Mi-e jena sa ma intoc la unele carti, chiar daca sunt "pe raftul de sus". Mi-e teama ca o sa le gasesc batrane, prafuite si decripte.
Ma gandesc la unele carti de Asimov, la Clarke si la autorii romani de dinainte de 89.
Pe altele le gasesc .. nu mereu proaspete, ci mai degraba puternice, oferindu-ti mereu noi abordari, puncte de vedere, chestii de gandit/discutat. Si ma refer aici de exemplu la Gibson, Dick, chiar Spinrand.
Si Picnicul face parte din categoria asta, ultima.
De data asta am (re)descoperit momentul "Kiril" - cercetatorul mort dupa o incursiune in Zona impreuna cu Calauza; celelate teorii vehiculate in carte despre Vizita (pe langa cea oficiala: au venit, au facut un picnic/chef la marginea drumului, au aruncat niste gunoie, a picurat un pic de ulei de motor, au pierdut o piulita si 2 bujii etc) si anume: au venit, au plecat dar daca se vor intoarce? Si daca au chef sa ramana? ... si respectiv: nu a fost nici o vizita, ne-au aruncat toate artefactele alea sa vada cum ne descurcam.
De asemenea am descoperit magnetismul pentru dezastre, ghinioane si sheet happens ale celor care erau in Zona la momentul vizitei. Si marsul Calauzei spre Globul de Aur, cand constientizeaza ca omenirea trebuie sa se schimbe daca vrea sa stea cot la cot cu ceilalti , in univers, de fapt capata constiinta umanitatii, un proces descris extraordinar; trece de la uman la umanitate, cu o candoare si o inocenta splendida de la unul care toata viata nu a avut parte decat de chestii nasoale
marți, 31 decembrie 2019
duminică, 1 decembrie 2019
Reflex spontan / Experiența nu a reușit - Arkadi & Boris Strugatki
Cum se antrenau fratii S. pentru operele de mai tarziu
Pe scurt/lung:
URM (Ursula-Robert-Maria), un robot din ala din filmele anilor 50, cu antene radr un loc de urechi, masiv, din metal, actionat de un mic motor atomic, care vede in raze x si raze gama, mai mult analogic mai putin digital asa cum faceau rusii chestiile de electronica, i se trezeste IA-ul sau constiinta de sine in el, il apuca curiozitatea, vrea senzatii noi, vrea sa afle chestii noi. N-a auzit de legile lui Asimov, da peste tot felul de chestii pe care le examineaza cam distrugandu-le, ridica din curiozitate capacul unui reactor nuclear (ce draq cauta un robot - inteleg ca in faza experimentala - langa un reactor nuclear in productie?
Se vede in oglinda dar o sfarma, deci nu constientizeaza sinele si apoi evadeaza din cladire. Si se porneste o vanatoare de roboti in muntii Urali, pe o furtuna de zapada de la mama ei, cu buldozerele.
Programatorul creierului lui URM isi da seama ca programul e problema (deci softul) si numeste problema "reflex spontan". I-au bagat in program pasiunea de a experimenta, de a incerca lucruri noi si reflexul spontan - adica programul asta care instiga la experiment si cunoastere - poate sa inabuse programul de baza si sa apuce pe campii.
Dap, actiunea se petrece intrun viitor luminos al socialismului, cand zeci de mii de masini cibernetice conduc masinile agricole (de ex seceratoare/legatoare, he , he) pe sutele de mii de hectare ale solhozurilor, cu totii indreptandu-se spre viitorul de aur al omenirii
1 stea, povestire demna de CPSF-ul anilor 50
Așadar:
Adica chiar daca o dam in balarii, distrugem un reactor si mai stiu eu ce ca nu am pus acolo rutine de security, dar tot am invatat ceva
Titlu: Reflex spontan / Experiența nu a reușit
Autor: Arkadi & Boris Strugatki
Editura: CPSF #220
Links:
WWE:
SFE: AS & BS
ISFDB: AS & BS
Pasagerii - Robert Silverberg
Pe scurt/lung:
Drumul spre noapte Prima povestire scrisa la 20 de ani, pare o postapocaliptica de prin in 2054. Un razboi de uzura, atomic, radiatii, America facuta puzzle de mici oaze locuibile intre care sunt tinuturi radioactive. Lege martiala, guvernatorul e un general iar personajul Paul Katterson, concediat din armata , este in somaj, are hrana pe cartela.
Se suspenda transporturile de hrana catre New York, iar traficul de carne (in sensul foarte fizic al termenului ) incepuse deja.
Incearca din rasputeri sa reziste tentatiei de canibalism, se duce la un prieten carturar care traia printre carti si care ii mai da o mica bucata de paine. Salvarea prin cultura daca la asta s-a referit e cam stangace in context, dar poate asa a vrut sa fie.
Pana unde se poate intinde chestia asta " foame vs carti/cultura", pierderea umanitatii sub asaltul foamei? Si cedeaza si trece de cealalta parte...
Din 3 paragrafe deja te-a bagat in atmosfera, creeaza atmosfera aia de dezolare, de deznadejde, de lipsa de speranta.Si face si o referire cam stangace la cartea lui Huxley ; il iertam ca era tanar.
E un stil cam scolaresc, se vede ca e la inceput dar promite, incepe sa invete meseria scrisului, cum zicea chiar el despre el in prefata povestirii.
2 stele, inca nu se vede marele si extraordinarul si extraparafragilistul scriitor despre care vorbea Malzberg
Omul cel cald
Domnul Hallinan apare brusc in New Brewster iar Daisy Moncrieff, tipa care facea si dregea itele in orasel, cea care stia totul despre toti, era la curent cu toate barfele, il invita la un cocteil si dineu pe noul venit.
La petrecerea tipul se intalneste cu cei din orasel, spune foarte putine despre el si multe despre ei. Si Hallinan ii face sa se deschida, sa fie sinceri, sa ii impartaseasca nelinistile, dorintele, frustrarile, dar nu ca la psiholog ci asa, pur si simplu, il gasesc "linistitor".E un absorbant de ganduri negre, nemultumiri, frustrari si e si un furnizor de intelegere, cand ai nevoie de cineva caruia sa ii vorbesti si sa te inteleaga, cu toate pacatele tale, cu toate prostiile pe care le-ai facut, cu toate nevoile tale de căldură şi de securitate. Sa stii sa asculti, sa empatizezi, sa deschizi sufletul oamenilor.
Dar a doua zi dimineata pare epuizat de tot ce a absorbit in ajun, nu s-a refacut, are nevoie de timp sa isi revina, sa curete rezervorul interior in care a depozitat tot ce au deversat cei din orasel, totuşi el le încălzea vieţile şi-i uşura de povara eşecurilor.
Incalzitor de vieti, aspirator de griji, nevroze necazuri, frustrari, e un fel de agent patogen care vrea sa distrug "raul interior" dar nu in sensul religios al termenului ci mai degraba psihiatric.
Sentimentele catorva din orasel fata de tip se schimba cumva brusc, il banuiesc de interese ascunse, ca vrea sa aiba un "castig" din aceasta permanenta deschidere /provocare/ acceptare a destainuirilor, empatia lui e ca si cum raul a dat inapoi in prima faza dar acum e in contraofensiva. Si neincrederea si respingerea se raspandesc, il resping, raul se lateste asa usor ca un fum/abur din ala din filme nu e nimic vizual, dar sugereaza din cuvinte
Intalneste un copil cam autist, foarte interiorizat, care e telepat, care se deschide spre Hallinan cu atat forta, cu toata durere si frustrarea celor noua ani ai lui de copil izolat si considerat cu probleme psihice si cam debil, incat il "arde" pe receptorul Hallinan singurul care era asemeni lui.
Nu e nici sfant, nici dracul, nici cine stie ce extraterestru ; e un om cu multa empatie si cu capacitati empatice, extrasenzoriale, care arde prin combustie spontana mentala atunci cand un copil cu probleme proiecteaza spre el toate ce le avea pe suflet.
Caldura sufleteasca, zambet, veselie, din 3 propozitii i-a facut portretul, se vede ca si-a mai lucrat stilul si scrisul. Din cate spune Silveberg, povestirile si nuvelele sunt in ordinea cronologica a aparitiei lor, asta inseamna ca ar trebui sa observam cum creste ca scritor, ca si calitate a scrisului, cum isi face un stil, cum invata sa dezvolte personajele, actiunea, motivatiile simbolurile, adancimea si contextul scriiturii
Foarte misto scriitura, creaza pesonajele ca un pictor cu carbunele, din trei linii ti le-a descris si deja il vezi
Foarte buna povestirea asta de aproape patru stele; chiar daca inca mai are oarece stangacii, chiar daca stilul mai necesita slefuire
Să vezi omul invizibil
Nuvela scrisa la cererea lui Frederic Pohl (editor la Galaxy, cel cu Poarta) si care preia si dezvolta o idee a lui Borges.
In 2104, intr-un oras al viitorului in care totul pare controlat, pana si vremea - cineva e declarat invizibil pt 1 an.
In relatia cu ceilalti oameni esti singur, nimeni nu te baga in seama, nu vorbeste cu tine, nu te ajuta, nu te intelege nimeni, nu te "vede", in caz contrar este si el pedepsit la invizibilitate. Ostracizarea creeaza un cocon in care esti izolat.
La inceput crede ca ii va fi bine pentru ca nici nu este un individ foarte social, fara prea multe interactiuni cu ceilalti
Un om invizibil, normal, nu poate vedea pe altul de felul lui. Nici ei intre ei nu se "vad", cei invizibili, desi ar trebui sa fie o casta, sa formeze legaturi ca sa supravietuiasca, dar usor usor isi da seama ca va fi foarte greu dpdv practic cu aceasta invizibilitate care la prima vedere pare ca iti da libertatea sa faci ce vrei
Si cand te imbolnevesti ce faci? chemi un doctor? serios? Hippocrate nu ştiuse nimic de oamenii invizibili. Mai este cel invizibil un om? Doctorul il respinge imediat ce vede semnul de pe frunte (i se facuse cand primise pedeapsa / se pronuntase sentinta de invizibilitate) Foarte misto descrise aspectele practice ale invizibilitatii, singuratatea de Robinson acolo era exterioara si si-o asuma, aici fusese impusa.
