La început a fost întunericul - R Scott Bakker

Pe scurt/lung:

In câteva pagini m-am săturat de fantasy-ul modern pe care îl scrie Bakker: prea multe nume de locuri, regi, oameni și neoameni, vrăjitori, citate din opere sau cărți pare-se vechi, săbii, apocalipse, ciume, morți... Ceva gen Urzeala tronurilor numai că folosind denumiri și nume imposibil de citit sau pronunțat. Si cu mai multi morți. 

 Așadar:
De aia n-am reușit eu să citesc nici scenariul lui G.R.R. Martin pentru GoT :)  

Titlu: La început a fost întunericul 
Autor: R. Scott Bakker
Editura: Tritonic
Links: site oficial
WWE: LIAFI
SFE: RSB
ISFDB: RSB

Ritual de trecere - Alexei Panshin

  
Pe scurt/lung: 

Într-un viitor mediu (pentru anii '60) Pământul este distrus de suprapopulare și cu resursele pe terminate, iar omenirea a pornit în colonizarea spațiului. 
După terminarea colonizării, cei care au rămas pe navele (asteroizi amenajați pentru transport) cu care s-a făcut colonizarea au un statut privilegiat, cu acces la tehnologie, știință etc. Cei de pe planetele colonizate ("mâncători de praf" cum li se spune cu aerul de superioritate de rigoare de către cei rămași pe nave) încearcă să supraviețuiască și sunt la stadiul în care își exploatează resursele planetelor, fiind preocupați mai mult de supraviețuire și acomodare cu noua casă și mai puțin de știință, cercetare, tehnologie.

Adolescenții de pe aceste nave au un ritual de trecere către maturitate: la 14 ani sunt depuși timp de 30 de zile pe una din lumile colonizate și dacă rezistă pe cont propriu, sunt considerați adulți, asta ajutând la o "selecție naturală" și la evitarea suprapopularii, coșmarul moștenit de pe Pământ.

Descrie procesul de maturizare a unei adolescente de pe o navă care a fost cândva transportor pentru coloniști.  

Stilul și limbajul sunt ale unei adolescente între 12 și 14 ani care se pregătește pentru ritual (există un curs de supraviețuire și un mentor, care e oponentul tatălui său în consiliul de conducere al navei).

Cu nesiguranțele, cu descoperirile inclusiv culturale (se face referire la morlocii din Mașina Timpului) , încercările de independență și explorările specifice vârstei, despre cum să ai și să capeți încredere în tine, primul sărut și prima iubire, primele probleme de etică, ce e bine și ce e rău....

Preconcepții, diferențe culturale, neîncredere, ignoranță reciprocă, despre deschidere, etică (să omori un om în legitimă apărare? dar să distrugi o planetă pentru că îți amenință stilul tău de viață pe care îl consideri superior?), etc
 
Așadar: 

 Pare un roman cu/despre adolescenți cu decor SF, dar oamenii, caracterele, micile întâmplări și năzbâtii sunt cât se poate de umane, și se simte cumva în profunzime că nu e stilul ăla superficial al romanelor de aventuri pentru adolescenți. O carte reconfortantă, cu o respirație proaspătă, chiar dacă a fost scrisă în anii '60. Mie mi-a plăcut.

 
Titlu: Ritual de trecere
Autor: Alexei Panshin
Editura: Multistar
Links: site official
WWE: RDT 
SFE: AP
ISFDB: AP

Fata modificată - Paolo Bacigalupi

Fratele lu' Stephenson... :)

Pe scurt/lung:

Hard-genetic SF asiatico-thailandez (sau mă rog, din Asia de sud-est) cu modificări genetice pe alimente, ale plantelor de cultură și ale dăunătorilor (plante, insecte, animale).

Undeva în Thailanda care a reușit să ridice O(rganisme)M(odificate)G(enetic) la rang de industrie înfloritoare în timp ce vecinii mor de foame. Multinaționalele din domeniu sunt și ele pe undeva pe acolo cu spionaj industrial OMG. Multă culoare locală (cam prea multă după gustul meu), cu descrieri ale aglomerării urbane din Bangkok.
Cei din Malaezia s-au refugiat în Thailanda, cei scăpați de războiul cărbunelui din nord (?) cerșesc, Bangkok-ul a scăpat să fie luat de ocean așa cum s-a întâmplat cu New York sau Mombay.
Computere cu pedală, arcuri cinetice care produc energie...

Ca și Stephenson în Era de diamant, și Bacigalupi le îngrămădește în primele pagini și eu ca cititor trebuie sa le deslușesc. Mă simt înghesuit, băgat la colț, prea vor să-mi bage pe gât pe repede înainte ce vor ei să arate/zică.

Da' stai domnule un pic, nu ma împinge că amețesc... ia-o ușor cu pianul pe scări că nu dau turcii, bate-mă un pic pe spate să nu îmi fie rău, arată-mi un pic peisajul și fă-mi cunoștință cu personajele cu care o să călătoresc (sau nu) până la sfârșitul cărții ... 
 
Așadar:
Hai că m-am enervat :). Renunț ... și voi consuma OMG că oricum n-am încotro :(

Titlu: Fata modificată
Autor: Paolo Bacigalupi
Editura: Nemira
Links: site oficial
WWE: FM
SFE: PB
ISFDB: PB

Sunetele vorbirii - Octavia E. Butler

Recunosc (oarecum jenat) că citesc proză scurtă ca punte de trecere între proze lungi. Dar sunt câteva piese de rezistență care sunt pe raftul de sus al bibliotecii: Regii nisipurilor, Pasări lente, Weekend într-o zonă de război, Iubire e planul, planul e moarte, Lupta aeriană ... și Sunetele vorbirii e tot acolo.

Pe scurt/lung: 
Într-o lume post apocaliptică un/o virus / radiații / atac biologic / americanii / sovieticii / whatever a dus la pierderea capacității de comunicare verbală a majorității populației. Pe lângă asta, intelectul  multora s-a degradat rămânând doar la nivel de instincte primare ( și autocontrolul a fost foarte afectat). Iar alții și-au pierdut și capacitatea de a citi / scrie, făcând ca principalul mod de comunicare să fie limbajul corporal.

Frustrare , confuzie , furie sunt sentimentele dominante.

Să pierzi ființa alături de care crezi că ai putea trăi în lumea asta ciudată (ea poate sa vorbească , el să citească) după puțin timp ce ai găsit-o (el moare încercând sa aplaneze o violență în familie ... o fi aia tradițională? :) ) , dar tot atunci să găsești 2 copii care pot vorbi și sunt normali dpdv al intelectului ... E un schimb ok? E speranță? E deznădejde? 

Stilul e simplu, aspru, așezat. E multă forță în cuvintele astea simple.

 Așadar: 
O parabolă frumoasă și sumbră a lipsei de comunicare între oameni. O lume desenată pe un bob de orez ( haosul post apocaliptic, inexistența autorității, prăbușirea relațiilor sociale așa cum le cunoaștem și reconstruirea acestora pe alte baze, impactul asupra mediului, etc - toate sunt realizate din câteva tușe). Merită citit.

Titlu: Sunetele vorbirii (Tărâmurile pustiite. Povesti ale apocalipsei) 
Autor: Octavia E. Butler
Editura: Nemira
Links: site oficial
WWE: SV
SFE: OEB
ISFDB: OEB

Nobel

De aia nu ia Murakami Nobelul, că i-am citit eu toate cărțile traduse..... Că lui Ishiguro n-am reușit să ii termin Să nu mă părăsesti și uite, a luat Nobelul... Nu mai citesc nimic de Murakami, poate trece și el de nominalizări :).