cu monopolul, și va deține astfel puterea absoluta ca ii va avea pe toți la mana cu contracte de congelare.

Te-ai vinde pentru nemurire? Ce ai sacrifica, ce ai face ca sa fii nemuritor? Dar de unde ai avea siguranța nemuririi ? De unde știu ca odată înghețat o sa fii trezit peste un secol sau un mileniu și atunci o sa fii pururi tânăr învesmântat în pixeli? Care e prețul nemuririi ? Si ce faci cu ea când afli ca se bazează pe crima?

Interacțiunea intre politica și marea finanța/bogătași,  cum cei din urma ii au în buzunar pe cei dintâi. Puterea (politica, mediatica, economica, oricum toate sunt legate intre ele ) ca drog.

Este și despre maturizare, despre trecerea de la idealurile alea mai mult sau mai puțin nebunești la lumea reala, la lumea în care ai putea avea pârghiile sa schimbi ceva, sa joci în liga mare a celor puternici, care au putere (de orice fel o fi ea), iar dragostea/iubirea aia din tinerețe chiar dacă reaprinsă, e posibil sa nu reziste durei realități.

Cam aici se învârte chestiunea, fiecare are prețul lui, doar trebuie făcută oferta corespunzătoare. Chiar?
Etica și coloana vertebrala - cum iți faci emisiunea, tu ca om de televiziune?

Așadar:

Foarte mișto stilul, alert, dur, colocvial, colțuros, foarte verbalizat și bine verbalizat, cu flash-back-uri scurte, cred ca cel mai bun roman de Spinrad citit pana acum. 

Foarte viu, foarte cinematografic, parca am citit ca tot au vrut sa facă un film după asta dar nu au reușit, poate și din cauza renumelui de rebel al lui Spinrad... în Alte Americi face referiri autobiografice la realizarea unui film.

Un virulent pamflet împotriva politicii, politicienilor si împotriva ramificațiilor acestora în economie, mass-media, etc

Titlu: Bug Jack Barron!

Autor: Norman Spinrad

Editura: Adevarul

Links: de ce nu s-a facut filmul

WWE: BJB

SFE: NS

ISFDB: NS

Deus X - Normand Spinrad

Un cyberpunk cu motive religioase,  mai uman și mai amestecat decât cel dark al lui Gibson... 

Pe scurt/lung: 

Într-un post apocaliptic cu Pământul praf, fără ozon și super poluat, Marley Philippe (vine de la Bob Marley ?), fumează iarbă, străbate oceanele pe velierul sau Mellow Yellow cu pânze pe post de baterii solare  și are o  privire asupra lumii de tip gansta.
De fapt nu știu dacă chiar a avut loc o apocalipsă cu cap și coadă, cu un început și un sfârșit, ca să poți sa zici că ești în postapocaliptic.Mai degrabă avem o catastrofă climatică (în siajul căreia au avut loc și alte catastrofe: demografică, economică, etc) 
Nivelul oceanului a crescut, climatul s-a schimbat, ghețarii s-au topit, încălzirea globală, efectul de sera, etc, etc...O lume post-combustibili solizi, post Epoca Spatială, în care mașinile folosind combustibili pe baza de petrol (deci poluante) erau puse la index și doar cei foarte bogați și puternici (vezi papalitatea) le puteau folosi. 
Apocalipsa/catastrofa asta poate să fie și ongoing business.

Marley este detectiv în Partea Cealaltă, lumea virtuală  unde omul pe persoană fizică este clonat, cu tot felul de implicații sociale, legale, economice, filozofice, religioase etc.
E un expert în sisteme experte :) care o iau razna, un fel de shaman al lumii virtuale (Big Board - un fel de Internet mult evoluat, pornit de la Bursa din New York, după care s-au conectat toate bursele, după aia tot restul) pentru că trece de suprafața agreabilă a lumii virtuale și se afundă în abisurile sistemelor expert, ale clonelor care poseda IA, ale IA-urilor rapace.


Părintele De Leone, un preot care e pe moarte și care încearcă să se retragă undeva în Alpii elvețieni, unde mai existau oaze mai puțin poluate, este trimis de către Papesa Mary I (prima femeie Papa) în lumea virtuală... De fapt ii înregistrează holograma conștiinței&personalității și această entitate succesoare este instalată/stocată în rețea. Iar aceasta entitate este furată (sau dispare) din rețeaua super securizată a Vaticanului și Marley este chemat să o găsească.

Preotul e împotriva clonelor și a sistemelor software, dar l-au clonat ca să îl trimită în realitatea virtuală - văzuta ca un purgatoriu - ca să confirme/infirme existenta sufletului - una din dilemele din inima Bisericii.
Adică te duci dincolo, în realitatea virtuală, ca să arați că acest dincolo e un surogat. Dar tocmai acest mers dincolo îl consideri un păcat de moarte care iți poate pierde nemurirea sufletului.
Clona părintelui era o entitate însărcinata sa infirme propria existenta.   

Transferul în realitatea virtuală poate duce la - sau chiar e ? - nemurire? 
Credința în nemurirea sufletului vs clonarea conștiinței în interfața/realitatea virtuală -> dincolo există viata (virtuală) după moartea fizică?