Singuratatea il inraieste uraste si mai tare societatea, are momente in care e maniaco depresiv. Nici macar cersetorii, nici macar aia de la perferia societatii nu interactioneaza cu el (pedeapsa pt asffel de interactiuni fiind invizbilitatea si pentru celalalt). Ce nu am inteles este de ce nu interactioneaza intre ei, invizibilii, de unde groaza asta de invizibilitate? daca esti invizibil si nu mai conteaza, de ce nu interactionezi cu cei asemeni tie?
I se termina perioada de pedeapsa si invata ce e umilinta, ca trebuie sa se integreze, ca nu trebuie sa ii refuze pe ceilalti si sa nu interactionezen cu acestia, invizibilitatea il modeleaza, nu mai e orgolios si distant
Devine vizibil dar interactioneaza cu un invizibil disperat si gata sa clacheze ... si acum va fi condamnat pt caldura sufleteasca, prima data fiind condamnat pt indiferenta
Foarte bun 4 stele
Al saselea palat
O comoara undeva pe o planeta mica, pierduta in imensitatea spatiului, pazita de un "om metalic" care ii pune la incercare pe cei care doresc sa puna mana pe comoara = tot felul de minunatii de pe 1000 de lumi care mai de care mai deosebite si mai pretioase.
Lipescu (uite ca apare si un roman) si Bolzano sunt doi tipi care vor inverca sa treaca de robotul pazitor cu ajutorul unui computer programat sa raspunda la toate intrebarile posibile . Doar visatorii si nesabuitii viseaza la comoara. Comoara vazuta ca ideal ? de neatins din cauza robotului care ar fi realitatea concreta care te trezeste din visare si din nazuinti inalte? dar visarea asta = mercantilism? pt ce vrei comoara ? Sa te autodepasesti? sa te lauzi ? sa arati ca esti cel mai bun?
Motivul sfinxului? sau cerber? cel care pazeste intrarea in iad? dar daca acolo e iadul mai degraba ar trebui pazita iesirea nu intrarea.
Robotul pazitor il pune la incercare pe Lipescu iar acesta raspunde cu ajutorul computerului special programat in acest scop pana acum e o cinfruntare intre doua IA mai degraba. Si la intrebarea cu teorema lui Pitagora (pe care Lipescu o enunta corect) robotul pazitor il omoara pe Lipescu. Bolzano nu isi da seama de ce il omorase robotul pe tovarasul lui desi raspunde corect si incearca si el.
Robotul voia adevărul, sensul profund, înţelegere, nu logica, nu informatie ..... cunoasterea, logica, informatia nu e de ajuns pt a ajunge la comoara.
Cam 2 stele ca nu am inteles exact toate subtilitatile
Muştele
Spilberg se lauda aici ca i-a sugerat lui Harlan Ellison sa scoata celebra Viziuni periculoase, gândite să violeze toate tabuurile şi reacţiile din epoca timpurie a SFului, sa deschida un nou drum, o noua directie. Iar aici avem una din din temele lui preferate cea a canibalismului psihic (cineva care se hraneste cu emotiile/simtamintele/sentimentele altora)
Prin 2316 are loc un accident sau ceva asemator cu o nava spatiala iar ce ramane / suprsvietuieste din personajul nostru, Cassiday, este recuperat de "cei aurii" (extraterestri cu dotari / puteri / cunostinte / tehnologie superioara, nu e clar daca a avut loc contactul omenirii cu acestia dar nici nu prea conteaza). Devine mult mai sensibil, era avid de o mulţime de lucruri noi, i-au modificat creierul - dar nu chirurgical ci intr-un mod mult mai fin, mai elegant, mai complex. Revine pe pamant se duce sa isi vada fostele neveste, le provoaca sentimente de oroare / teroare etc pe care le capteaza si trimite mai departe catre cei "aurii". Vampir de sentimente senzatii, dar nu vampir pur si simplu ci e un vampir care declanseaza aceste senzatii, "auriii" incercand astfel inteleaga rasa umana.
Slabutz, 2 stele
Hawksbill Station
Scrisa tot la indemnul lui Fred Pohl si transformata apoi intr-un roman.
Hawksbill Station este o colonie de pedeapsa prin exilare in timp, adica ca sa te pedepseasca nu te trimit in Guyana Franceza / Siberia / Canal ci te trimt in cambrianul indepartat, un miliard î.e.n. si de acolo nu se mai pot intoarce si le trimitem ceva provizii si materiale.. Daca le trimitem ceva resurse si provizii bine , daca nu , la fel de bine. Un exil pt opozantii politici, anarhisti, bolsevici, reactionari, revoluţionari, agitatori, subversivi. Transportatorul (il numeau Ciocanul) functiona numai intr un sens sa aduca oameni sau materile provizii. Inchisoare pe viata si nu prea aveai unde sa evadezi - echivalent pedepsei capitale.
Ultimul noul venit nu prea are har de economie si nici de politica dar a fost trimis aici printre detinutii politici, unii dintre ei cu state vechi si cu chestii grave la activ.Noul venit era politist care investigheaza sistemujl de inchisori al vechiului guvern, calatoria in ambele sensuri temporale a devenit posibila, se pot intoarce de unde au fost trimisi si vor beneficia de tratament. Iar Barrett, cel mai vechi de aici si seful neoficial intra in panica, ceva de genul Inchisoarea Ingerilor - a devenit institutionalizat.
Inchisoarea interioara vs inchirea exterioara, zidurile pe care te poti baza dupa ce 40 de ani ai fost in interiorul lor, zidurile fiind acum Cambrianul tarziu
Cam spre 3 stele
Pasagerii
A castigat Nebula si nominalizata la Hugo
Corpuri folosite pe post de vehicole pentru altii, numiti Pasagerii. Ei fac orice, cei "posedati" nu prea stiu ce au facut Pasagerii. Pasagerul alege gazda cand si cum vrea iar posesia e de ordinul zilelor. Daca Pasagerul se retrage dispar aproape toate amintirle liberul albitru si absenta acestuia? Posedarea poate provoca vicime printre gazde dar nu si printre Pasageri astia sunt decorporalizati si sunt prin preajma in cautarea de gazde pe care sa le "caladeasca"
Cogito ergo sum nu se mai poate aplica. De aici porneste discutia Cuget deci exist, dar cine cugeta si cine exista? Vampirism de gandire, pasagerii astia pot fi multe chestii: furia / ura / mila / etc ar putea fi pasagerii care ne imping sa facem nefacute? Nu cumva pasagerii astia se ascund adanc in vastul nostru creier si din cand in cand ies la suprafata ( mai des sau mai rar) si ne calaresc? Suntem liberi sau avem iluzia libertatii? Pasager - indoctrinare, spalare pe creier etc. Voinţa liberă contra determinismului.
Distantele dintre oameni se maresc din cauza controlului de catre Pasageri : ai fost/esti controlat, dupa aia nu mai vrei sa interactionezi cu cel cu care ai interactionat cat ai fost posedat. Esti urmarit si cand dai un semn de liberatare de liber arbitru de independenta, pac! vine Pasagerul sa iti bage mintile in cap.
Frica ca nu ai control, ca nu iti poti trai viata in mod constient si asa cum ai vrea, ca in orice clipa poa sa vina un Pasager si sa te calareasca. Asta poate fi si o aluzie la un regim totalitar cu controlul al oamenilor care traiesc sub regimul ala. Si dragostea / iubirea ar putea invinge? In cazul de fata nu prea poate.
3 stele
Aripi de noapte
Undeva in viitorul indepartat, in al treilea ciclu al civilizatiei umane,o lume fantastica Ghilde si reguli fanteziste, cu tot felul de ciudati (umani transformati /mutanti) exista contacte cu lumile exterioare / alte sisteme solare si exista extraterstrii. E un pamant dintr-un viitor indepartat care mai are urme ale celui pe care il cunoastem, numele de orase, locuri, continente au rezonante actuale. Pamantul era mai degraba in declin cu stralucirea ruinelor si a locurilor marete odinioara dar se pare ca prezentul nu era foarte roz
Veghetori, Elfinii, Zburatoare, Stapanilor , Pelerinilor , Servitorilor, Meşteşugarilor, Scribilor, Comunicanţilor, Transportatorilor, Neutri, Indexatori (ce-o fi indexand astia?), Amintitori care notau tot si tineau minte tot. Nu foloseau calculatoare ci retele neuronale din creiere de la morti mentinute "in viata" pe post de acumulatori / rezervoare de informatii, au si un fel de dispozitive de comunicare informatii la nivel neuronal, exista centrale energetice construite în al Doilea Ciclu care pare ca a fost epoca industriala / post industriala. O umanitate modificata stratificata, intr-o lunga dupa amiaza, vorba lui Aldriss.
Vegheotorii - de ei depindea securitatea Pamntului in fata unor ipotetice forte adverse, dusmanoase care ar veni din exterior din spatiu iar sondarea / scanarea se face cu puterea minti. Armele defensive erau niste amplificatoare telepatice si Aparatorii erau telepati care erau pregatiti sa isi proiecteze puterea telepatica prin aceste amplificatoare spre amenintarea care ar fi venit din spatiu. Si avem si extraterestri - au stabilit contacte cu acestia, nu prea e clar cum au ajuns astia pe pamant
Navele de invazie apar toate deodata pe cerul pamantului efectul fiind coplesitor, are loc o batalie uriasa intre invadatori si fortele de aparare ale Pamantului (toata lumea e mobilizata in afara de veghetori care sunt trecuti in rezerva dupa ce s-a dat alarma) dar Veghetorul si nici noi, cititorii, nu intelege/m mare lucru din ea. Invazia nu e una sangeroasa ba dimpotriva noi, oamenii, suntem cei sangerosi - nu dezvolta firul asta narativ amintind in treacat de invadatori/vizitatori
Nu are timp sa dezvolte personajele si sare anumite chestii, pare mai degraba o schita pt un roman, ceva mai bine lucrata dar de sine statatoare nu are cheag, nu se leaga, e o salata boeuf cand ai componentele separate dar nu se leaga impreuna. O baga pe aia cu "sa lasam cititorul sa gandeasca, sa puna si el osul la constructia / substanta povestii, cu mintea, experientele livresti sau nelivrresti, etc " dar eu nu cred in chestia asta.
Doar 2 stele, desi el zice de Hugo si Nebula
Dansul soarelui
Cu asta se lauda ca a facut o demonstratie de manual despre cum se scrie o povestire, n-a luat nici un premiu dar e cea mai publicata
Colonizarea sau pregatirea de colonizare a unei planete, ca sa distrugem parazitii numiti Mancaciosi dam cu dtt neural. Mancaciosii astia sunt un fel de amibe, fara sistem sangvin in sensul clasic, nu prea e clar daca sunt sau nu polulatia locala, dar mâncăcioşii şi agricultorii umani nu pot trăi pe aceeaşi planetă. Tom Două (care are o lunga traditie in familie sa se autodistruga prin alcool droguri etc, ca doar e urmasul demn al pieilor rosii americane) e indian care pleaca in preerie sa traiasca cu mancaciosii si invata sa comunice, incearca sa le salveze memoria, sa invete despre ei ca sa dea mai departe mostenirea / amintirea lor, face mereu face referiri la indieni si bizoni (de fapt distrugerea acestora).De fapt urma o terapie a impacarii cu omenirea ca ramasese cu sechele de la stramosii lui indieni decimati in sec 19 si acu vroiau sa il vindece de aceste sechele.
Nu stiu de ce se lauda el ca e de manual asta, mie nu m-a dat pe spate, o fi , dar nu pentru mine
Mie nu mi s-a parut cine stie ce, poate gresesc, doar 2 stele
Vesti bune de la Vatican
In asteptarea unui Papa abdroid, oamenii de diverse confesiuni, religii, etc stau la o terasa in Roma si asteapta fumul alb care anunta alegerea unui nou papa. De fapt evorba de computere / roboti / IA vs umaniate, care va fi impacrul acestora asupra omului, drepturile masinilor, legile care le guverneaza, cum se pozitioneaz oamenii fata de roboti, cum se schimba viata lor.
Subiectul e tratat intr-o nota usor ironica, dar mai adanc e tratat modul in care masinile inteligente, robotii si IA-urile vor interfera in umanitate in adancime, pana la alegerea usor absurda dar poate plauzibila a unui papa robot; e vorba aici si de suflet, nemurire, vointa divina etc
Pare a fi sfarsitul unei ere si inceputul uneia noi (chiar, care o fi pozitia Bisericii (oricare or fi ea) fata de IA?) ... si in plus noul Papa robotic se poate inalta la ceruri - la propriu - la primul salut Urbi et Orbi
Una din povestirile clasice pe care le-am citit de mai multe ori, prin diverse almanahe :) si reviste
3 stele
Așadar:
Una peste alta volumul e de cam 3 stele, nu pot sa zic ca m-a dat pe spate dar nici nu e rau. Are dreptate tipul care scrie prefata: Silverberg ia idei lansate de altii si le duce la capat ... sau la capete la care nu te-ai fi gandit. Ca aia cu omul invizibil , cu papa, chiar si pasagerii , la aia cu inchisoarea politica din Cambrian sau cu reconcilierea omului alb cu pieile rosii, etc
Si da, stie sa scrie si stie sa se vanda
Titlu: Pasagerii
Autor: Robert SilverbergEditura: Nemira
Links: site oficial
WWE:
SFE: RS
ISFDB: RS
sâmbătă, 30 noiembrie 2019
Intre doua lumi - Norman Spinrad
„Democraţia este cel mai prost dintre toate sistemele politice – cu excepţia celorlalte!”
Cine a zis asta? Churchill, normal
Iar in situatia asta care pare un pic prea roz, ca prea e bine in lumea asta, apare o nava interstelara: Arkologia Ştiinţei Transcendentale Heisenberg.
Planeta de origine e undeva in Tau Ceti unde un grup de savanti geniali si un pic dusi au infiintat primul Institut de Stiinta Transcedentala si de acolo au inceput sa colonizeze in stanga si in dreapta folosind mici lumi artificiale numite arkologii pentru a-si impune ideologia lor bazata pe stiinta si tehnologie (in detrimentul stiintelor umaniste).
Transcedentalii vin pe planeta de colonizat, infiinteaza institutul corespunzator dupa care planeta inceteaza comertul interplanetar cu stiinta si tehnologie iar accesul pe planetele alea nu mai e permis. Se stie ca au un avans tehnologic : viteze mari de deplasare, apropiate de viteza luminii, acceleratii mari la care sunt supusi fara urmari pe lumile artificiale cu care se deplaseaza si se mai banuieste tot felul de chestii neverificate.
Transcedentalii erau partea Albastra in razboiul nedeclarat si informal dintre Roz si Albastri.
Iar partea roz erau feministele militante de pe Pamant, care preluasera puterea pe planeta de bastina a omenirii si au impus o societate dogmatica, un fel de matriarhat absurd. Colonizau planete in incercarea de a isi impune ideologia care semana mai mult cu o religie.
Si transcedentalii si femocratele vor pe Pacifica. Pare ca si cum o tara nealiniata cu o democratie functionala si cu o economie infloritoare, cu o balanta excedentara, se trezeste prinsa la mijloc intre doua rele; est vs vest sau capitalism vs comunism (nu e foarte clar care e unul si care e celalalt). Nu se zice nimic nicaieri de fortele armate, astea nu exista in peisaj, se poarta altfel de razboaie, pe frontul ideologic
Transcedentalii aveau anabioza (suspendarea vietii in timpul lungilor ani de zbor interplanetar), vroiau sa faca omul nou - Homo Galacticus, puneau accent pe eficienta si eficacitate (nu stiu exact care e diferenta dar mi-a placut cand am citit-o undeva :)) si mai putin pe partea cu sufletul. Se pare ca au si un fel de IA. Erau foarte tari la chestii de psihologie , psihopolitologie, tehnici de negociere, toate astea obtinute prin tehnologie
Vor folosi retelele sociale si internetul (sau ma rog, ceva similar, ca nu stiu cand e scrisa cartea) pentru manipulare si pentru a intoarce opinia majoritara impotriva lor intr-una pro-transcedentalizare.
Vorbim de razboi psi, razboi asimetric, fake news, manipulare prin media; folosesc inclusiv chestii de orientare sexuala sau de gen ca sa dezechilibreze si destabilizeze jocul democratic de pe Pacifica. Vin si lesbienele - sau mai bine spus feministele ca sa fim politically corect - si sa te tii razboi si contrarazboi psi.
Transcedentalii considera ca Femocratia arunca omenirea inapoi iar ei o arunca inainte spre homo galacticus, infruntare de ideologii folosind psi-razboiul adica manipularea. Inspirat din razboiul rece si lupta celor doua superputeri pt a atrage tarile pe orbitele corespunzatoare numai ca nu avem un razboi rece clasic cu muschi nucleari ci unul din viitor(ul cartii adica ceva foarte asemanator prezentului nostru) care nu are in spate arme nucleare sau conventionale ci ceea ce denumesc ei psi-razboi.
Transcedentalii pun placa cu noi avem stiinta si tehnologie avansate dar nu o punem la dispozitia oricui ca poate duce la dezastre daca incape pe mainile cui nu trebuie. Stiinta si tehnologie avansate, genetica, clonare, prelungirea vietii,zbor cu viteze mari si eventual cu viteze luminice sau supra luminice. Daca vreti ce avem noi trebuie sa deveniti mai intai ce suntem noi, si va transformam noi, fie ca vreti fie ca nu. E senzatia aia de Mowgli si Ka, cand esti hipnotizat si ti se invart ochii in cap si incepe sa te stranga si tu ai privirea aia de tamp surazator....si nu se stie daca e vreo Baaghera prin preajma.
Transcedentalii cumpara un canal mass media si dau tot felul de chestii de la sitcomuri de prost gust dar care au niste mesaje subliminale pana la "raspundem in direct telespectatorilor nostri". Binenteles ca transcedentali ii trateaza medical pe localnici si le flutura pe la nas realizarile stiintei, intinerirea etc
Apar si femocratele (lesbiene care pentru inmultire tin barbatii ca masculii reproducatori in tarcuri) dar transcedentalii au un oarece avantaj deja stabilind un cap de pod prin mass media si deja au un curent de opinie favorabil lor. Femocratele sunt mai fanatice si mai obtuze decat transcedentalii, pare mai degraba o religie care trebuie impusa. Au si un mentor care e un fel de comisar al poporului care trebuie sa se asigure ca doctrina nu este incalcata si care are puteri mai mari decat sefa oficiala a misiunii (un fel de secretar de partid pe post de loctiitor de comandant). Au sloganuri de tip "fascho-şovinismul animalic al prăsitorilor, ce a fost pe punctul de a distruge Pământul"
Razboiul sexelor pe fundal politic si cumva ideologic, femocratele versus transcedentali, fiecare dorind sa isi impuna doctrina / ideologia si folosind pentru asta mass media (au libertate totala de access la mass media platind timp de antena) lipsa cenzurii si democratia usor impinsa la extrem pot duce la nasterea unor monstri , nu numai somnul ratiunii (sau a natiunii)
Balanta politico-sociala e intr-un echilibru fragil si e de vazut daca poate fi sparta folosind procedee democratice - accesul neingradit la mass media si democratia electronica cu voturi de incredere ale parlamentului planetar apoi chiar vot de incredere la nivel planetar.