Dacă iți clonezi conștiința / personalitatea  , ce se întâmplă cu sufletul?
Niște dileme etice și religioase de toată frumusețea. 
Daca Dumnezeu există și eu cred, câștig viata veșnică; dacă nu, nu am nimic de pierdut.  
Bineînțeles ca am fugit la wiki să văd ce zicea Pascal.


Dumnezeu și Fiul și software-ul încărcat în matrice (probabil pe post de Sfântul Duh), Amin. Si gata, am închis cartea neputând să ajung la capăt. 

Așadar:

Multa filozofeala pe teme de religie și credință. Si normal că face autoreferire la cyberpunk ca o moda pop de la sfârșitul sec 20. Si bineînțeles că face mișto de realitatea virtuala și de cyberpunk, că e doar rebelul de Spinrad 

Multa teologie combinată cu referiri la cultura pop. Conștiință - existentă - suflet. Programe expert și inteligentă artificială. Eternitatea biților și experților (sistem).

Exacerbare. Împingere dincolo de limite. Si aici ca și în Oameni în Jungla sau Visul de fier prea le exagerează. Ai uneori impresia că nu știe să se oprească. Caută cu tot dinadinsul să treacă liniile roșii (că tot e un termen la modă). Uneori are efectul scontat, uneori nu. Uneori iți vine să urli “gata, las-o asa, am înțeles, nu mai insista“. 

Titlu: Deus X

Autor: Norman Spinrad

Editura: Nemira

Links: YouTube

SFE: NS

ISFDB: NS

Solarienii - Norman Spinrad

Cred că singura space-opera a lui Spinrad pe care am citit-o... și pentru că e Spinrad, nici asta nu e una ortodoxă :)

Pe scurt/lung: 

Începem cu o bătălie spatială intre flota umană și cea a Doogilor (rasa duglaari) și te face sa crezi ca vom avea un hard SF în toată regula. Războiul este controlat de computere, iar comandanții militari nu au nici permisiunea și nici curajul (hai că poate curaj ar avea) de a efectua acțiuni îndrăznețe și riscante. Omenirea pierde încet-încet războiul, sistemele colonizate de oameni (vreo două sute de planete) cad pe rând în mâinile Doogilor care le colonizează în stilul duglaari (închiderea oamenilor în rezervații total izolate și ... descurcați-va singuri). 

Duglaari, o rasă mai veche, mai numeroasă, și cu un semnificativ avans față de noi, cu care nu se poate negocia. Mai multi, mai rapizi, mai dotați, stăpâniți de un impuls paranoic de a-și distruge adversarul adică, rasa umană. Doogii sunt fundamental logici; oamenii sunt ilogici sau, mai curând, alogici.

Dar există o legenda străveche, Făgăduința (Spinrad, nu? :).

Fortăreața Sol, cum e denumit sistemul solar (aflat undeva la marginea universului cunoscut, departe de ostilități), nu a mai dat nici un semn de viată de mai bine de 300 de ani după ce s-a retras din război iar legenda spune că cei din sistemul solar s-au retras pentru a construi o fortăreață inexpugnabilă și, la momentul potrivit, vor reveni și vor distruge inamicul.

Si da, apare o navă a solarienilor, adică din Fortăreața Sol, și la sediul Comandamentului Militar Unificat ( societatea umană era cvasi militarizată) ajung sase solarieni cat se poate de obișnuiți, dar care aveau totuși ceva special (telepatie).

Jay Palmer, comandantul flotei umane din bătălia de la începutul cărții este invitat la Adunarea Generală a Comandanților (tot felul de generali care mai de care mai înstelați) la insistentele lui Lingo, comandantul delegației solariene care vroia un ofițer de front. 

Solarienii, care puteau exercita si control mental, vin cu propunere de a aplica o stratagemă prin care ei împreună cu Palmer să se facă că predau umanitatea necondiționat Doogilor ca să ajungă în inima imperiului inamic.


Ajung în inima dementei care se numeste Imperiul Duglaari, cel intemeiat în urma cu mai bine de un mileniu de un dictator absolut, care a construit un computer care guverneaza tot si care este programat / setat la nivel de obiective de Kor, un Doog care este ales de computer. Computerul e Imperiul, imperiul e un computer, computerul alege Korul si acesta programeaza computerul. Dementa maxima...
Imperiul Duglaari nu se afla de partea vieţii; era un agent al neantului, al morţii care vrea sa distruga orice inseamna viata, orice inseamna altceva. E o forma de nebunie maxima a ceea ce inseamna viata inteligenta/rationala. 

Câteva concepte foarte interesante pe care le pune în discuție Spinrad aici: 
- mintea omenească e cel mai bun computer - pare că trage aici un semnal de alarmă privind prea marea încredere în computere care ar rigidiza/ anchiloza gândirea umană și riscul folosirii lor ar fi mai mare decât cel al folosirii mintii umane pe post de computer. In Fortăreața Sol asta au făcut în ultimii 300 de ani, au explorat și dezvoltat capabilitățile mintii umane.