Dacă strigi o minciună suficient de tare şi de des în urechile oamenilor, în cele din urmă ei o vor crede... Minciuna repetata la nesfarsit devine adevar...
Si cum pacificanii erau asi in politica , fac un compromis de ii pun in cap si pe femocrate si pe transcedentali si incearca sa obtina maximum din situatie: un institut transcedental si cu stiinta lui embedded plus rejectarea ambelor tabere
Discutam despre cum constitutia si democratia se transforma intr-o capcana cand ideologia si doctrina folosesc libertatea accesului la mass media pentru propaganda si manipulare. Cam multa politica totusi, cam multa manipulare, cam multa bla bla, ar fi putut comprima un pic toate astea planuri si contraplanuri si raspunsuri la contraplanuri
Spinrad foloseste aici tehnica colajului imbinand in scriitura citate/descrieri ale emisiunilor de tv (publicitate, documentare, sondaje ,etc - toate mai mult manipulatorii bagate in retea de una sau alta din partile aflate in conflict); de asemenea foloseste tehnici din film sau televiziune (decupaj, travelling, stop cadru , etc precizand expres in text acest lucru). Tehnica asta a colajului, a decupajelor din clipuri electorale (chiar daca josnice si vulgare) are totusi un alt efect asupra cititorului decat la Brunner, nu sunt niste decupaje disparate, deseori care par fara legatura, ca acolo, se imbina parca mai bine si mai clar decat la Brunner cel putin mie asa mi se par.
Are un stil degraba exageratoriu, parca vrea sa te forteze cu tot dinadinsul sa intelegi .... cand crezi ca in sfarsit o sa te lase in pace, mai vine cu asupra de masura si iti indeasa pe gat idei, argumente, imagini, sentimente din aceeasi zona: ca si cum ar zice "s-o crezi tu ca am terminat cu asta ……… mai ia de aici si inca si inca". Si ca si in Visul de Fier si Alte Americi Spinrad impinge scriitura pana la limita grotescului si vulgaritatii pentru a sublinia manipularea celor doua tabere in razboiul intersexe.
Cunoasterea si stiinta trebuie sa fie impartasita tuturor si nu tinuta sub cheie in scopuri doctrinare sau ideologice, numai ca trebuie construite mecanisme care sa te asigure ca partea intunecata a fortei nu se foloseste de aceasta cunoastere & stiinta la liber pentru a arunca in aer omenirea la propriu si in cele mai figurate moduri la care ne putem gandi
Ce vrea sa arate Spinrad aici e ca democratia e o chestie fragila care, supusa la presiuni si manipulari, poate ceda. Vorbim de presiuni si manipulari subtile (cel putin la inceput) nu din alea de tip #noaptea_ca_hotii, cand sutul virtual in gura justitie, a libertatii de exprimare, constituirea de catre cei alesi sau numiti a unor GIO etc, pun democratia pe butuci fara discutie.
Așadar:
Titlu: Intre doua lumi
Autor: Norman Spinrad
Editura: RAO
Links: YouTube
WWE: IDL
SFE: NS
ISFDB: NS
luni, 4 martie 2019
Furnica electrică - Philip K. Dick
Câteva short SF care mi-au completat universul citibil al lui K. Dick
Pe scurt/lung:
Impostorul
Extratereștrii în război cu oamenii, un spion extraterestru se da drept om, este descoperit, încearcă sa ii convingă ca e totuși om, aproape reușește, dar pana la urma este dovedit și își pune el însuși propria identitate la îndoiala ceea ce duce la declanșarea bombei care e de fapt.
Unul din fixurile lui K. Dick pe lângă aia cu alterarea realității
Bunutz
Varietatea a doua
Rusii în război cu americanii, armele de război inteligente se transforma și se autoreproduc iar uzinele de armament independente și autonome încep sa producă arme din ce în ce mai sofisticate care duc pana la urma la distrugerea celor care le-au creat, dar încep sa se distrugă și intre ele.
Bun 3/5
Raport minoritar
Precrime - politia arestează preventiv pe cei care urmează sa comita infracțiuni, deci arestează pe cei încă nevinovați. In felul asta se evita crimele cu premeditare.
Viitoruri alternative în care un comisar șef de politie omoară sau nu omoară un fost general de armata în retragere (mai degrabă scos la pensie) ca sa păstreze sau sa nu păstreze sistemul cu Precrime.
Cred ca 2.5/5
Un joc de război
Vezi aici
Ce spun morții
Prin anul 2100 criogenizarea e în floare și are loc captarea undelor cerebrale reziduale de după momentul morții ca sa poți conversa cu ei, totul într-un mediu controlat în ceea ce privește inițierea legăturii cu cei decedați și care sunt într-un fel de semiviata (motiv prezent și în Ubik).
O noțiune oarecum ciudata: mori, te criogenizeaza, și din când în când - după un program stabilit fie de tine prin testament fie de rudele ramase te activează și poți conversa cu aceștia prin captarea undelor cerebrale reziduale care sunt din ce în ce mai slabe (și de aceea după o anumita perioada chiar mori de tot).
Semiviata asta ar putea fi considerata înviere? O discuție ar putea fi aici dpdv legal cel în semiviata e consider mort, testamentul intra în vigoare.
Un magnat moare, e criogenizat dar nu poate fi adus la semiviata iar “constiinta” magnatului a ajuns în cosmos și se reîntoarce pe Pământ controlând telefoanele, televiziunea, “telegrafia” (când o fi scris-o înțeleg ca nu exista faxul și se folosea telegrafia clasica?).
Magnatul asta mort ii lăsase nepoatei (care se cam droga) tot ce acumulase și în loc sa stea cuminte în cosciugul lui criogenizat și sa vorbească din când în când cu cei vii, ajunge sa poată comunica cu cine vrea, când vrea și cum vrea, numai ca e o comunicare unidirecționala , ăștia de pe Pământ pot doar sa ii închidă telefonul în nas.
Apare și un fost candidat la prezidențialele americane care fusese sprijinit de magnat dar care pierduse si acum , ca se apropia Convenția ( n-am înțeles dacă aia Democrata sau aia Republicana sau a unui partid struto-cămilă Democrat-Republican ?!?), vroia sa candideze din nou la indicația din semiviata a magnatului
Slab, putea ieși ceva de aici cu semiviata , cu discuția cu cei de dincolo, dar o da de gard și se duce într-o chestie confuza.
Iarăși am avut senzația aia ca K. Dick are niște idei foarte bune dar nu poate/nu știe/nu vrea sa le exploateze la adevărata lor valoare.... senzația aia ca da, în domeniul SFului “psihedelic” - ca altfel nu știu cum sa ii spun - e unul din cei mai buni dar asta îl marginalizează cumva în SF mainstream (na! ca m-am lansat în considerații critice care e posibil sa ma depășească ;) ) și doar cu 2-3 piese de rezistenta reușește sa iasă din nișa lui.
Ah, să fii gelat!
George Munster, un veteran al Războaielor Anormale, vine sa ceara o consultație la dr Jones, psihanalist electronic integral homeostatic. Veteran din razboiul cu gelatii (niște amibe cu pseudopode) veniti din Proxima, cu care ne-am batut într-un razboi pe motive ecologice, noi incercasem sa modificam atmosfera pe Marte pt colonistii nostri dar i-am afectat pe ai lor iar ei în replica au incercat sa modifice atmosfera pe terra dar le-am distrus satelitii și tot asa.
Veteranul nostru fusese spion și asta insemna ca a trebuit sa ia forma gelatilor iar după iesirea la pensie tot mai revenea la forma aia de gelatina informa, forma umana neputand fi stablizata la intoarcerea din misiune.
Un mod inedit prin care te poate afecta razboiul : sa te transformi periodic și sistematic într-o forma pe care o avea dusmanul.
Si dacă ar exista și în cealalta tabara fosti spioni care se confrunta cu aceeasi problema dar în sens invers adica din gelatina într-o fiinta umana, eventual o tipa supermisto? Pai da, și chiar e supermisto.
Iar cei doi se casatoresc au copii și normali și hibrizi (adica doar gelat , doar terran și respectiv din cei care trec dintr-o forma în alta pentru anumite perioade de timp) și vine și ONU cu implicatiile politice și de relatii intercivilizatii, care și cum sunt și cine pe cine revendica
Trateaza în registrul sarcastic modul în care se poate coabita intre doua entitati care fac parte din rase diferite și care au fost candva în război.
Ea se trateaza și se stabilizeaza ca umana, el se trateaza și se stabilizeaza ca gelat, ironia sortii: fiecare ajunge acum ce ura la inceput adica a fost război, au fost spioni, s-au supus transformarii în forma dusmanului ca sa își serveasca patria aka rasa și pana la urma din cauza casatoriei și familiei (și a afacerilor) au ajuns sa fie ca cei impotriva carora luptasera.
Bun, 3/5
Amintiri garantate
Vezi aici
Credinta părinţilor noştri
Un activist de partid din Hanoi (comunismul a invins occidentul) cumpara ceva de la un vanator ambulant mutilat în razboiul pt San Francisco, un leac care sa îl apere de demagogie.
Big Brother aici e Binefacatorul Abolut al Poporului numai ca activistii din Hanoi nu mai cred în toate prostiile debitate pe televizor deși monitorizarea lor de ochiul și timpanul e în continuare atenta.
Prizează ce a cumpărat de la vânzător și vede în loc de Conducătorul din televizor o monstruozitate, probabil adeveritul Conducător care e ... o mașinărie?
Modificarea percepției realității sub efectul drogurilor, numai ca acu o da pe tărâmul politico-ideologic și în loc sa vezi tiradele idioate ale Binefăcătorului Absolut vezi o mașinărie-monstruozitate și nu mai auzi nimic.
Autoritățile folosesc manipularea ideologica prin tehnici subliminale dar pun și halucinogene în apa de băut ca sa poată sa ii tina în prostatia ideologica necesara regimului.
Când dizidenții iau sau sunt puși sa ia anti-halucinogene vad realități diferite.
Alterarea realității pe invers: ești alterat ca ai halucinogene peste tot și când te dez-halocinogezi vezi realitatea numai ca realitatea asta e cam diferita pentru fiecare.
E ok când iei ceva pe nas și vezi realități diferite, dar invers, când nu mai tragi pe nas realitatea e diferita pentru fiecare .... e friki rău... numai K.Dick putea sa se gândească la asa ceva :).
A fost publicata în Dangerous Visions a lui Harlan Ellison, punct de referința în SF.
Furnica electrica
Se trezește intr-un pat de spital și i se spune ca e o furnica electrica. Conștientizează ca e un robot, un sclav, nu știe cine l-a comandat / cumpărat.
Libertatea interioara - prin programare nu i se da voia sa facă anumite acțiuni / sa aibă anumite gânduri
Robotul asta merge cu benzi perforate, nu are o unitate de programare dar are în schimb un generator de realitate, iarăși o idee încântătoare a lui K Dick.
Controlul realității, realitatea proprie, subiectiva, realitatea mea.Si modifica banda perforata microscopica care este generatorul de realitate ca sa experimenteze dacă astfel poate sa modifice realitatea (întrebarea e care realitate: aia subiectiva,a lui proprie sau aia obiectiva, generala?)
Dap, și realitatea mea e a mea și voi nu sunteți decât niște stimuli.... și la o adica pot sa va închid/obturez/ opresc
Așadar:
Inca nu am ajuns la operele mari ale lui K. Dick, dar asa, la pauza meciului, pot sa zic ceva de genul: E clar ca Dick e în partea superioara a clasamentului , el e tata și mama a ceea ce eu as numi SF psihedelic, unde chestia cu percepția realității e unul din motivele cheie, dar de multe ori îmi lasă senzația ca putea fi în top 3, se putea bate la podium, dar ii lipsește ceva .... câteva din ideile lui mi s-au părut extraordinare, dar implementarea a lăsat mai întotdeauna de dorit, cel puțin pentru gusturile mele în materie de SF.
Nu pot sa zic ca sunt dezamăgit și ca îmi depun carnetul de membru în grupul fanilor lui Dick dar nici nu as ieși cu pieptul gol în fata gloanțelor celor care îl contesta.
Titlu: Furnica electrica
Autor: Philip K. Dick
Editura: Nemira
Links: site oficial
WWE: CLMZP
SFE: PKD
ISFDB: PKD
Pe scurt/lung:
Impostorul
Extratereștrii în război cu oamenii, un spion extraterestru se da drept om, este descoperit, încearcă sa ii convingă ca e totuși om, aproape reușește, dar pana la urma este dovedit și își pune el însuși propria identitate la îndoiala ceea ce duce la declanșarea bombei care e de fapt.
Unul din fixurile lui K. Dick pe lângă aia cu alterarea realității
Bunutz
Varietatea a doua
Rusii în război cu americanii, armele de război inteligente se transforma și se autoreproduc iar uzinele de armament independente și autonome încep sa producă arme din ce în ce mai sofisticate care duc pana la urma la distrugerea celor care le-au creat, dar încep sa se distrugă și intre ele.
Bun 3/5
Raport minoritar
Precrime - politia arestează preventiv pe cei care urmează sa comita infracțiuni, deci arestează pe cei încă nevinovați. In felul asta se evita crimele cu premeditare.
Viitoruri alternative în care un comisar șef de politie omoară sau nu omoară un fost general de armata în retragere (mai degrabă scos la pensie) ca sa păstreze sau sa nu păstreze sistemul cu Precrime.
Cred ca 2.5/5
Un joc de război
Vezi aici
Ce spun morții
Prin anul 2100 criogenizarea e în floare și are loc captarea undelor cerebrale reziduale de după momentul morții ca sa poți conversa cu ei, totul într-un mediu controlat în ceea ce privește inițierea legăturii cu cei decedați și care sunt într-un fel de semiviata (motiv prezent și în Ubik).
O noțiune oarecum ciudata: mori, te criogenizeaza, și din când în când - după un program stabilit fie de tine prin testament fie de rudele ramase te activează și poți conversa cu aceștia prin captarea undelor cerebrale reziduale care sunt din ce în ce mai slabe (și de aceea după o anumita perioada chiar mori de tot).
Semiviata asta ar putea fi considerata înviere? O discuție ar putea fi aici dpdv legal cel în semiviata e consider mort, testamentul intra în vigoare.
Un magnat moare, e criogenizat dar nu poate fi adus la semiviata iar “constiinta” magnatului a ajuns în cosmos și se reîntoarce pe Pământ controlând telefoanele, televiziunea, “telegrafia” (când o fi scris-o înțeleg ca nu exista faxul și se folosea telegrafia clasica?).
Magnatul asta mort ii lăsase nepoatei (care se cam droga) tot ce acumulase și în loc sa stea cuminte în cosciugul lui criogenizat și sa vorbească din când în când cu cei vii, ajunge sa poată comunica cu cine vrea, când vrea și cum vrea, numai ca e o comunicare unidirecționala , ăștia de pe Pământ pot doar sa ii închidă telefonul în nas.
Apare și un fost candidat la prezidențialele americane care fusese sprijinit de magnat dar care pierduse si acum , ca se apropia Convenția ( n-am înțeles dacă aia Democrata sau aia Republicana sau a unui partid struto-cămilă Democrat-Republican ?!?), vroia sa candideze din nou la indicația din semiviata a magnatului
Slab, putea ieși ceva de aici cu semiviata , cu discuția cu cei de dincolo, dar o da de gard și se duce într-o chestie confuza.
Iarăși am avut senzația aia ca K. Dick are niște idei foarte bune dar nu poate/nu știe/nu vrea sa le exploateze la adevărata lor valoare.... senzația aia ca da, în domeniul SFului “psihedelic” - ca altfel nu știu cum sa ii spun - e unul din cei mai buni dar asta îl marginalizează cumva în SF mainstream (na! ca m-am lansat în considerații critice care e posibil sa ma depășească ;) ) și doar cu 2-3 piese de rezistenta reușește sa iasă din nișa lui.
Ah, să fii gelat!
George Munster, un veteran al Războaielor Anormale, vine sa ceara o consultație la dr Jones, psihanalist electronic integral homeostatic. Veteran din razboiul cu gelatii (niște amibe cu pseudopode) veniti din Proxima, cu care ne-am batut într-un razboi pe motive ecologice, noi incercasem sa modificam atmosfera pe Marte pt colonistii nostri dar i-am afectat pe ai lor iar ei în replica au incercat sa modifice atmosfera pe terra dar le-am distrus satelitii și tot asa.
Veteranul nostru fusese spion și asta insemna ca a trebuit sa ia forma gelatilor iar după iesirea la pensie tot mai revenea la forma aia de gelatina informa, forma umana neputand fi stablizata la intoarcerea din misiune.
Un mod inedit prin care te poate afecta razboiul : sa te transformi periodic și sistematic într-o forma pe care o avea dusmanul.
Si dacă ar exista și în cealalta tabara fosti spioni care se confrunta cu aceeasi problema dar în sens invers adica din gelatina într-o fiinta umana, eventual o tipa supermisto? Pai da, și chiar e supermisto.
Iar cei doi se casatoresc au copii și normali și hibrizi (adica doar gelat , doar terran și respectiv din cei care trec dintr-o forma în alta pentru anumite perioade de timp) și vine și ONU cu implicatiile politice și de relatii intercivilizatii, care și cum sunt și cine pe cine revendica
Trateaza în registrul sarcastic modul în care se poate coabita intre doua entitati care fac parte din rase diferite și care au fost candva în război.
Ea se trateaza și se stabilizeaza ca umana, el se trateaza și se stabilizeaza ca gelat, ironia sortii: fiecare ajunge acum ce ura la inceput adica a fost război, au fost spioni, s-au supus transformarii în forma dusmanului ca sa își serveasca patria aka rasa și pana la urma din cauza casatoriei și familiei (și a afacerilor) au ajuns sa fie ca cei impotriva carora luptasera.
Bun, 3/5
Amintiri garantate
Vezi aici
Credinta părinţilor noştri
Un activist de partid din Hanoi (comunismul a invins occidentul) cumpara ceva de la un vanator ambulant mutilat în razboiul pt San Francisco, un leac care sa îl apere de demagogie.
Big Brother aici e Binefacatorul Abolut al Poporului numai ca activistii din Hanoi nu mai cred în toate prostiile debitate pe televizor deși monitorizarea lor de ochiul și timpanul e în continuare atenta.
Prizează ce a cumpărat de la vânzător și vede în loc de Conducătorul din televizor o monstruozitate, probabil adeveritul Conducător care e ... o mașinărie?
Modificarea percepției realității sub efectul drogurilor, numai ca acu o da pe tărâmul politico-ideologic și în loc sa vezi tiradele idioate ale Binefăcătorului Absolut vezi o mașinărie-monstruozitate și nu mai auzi nimic.
Autoritățile folosesc manipularea ideologica prin tehnici subliminale dar pun și halucinogene în apa de băut ca sa poată sa ii tina în prostatia ideologica necesara regimului.