- modul în care se vor transforma relațiile sociale în viitor; solarienii au transformat într-un mod foarte special aceste relații fată de ceea ce știm noi, iar dacă as fi un susținător habotnic al familiei tradiționale (că tot e referendumul azi :) ) as zice că sunt promiscue, ceva de genul swing  - hedonisti degenerați, ăsta e termenul folosit.
In Sol unitatea de bază nu mai e familia ( cu extensiile ei, statul național sau rasa) ci Grupul Organic (cum sunt cei sase) adică un grup de oameni diferiți cu talente diferite (telepați, computer uman de navigație, computer uman pentru strategie, enciclopedie ambulantă umană, liant empatic uman). Si astfel nu mai avem familii în sensul tradițional, grupuri bazate pe diverse similarități, stat, rase etc ci ceva dus la un nivel superior. Civilizaţie e întemeiată pe o bază total diferită de a noastră - asta au făcut în Fortăreața Sol în ultimii 300 ani : au schimbat bazele civilizației

- Palmer mai are si sindromul ăla cu "Noi aici la porțile galaxiei am stat cu pieptul dezvelit împotriva dușmanului. Si voi acolo în Fortăreața Sol ce ați făcut ? V-ați construit catedrale (ale mintii si sufletului)? Ca noi ne-am sacrificat..." Sună cunoscut? Turci vs catedrale, pârjolim holdele, otrăvim fântânile, ne ascundem în păduri? :)

- Palmer este ridicat la gradul de general, numit Ambasador extraordinar pe lângă misiunea solarienilor si trimis împreuna cu aceștia într-o misiune nebuneasca către Doogi, simulând predarea umanitatii si astfel să pătrundă în inima societății Duglaari si să .... încheie războiul, nu prea e clar cum. Increderea în ceilalti, în Solarieni, care i se cer lui Palmer, e ca pariul ăla al lui Pascal: "trebui să crezi:  că dacă există,  ai de castigat totul; dacă nu există, nu ai de pierdut nimic"

Solarienii fac un targ cu Doogii în care pretind ca predau Confederatia în schimbul Fortăretei Sol (Palmer se simte trădat maxim), dar totul nu e decât o stratagemă care să pară cat mai credibilă pentru doogi astfel incat aceștia să atace cu forte covarsitoare Fortăreața Sol. 

Se intorc în Fortăreața Sol si Palmer are sentimentul de intoarcere acasă... fac un tur al sistemului solar ca să isi ia ramas bun.
Prilej de a face o descriere extrem de frumoasă a ceea ce inseamnă acesta: Saturn - doar 3 planete din galaxia cunoscută au inele; Titan - unul din putinii sateliti cu atmosferă; Marte si canalele lui; imensitatea lui Jupiter; Pământul, căminul ancestral, acasă ... cred ca cea mai frumoasă descriere a Pămantului citită de mine într-o carte SF.

Omul e mai important decât orice planetă, chiar decât această planeta albastra.  Sa salvezi omenirea sacrificand Pămantul, să salvezi omul dand la schimb un oarecare mic punct albastru de undeva de pe lângă o mică stea galbenă de pe undeva de la marginea galaxiei. Oarecare?

Apar Doogii si operațiunea lor chirurgicala de distrugere sistematică a tot ce inseamnă planetă, satelit, asteroid posibil a fi locuit/locuibil. O simfonie a distrugerii. Este moartea însăși. O moarte logică, 100% eficientă. Asa cum am avut cea mai frumoasă descriere a sistemului solar si a Pămantului, tot asa acum avem parte de cea mai oribila si inexorabilă distrugere a acestuia

Si Sol se transformă în nova si înghite tot, inclusiv flota Doogilor care concentraseră in aceasta operatiune cvasi totalitatea fortelor lor.

E o moarte care înghite tot dar care lasă omenirea - acolo departe în galaxie, departe de acel acasă care a fost Pămantul - să meargă mai departe si să aibă șansa de a renaște.

Acum acasă e pretutindeni.
Acum rădăcinile au fost tăiate, nimic nu ne mai tine, ne putem înălța. 
Copilăria s-a terminat prin spulberarea mitului salvatorului care era Fortăreața Sol, care ar veni să ne salveze sau să ne aducă cadoul salvării. 
Acum Mos Crăciun nu mai există si trebuie să ne apucam de treaba ca niște oameni mari si responsabili ce suntem. Să trecem la etapa următoare pentru ca suntem o rasă matură.
E un alt fel de Sfârșitul Copilăriei, nu printr-o chestie transcendentală, ci prin mitul Pasării Phoenix: leagănul omenirii, sistemul Sol, făcut scum pentru ca omenirea să renască.

Una dintre cele mai emoționante cărți despre Pământ si despre moartea lui care inseamnă renaștere.

Așadar:

De patru stele prin emoțiile pe care le transmite. Pline de regrete dar si de speranță. Mitul Pasării Phoenix la scară galactică. 

Titlu: Solarieni

Autor: Norman Spinrad

Editura: Nemira

Links: YouTube

WWE: S

SFE: NS

ISFDB: NS