Când dizidenții iau sau sunt puși sa ia anti-halucinogene vad realități diferite.
Alterarea realității pe invers: ești alterat ca ai halucinogene peste tot și când te dez-halocinogezi vezi realitatea numai ca realitatea asta e cam diferita pentru fiecare.
E ok când iei ceva pe nas și vezi realități diferite, dar invers, când nu mai tragi pe nas realitatea e diferita pentru fiecare .... e friki rău... numai K.Dick putea sa se gândească la asa ceva :).
A fost publicata în Dangerous Visions a lui Harlan Ellison, punct de referința în SF.
Furnica electrica
Se trezește intr-un pat de spital și i se spune ca e o furnica electrica. Conștientizează ca e un robot, un sclav, nu știe cine l-a comandat / cumpărat.
Libertatea interioara - prin programare nu i se da voia sa facă anumite acțiuni / sa aibă anumite gânduri
Robotul asta merge cu benzi perforate, nu are o unitate de programare dar are în schimb un generator de realitate, iarăși o idee încântătoare a lui K Dick.
Controlul realității, realitatea proprie, subiectiva, realitatea mea.Si modifica banda perforata microscopica care este generatorul de realitate ca sa experimenteze dacă astfel poate sa modifice realitatea (întrebarea e care realitate: aia subiectiva,a lui proprie sau aia obiectiva, generala?)
Dap, și realitatea mea e a mea și voi nu sunteți decât niște stimuli.... și la o adica pot sa va închid/obturez/ opresc
Așadar:
Inca nu am ajuns la operele mari ale lui K. Dick, dar asa, la pauza meciului, pot sa zic ceva de genul: E clar ca Dick e în partea superioara a clasamentului , el e tata și mama a ceea ce eu as numi SF psihedelic, unde chestia cu percepția realității e unul din motivele cheie, dar de multe ori îmi lasă senzația ca putea fi în top 3, se putea bate la podium, dar ii lipsește ceva .... câteva din ideile lui mi s-au părut extraordinare, dar implementarea a lăsat mai întotdeauna de dorit, cel puțin pentru gusturile mele în materie de SF.
Nu pot sa zic ca sunt dezamăgit și ca îmi depun carnetul de membru în grupul fanilor lui Dick dar nici nu as ieși cu pieptul gol în fata gloanțelor celor care îl contesta.
Titlu: Furnica electrica
Autor: Philip K. Dick
Editura: Nemira
Links: site oficial
WWE: CLMZP
SFE: PKD
ISFDB: PKD
duminică, 3 martie 2019
Lumea Pay (Contactul & Confruntarea) - Larry Niven, Jerry Pournelle
S-a bătut cu Deposedații și cu Războiul etern la Hugo și Nebula și a pierdut... Cei de la Nemira au spart-o în doua volume, probabil din motive comerciale.
Pe scurt/lung:
Începe în stilul hard SF a lui Niven cu un calendar de evenimente importante, cu războaiele de rigoare, cu întemeierea imperiilor, intrigi politice, chestii militare, Noul Imperiu (vreo 200 de lumi) se războiește cu rebelii, colonizarea de noi planete încă are loc, imperiul se extinde, e încă atmosfera aia de vestul sălbatic chiar dacă imperiul își exercita dominația și influenta.
Ca sa creeze un pic de introducere prezintă o chestie complicata, cu războiul Imperiului cu rebelii, pe o planeta a celor din urma unde o trădare permite flotei imperiale sa câștige datorita acțiunii riscante a unui locotenent din marea nobilime (Rod Blaine). Acesta e avansat apoi și trimis sa transporte 2 pasageri (fiica unui senator, Sally, salvata din lagăr și un comerciant imperial suspectat de legături cu rebelii ) către planeta capitala imperiala.
Așadar imperiu, rebeli, nave de lupta, fiice de senator, căpitan, viceamiral și amiral, intrigi, trădări, negustori imperiali și nelipsita călătorie prin hiperspatiu .... asa mai vii de casa înțeleg și eu despre ce e vorba
Doua concepte cheie: generatorul Alderson e generatorul de propulsie care permite saltul prin hiperspatiu, permite deplasarea cu viteze supraluminice și câmpul Langston - câmpuri care protejează orașele sau navele spatiale absorbind energie (par o obsesie a lui Niven - în Lumea Inelara era cu câmp de staza)
Cam pana aici ar fi introducerea, punerea în tema, crează un pic de cadru la întreaga poveste ... de moda veche dar totuși modern
Si acum sa începem: apare artefactul făcut de ființe inteligente care trebuie sa fie interceptat de nava flotei imperiului condusa de Rob. Intrusul vine dinspre Pay, dintr-o zona unde nu se cunosc ca ar exista colonii umane. Rob și echipajul lui de pe nava MacArthur încearcă sa intercepteze nava străina ce folosește propulsia cu vele solare, sunt atacați, trec prin vela acesteia și o distrug, apoi o abordează și o interceptează.
Nava payeana a atacat crucișătorul crezând ca e un meteorit, pilotul fiind în stare de hibernare
In capitala Sectorului imperial condus de un vicerege, Noua Scotie, se naște dezbaterea intre tabăra militara cu focul la ei și cea științifică sa studiem, sa contactam. Câștigă cei din urma iar
MacArthur pleacă intr-o expediție către Pay împreună cu o alta nava numita Lenin ;) comandata de amiralul Kutuzov, un rus care crede în tradițiile rusești (ironia este evidenta).
Primul contact are loc cu o payeana inginera (plus alți doi payeni mici și cenușii) care este cumva specializata pe instrumentație și pe ce tine de inginerie și nu pe comunicarea cu alte rase, ba chiar ignora oamenii, concentrându-se pe nava și echipamente.
Coboară pe planeta și începe descoperirea reciproca, problemele de comunicare, de interacțiune intre specii, etc.
Supra specializare - asta au făcut payenii: au caste/rase supra specializate în diferite meserii sau ramuri și ii considera pe oameni amatori , nesupraspecializati în ceva anume.
Foarte eficienți, foarte orientați spre rezultat, dezvoltare specializata pe rase/caste, stapyni ingyneri, muncytori etc
Orice cuvânt cu y e privit dpdv payean și desemnează de regula o casta stapyni, razboynici, ingyneri etc și se pare ca aceste caste sunt foarte specializate pe Pay.
Sunt mai inteligenti, mai perspicaci, dar nu intr-un mod superior afisat ca atare, ci pur și simplu par ca invata mai repede pentru ca au cu ce.
Si mereu în mintea oamenilor (de fapt la militari) planeaza paranoia ca payenii vor afla secretului scutului și cel al propulsiei și și-l vor insusi. Mereu stau cu teama asta, se va dovedi ca va fi indreptatita ? Si dacă payenii vor afla secretele astea ce vor face?
Ideea construirii şi distrugerii perpetue pare a fi parte a filozofiei de viata payeane, chestiile temporare și mereu transformabile ,schimbarea pare a fi cuvantul cheie, schimbarea perpetuua, o deosebire fundamentala fata de psihologia umana.
Payenii au unele discontinuitati în cunostintele lor stiintifice de exemplu în ceea ce priveste astronomia ca și cum din cand în cand se rupe filmul, ca și cum ar lua-o mereu de la capat, ciclic. Si dacă din cauza asta nu au ajuns la armata, soldati, expansiune, ostilitate ? Si dacă ei încearcă de fapt sa scape de aceasta ciclicitate? Si dacă scapa de blestemul ciclicitatii, vor mai fi la fel ? - avand schimbarea acceptata și folosita în scopul progresului, fiind mereu aplecati spre eficienta, impartiti în caste supra specializate, foarte deschisi și foarte capabili sa invete și sa foloseasca rapid ceea ce invata, foarte permeabili și absorbanti ca buretele fara a avea scopuri ascunde (aparent).
Ceva nu e în regula cu trecutul payenilor fie el ciclic sau nu de ce ascund / se feresc sa vorbeasca despre arme, razboaie, trecut violent, au o casta cea a medyatorilor, care mediaza si indeparteaza conflictele. Au reusit intotdeauna ? Asa de rau a fost de a fost nevoie de a forma / pregati/ manipula genetic pana la o casta / rasa a medyatorilor?
Payenii din casta ceasornycarilor (o rasa de payeni folositi pe post de sclavi pentru munca și care nu sunt foarte inteligenti dar pot fi instruiti de către ingyneri) au reusit sa ramana pe MacArthur, s-au imultit și au inceput sa remodeleze nava și sa ii preia controlul. Payenii aia mici devin violenti și se lupta cu puscasii marini, sunt sireti, tenaci, sangerosi și adaptabili, sunt cosmarul care pandeste de după orice colt.
MacArthur este evacuata și apoi distrusa extrem de greu de către Lenin (o aluzie ceva la situatia din realitatea anilor '70) ... dar 3 din sublocotenentii marinei care s-au evacuat folosind barci de salvare modificate de payenii ceasornycari au disparut (chipurile arsi cand au patruns în atmosfera planetei).
Ultima parte a volumului 1- asa cum au făcut imparteala cei de la Nemira - cand payenii micuți si cafenii, ceasornycarii, care s-au înmulțit pe nava, au inceput sa o modifice și pana la urma au luat-o în stăpânire, plus evacuarea lui MacArthur și retragerea pe Lenin și apoi distrugerea crucișătorului cucerit de payeni se citește cu sufletul la gura. Si totuși, payenii sunt pașnici ?
Doar ceasornycarii sunt cei care sunt violenti ? Iți dai seama ca ceva nu e în ordine, dar cum poți analiza și aprecia o societate total diferita având alte repere, alta organizare? E vorba de comunicare? De ce payenii mici au devenit violenti? Pentru ca au învățat de la oameni?
Cei trei sublocotenenți se ejectează de pe MacArthur folosind barci de salvare modificate de micii payeni cafenii, ajung pe planeta și descoperă și ne releva încet încet secretul lumii Pay.
Mii de colapsuri, mii și mii de razboaie, cu reveniri la stadiul de primitivism și apoi iar și iar, asta e secretul lumii Pay.
In partea a doua se schimba un pic lucrurile, apar razboynicii, payenii nu mai sunt aia draguți care sunt foarte deschisi și vor sa colaboreze, au stapyni care se lupta intre ei și unii dintre aceștia vor sa ii omoare pe cei trei care au aterizat pe planeta, alții vor sa ii salveze.
Plutește undeva în zona amenințarea razboynicilor, lucrurile nu sunt ce par a fi, dacă pana acum era doar o senzație și doar o așteptare a pericolului, acum acesta se materializează.
Presiunea demografică - asta era problema cea mare, deveneau prea multi și folosesc războiul ca instrument de corecție demografica. Ciclurile alea înseamna sălbăticie apoi civilizație cu tehnologie, din cauza exploziei demografice și a presiunii acesteia.
Dupa aterizare cei trei sunt preluați de doua medyatoare (rasa modificata genetic și sterila care are ca scop evitarea războaielor și care încearcă sa ii scape de razboynici și sa ii ducă la unul din stapyni pentru a putea lua legătura cu Lenin) sunt atacați de razboynici, dar scapa.
Stapynii sunt cei care decid și care se lupta pentru putere și care au la dispoziție detașamente de războynici pe care ii folosesc ca trupe de soc chiar și împotriva celor trei sublocotenenți.
Situația e foarte complexa, sunt în pragul unui nou colaps (prin declanșarea unui război) din cauza presiunii demografice, nu sunt atât de pașnici, draguți și binevoitori precum păreau la inceput, au o mulțime de probleme, cea mai mare fiind cea a faptului ca ca trebuie sa aibă copii în mod constant și periodic altfel mor.
Periodic recad în sălbăticie și au perioade lungi pana revin la civilizație, de aceea acele goluri în știința, de aici acel amalgam suprapus și iarăși suprapus de vestigii, de aici faptul ca dpdv geologic oamenii nu dau de roci la suprafața ci doar de alte și alte vestigii.
Extinderea payenilor în galaxie nu e o soluție, presiunea demografica s-ar exporta în colonii și rezultatul va fi același, razboaie de succesiune, împingerea și spre exterior a colonizării dar și spre Imperiul umanității și, în final, intrarea în conflict cu umanitatea.
Trimit și trei ambasadori care sa fie duși în imperiu ca reprezentanți ai lumii Pay, însoțiți de medyatori. Medyatorii, chiar dacă nu sunt telepați și nu pot citi gândurile, pot citi oamenii și ii pot convinge sa acționeze și sa gândească în termeni care convin payenilor, au o putere de convingere ieșită din comun și o empatie, o recunoaștere a stărilor și un discurs logic (bine, logica care le convine)
Ambasadorii payeni sunt aduși în imperiu, Rob su Sally se căsătoresc (sau el o cere și ea zice da), amândoi vor face parte din inata comisie imperiala de negociere a acordurilor cu Pay. De aici încep jocurile politice, comerciale, economice etc etc
Oamenii realizează ca payenii mint și ca le pot ascunde lucruri și ca e posibil ca acolo, dedesubt, sa ascundă chestii nasoale. E un joc al deducțiilor de ce nu ne-au spus ca ei știu ca noi știm ca ei știu ca payenii au o subspecie prolifica?
Descoperă ca toată evoluția payenilor a fost generata/datorata/din cauza războaielor pe care le-au dus - în scop de control demografic, razboaie care au modelat atât civilizația, rasele payene cat și planeta lor, ba chiar și sistemul solar (vezi mutarea asteroizilor la o distanta sigura)
Actuala civilizație payeana are vârsta civilizației umane deși au mutat asteroizi acum zeci de mii sau sute de mii de ani (ca nu mai sunt urme de radioactivitate acolo deși au folosit arme nucleare pentru mutare)
Gata, oamenii au decis ca focul la ei, au realizat ca payenii au razboynici, o rasa - cum altfel - super specializata în război. Mobilizeaza Flota pentru a intra în sistemul payean și a rade tot ce misca (fie din prima, fie asteptand atacul payenilor). Instituie totuși carantina totala.
Carantina vs exterminarea: ii lasi acolo sa decada sau sa renasca pana nu mai pot? Cum te asiguri insa ca nu își fac o flota cu care sa iasa în spatiu?
Pe ce te bazezi ca nu vor sti sa ajunga la acele tehnologii pe care tu le ai și ei nu și care iți asigura un avantaj tactic și strategic momentan ?
Te bazezi ca vor colapsa și ca vor renaste și nu vor ajunge la nivelul tehnologic care sa le permita sa iasa în spatiu și sa ti-o traga?
Sa privim și din punctul de vedere al celor de pe Pay: stai intr-o inchisoare de un milion de ani și cand gasesti pe cineva cu inteligenta și ratiune, ala vine și mai rasuceste o data cheia în usa celulei ca sa fie sigur ca nu iesi.
Foarte bun ritmul naratiunii, foarte alert și foarte bine alterneaza planurile, unghiurile și punctele de vedere ale oamenilor cu cele al payenilor, cum se privesc unii pe ceilalti și cum sunt perceputi oamenii vs payenii, dar și actiunile și sentimentele lor.
Chiar, cum ar trebui actionat cand intalnesti o civilizație care iți ofera oportunitati tehnologice și comerciale etc foarte mari și care pare ca nu are nimic de ascuns și nu te pune în pericol? Foarte bine și detaliat gandita și redata lumea Pay și complexitatea relatiilor sociale de aici.
Așadar:
Pare mult mai actuala, e mult mai putin prafuita decât Lumea Inelara, poate și din cauza traducerii (Lumea Inelara a fost tradusa de Mihai Badescu, Lumea Pay e tradusa de Mihai Dan Pavelescu)
Space opera + primul contact, actiunea e percutanta, alerta, toate acele descoperiri legate de alienii payeni sunt descrise foarte ok, e ca o cutie cu surprize din care tot scoti alte și alte chestii despre a civilizația descoperita,
Foarte buna, nu e un suspans din ala de dinaintea pericolului ci mai degraba unul al incertitudinii pentru ca nu stii ce se intampla, din cauza modului total diferit de a gandi și percepe realitatea.
Titlu: Lumea Pay
Autor: Larry Niven , Jerry Pournelle
Editura: Teora
Links: site oficial LN, JP
WWE: LP
SFE: LN, JP
ISFDB: LN, JP
Pe scurt/lung:
Începe în stilul hard SF a lui Niven cu un calendar de evenimente importante, cu războaiele de rigoare, cu întemeierea imperiilor, intrigi politice, chestii militare, Noul Imperiu (vreo 200 de lumi) se războiește cu rebelii, colonizarea de noi planete încă are loc, imperiul se extinde, e încă atmosfera aia de vestul sălbatic chiar dacă imperiul își exercita dominația și influenta.
Ca sa creeze un pic de introducere prezintă o chestie complicata, cu războiul Imperiului cu rebelii, pe o planeta a celor din urma unde o trădare permite flotei imperiale sa câștige datorita acțiunii riscante a unui locotenent din marea nobilime (Rod Blaine). Acesta e avansat apoi și trimis sa transporte 2 pasageri (fiica unui senator, Sally, salvata din lagăr și un comerciant imperial suspectat de legături cu rebelii ) către planeta capitala imperiala.
Așadar imperiu, rebeli, nave de lupta, fiice de senator, căpitan, viceamiral și amiral, intrigi, trădări, negustori imperiali și nelipsita călătorie prin hiperspatiu .... asa mai vii de casa înțeleg și eu despre ce e vorba
Doua concepte cheie: generatorul Alderson e generatorul de propulsie care permite saltul prin hiperspatiu, permite deplasarea cu viteze supraluminice și câmpul Langston - câmpuri care protejează orașele sau navele spatiale absorbind energie (par o obsesie a lui Niven - în Lumea Inelara era cu câmp de staza)
Cam pana aici ar fi introducerea, punerea în tema, crează un pic de cadru la întreaga poveste ... de moda veche dar totuși modern
Si acum sa începem: apare artefactul făcut de ființe inteligente care trebuie sa fie interceptat de nava flotei imperiului condusa de Rob. Intrusul vine dinspre Pay, dintr-o zona unde nu se cunosc ca ar exista colonii umane. Rob și echipajul lui de pe nava MacArthur încearcă sa intercepteze nava străina ce folosește propulsia cu vele solare, sunt atacați, trec prin vela acesteia și o distrug, apoi o abordează și o interceptează.
Nava payeana a atacat crucișătorul crezând ca e un meteorit, pilotul fiind în stare de hibernare
In capitala Sectorului imperial condus de un vicerege, Noua Scotie, se naște dezbaterea intre tabăra militara cu focul la ei și cea științifică sa studiem, sa contactam. Câștigă cei din urma iar
MacArthur pleacă intr-o expediție către Pay împreună cu o alta nava numita Lenin ;) comandata de amiralul Kutuzov, un rus care crede în tradițiile rusești (ironia este evidenta).
Primul contact are loc cu o payeana inginera (plus alți doi payeni mici și cenușii) care este cumva specializata pe instrumentație și pe ce tine de inginerie și nu pe comunicarea cu alte rase, ba chiar ignora oamenii, concentrându-se pe nava și echipamente.
Coboară pe planeta și începe descoperirea reciproca, problemele de comunicare, de interacțiune intre specii, etc.
Supra specializare - asta au făcut payenii: au caste/rase supra specializate în diferite meserii sau ramuri și ii considera pe oameni amatori , nesupraspecializati în ceva anume.
Foarte eficienți, foarte orientați spre rezultat, dezvoltare specializata pe rase/caste, stapyni ingyneri, muncytori etc
Orice cuvânt cu y e privit dpdv payean și desemnează de regula o casta stapyni, razboynici, ingyneri etc și se pare ca aceste caste sunt foarte specializate pe Pay.
Sunt mai inteligenti, mai perspicaci, dar nu intr-un mod superior afisat ca atare, ci pur și simplu par ca invata mai repede pentru ca au cu ce.
Si mereu în mintea oamenilor (de fapt la militari) planeaza paranoia ca payenii vor afla secretului scutului și cel al propulsiei și și-l vor insusi. Mereu stau cu teama asta, se va dovedi ca va fi indreptatita ? Si dacă payenii vor afla secretele astea ce vor face?
Ideea construirii şi distrugerii perpetue pare a fi parte a filozofiei de viata payeane, chestiile temporare și mereu transformabile ,schimbarea pare a fi cuvantul cheie, schimbarea perpetuua, o deosebire fundamentala fata de psihologia umana.
Payenii au unele discontinuitati în cunostintele lor stiintifice de exemplu în ceea ce priveste astronomia ca și cum din cand în cand se rupe filmul, ca și cum ar lua-o mereu de la capat, ciclic. Si dacă din cauza asta nu au ajuns la armata, soldati, expansiune, ostilitate ? Si dacă ei încearcă de fapt sa scape de aceasta ciclicitate? Si dacă scapa de blestemul ciclicitatii, vor mai fi la fel ? - avand schimbarea acceptata și folosita în scopul progresului, fiind mereu aplecati spre eficienta, impartiti în caste supra specializate, foarte deschisi și foarte capabili sa invete și sa foloseasca rapid ceea ce invata, foarte permeabili și absorbanti ca buretele fara a avea scopuri ascunde (aparent).
Ceva nu e în regula cu trecutul payenilor fie el ciclic sau nu de ce ascund / se feresc sa vorbeasca despre arme, razboaie, trecut violent, au o casta cea a medyatorilor, care mediaza si indeparteaza conflictele. Au reusit intotdeauna ? Asa de rau a fost de a fost nevoie de a forma / pregati/ manipula genetic pana la o casta / rasa a medyatorilor?
Payenii din casta ceasornycarilor (o rasa de payeni folositi pe post de sclavi pentru munca și care nu sunt foarte inteligenti dar pot fi instruiti de către ingyneri) au reusit sa ramana pe MacArthur, s-au imultit și au inceput sa remodeleze nava și sa ii preia controlul. Payenii aia mici devin violenti și se lupta cu puscasii marini, sunt sireti, tenaci, sangerosi și adaptabili, sunt cosmarul care pandeste de după orice colt.
MacArthur este evacuata și apoi distrusa extrem de greu de către Lenin (o aluzie ceva la situatia din realitatea anilor '70) ... dar 3 din sublocotenentii marinei care s-au evacuat folosind barci de salvare modificate de payenii ceasornycari au disparut (chipurile arsi cand au patruns în atmosfera planetei).
Ultima parte a volumului 1- asa cum au făcut imparteala cei de la Nemira - cand payenii micuți si cafenii, ceasornycarii, care s-au înmulțit pe nava, au inceput sa o modifice și pana la urma au luat-o în stăpânire, plus evacuarea lui MacArthur și retragerea pe Lenin și apoi distrugerea crucișătorului cucerit de payeni se citește cu sufletul la gura. Si totuși, payenii sunt pașnici ?
Doar ceasornycarii sunt cei care sunt violenti ? Iți dai seama ca ceva nu e în ordine, dar cum poți analiza și aprecia o societate total diferita având alte repere, alta organizare? E vorba de comunicare? De ce payenii mici au devenit violenti? Pentru ca au învățat de la oameni?
Cei trei sublocotenenți se ejectează de pe MacArthur folosind barci de salvare modificate de micii payeni cafenii, ajung pe planeta și descoperă și ne releva încet încet secretul lumii Pay.
Mii de colapsuri, mii și mii de razboaie, cu reveniri la stadiul de primitivism și apoi iar și iar, asta e secretul lumii Pay.
In partea a doua se schimba un pic lucrurile, apar razboynicii, payenii nu mai sunt aia draguți care sunt foarte deschisi și vor sa colaboreze, au stapyni care se lupta intre ei și unii dintre aceștia vor sa ii omoare pe cei trei care au aterizat pe planeta, alții vor sa ii salveze.
Plutește undeva în zona amenințarea razboynicilor, lucrurile nu sunt ce par a fi, dacă pana acum era doar o senzație și doar o așteptare a pericolului, acum acesta se materializează.
Presiunea demografică - asta era problema cea mare, deveneau prea multi și folosesc războiul ca instrument de corecție demografica. Ciclurile alea înseamna sălbăticie apoi civilizație cu tehnologie, din cauza exploziei demografice și a presiunii acesteia.
Dupa aterizare cei trei sunt preluați de doua medyatoare (rasa modificata genetic și sterila care are ca scop evitarea războaielor și care încearcă sa ii scape de razboynici și sa ii ducă la unul din stapyni pentru a putea lua legătura cu Lenin) sunt atacați de razboynici, dar scapa.
Stapynii sunt cei care decid și care se lupta pentru putere și care au la dispoziție detașamente de războynici pe care ii folosesc ca trupe de soc chiar și împotriva celor trei sublocotenenți.
Situația e foarte complexa, sunt în pragul unui nou colaps (prin declanșarea unui război) din cauza presiunii demografice, nu sunt atât de pașnici, draguți și binevoitori precum păreau la inceput, au o mulțime de probleme, cea mai mare fiind cea a faptului ca ca trebuie sa aibă copii în mod constant și periodic altfel mor.
Periodic recad în sălbăticie și au perioade lungi pana revin la civilizație, de aceea acele goluri în știința, de aici acel amalgam suprapus și iarăși suprapus de vestigii, de aici faptul ca dpdv geologic oamenii nu dau de roci la suprafața ci doar de alte și alte vestigii.
Extinderea payenilor în galaxie nu e o soluție, presiunea demografica s-ar exporta în colonii și rezultatul va fi același, razboaie de succesiune, împingerea și spre exterior a colonizării dar și spre Imperiul umanității și, în final, intrarea în conflict cu umanitatea.
Trimit și trei ambasadori care sa fie duși în imperiu ca reprezentanți ai lumii Pay, însoțiți de medyatori. Medyatorii, chiar dacă nu sunt telepați și nu pot citi gândurile, pot citi oamenii și ii pot convinge sa acționeze și sa gândească în termeni care convin payenilor, au o putere de convingere ieșită din comun și o empatie, o recunoaștere a stărilor și un discurs logic (bine, logica care le convine)
Ambasadorii payeni sunt aduși în imperiu, Rob su Sally se căsătoresc (sau el o cere și ea zice da), amândoi vor face parte din inata comisie imperiala de negociere a acordurilor cu Pay. De aici încep jocurile politice, comerciale, economice etc etc
Oamenii realizează ca payenii mint și ca le pot ascunde lucruri și ca e posibil ca acolo, dedesubt, sa ascundă chestii nasoale. E un joc al deducțiilor de ce nu ne-au spus ca ei știu ca noi știm ca ei știu ca payenii au o subspecie prolifica?
Descoperă ca toată evoluția payenilor a fost generata/datorata/din cauza războaielor pe care le-au dus - în scop de control demografic, razboaie care au modelat atât civilizația, rasele payene cat și planeta lor, ba chiar și sistemul solar (vezi mutarea asteroizilor la o distanta sigura)
Actuala civilizație payeana are vârsta civilizației umane deși au mutat asteroizi acum zeci de mii sau sute de mii de ani (ca nu mai sunt urme de radioactivitate acolo deși au folosit arme nucleare pentru mutare)
Gata, oamenii au decis ca focul la ei, au realizat ca payenii au razboynici, o rasa - cum altfel - super specializata în război. Mobilizeaza Flota pentru a intra în sistemul payean și a rade tot ce misca (fie din prima, fie asteptand atacul payenilor). Instituie totuși carantina totala.
Carantina vs exterminarea: ii lasi acolo sa decada sau sa renasca pana nu mai pot? Cum te asiguri insa ca nu își fac o flota cu care sa iasa în spatiu?
Pe ce te bazezi ca nu vor sti sa ajunga la acele tehnologii pe care tu le ai și ei nu și care iți asigura un avantaj tactic și strategic momentan ?
Te bazezi ca vor colapsa și ca vor renaste și nu vor ajunge la nivelul tehnologic care sa le permita sa iasa în spatiu și sa ti-o traga?
Sa privim și din punctul de vedere al celor de pe Pay: stai intr-o inchisoare de un milion de ani și cand gasesti pe cineva cu inteligenta și ratiune, ala vine și mai rasuceste o data cheia în usa celulei ca sa fie sigur ca nu iesi.
Foarte bun ritmul naratiunii, foarte alert și foarte bine alterneaza planurile, unghiurile și punctele de vedere ale oamenilor cu cele al payenilor, cum se privesc unii pe ceilalti și cum sunt perceputi oamenii vs payenii, dar și actiunile și sentimentele lor.
Chiar, cum ar trebui actionat cand intalnesti o civilizație care iți ofera oportunitati tehnologice și comerciale etc foarte mari și care pare ca nu are nimic de ascuns și nu te pune în pericol? Foarte bine și detaliat gandita și redata lumea Pay și complexitatea relatiilor sociale de aici.
Suprapunerea de functii multiple, supraspecializarea pe specii, reutilizarea imediata și completa a echipamentelor, masinarilor, lucrurilor care nu mai au scop /utilitate, modificarea de gen copil>femeie>sarcina>barbat >femeie>sarcina etc, ciclicitatea care rezulta de aici și duce la ciclurile de sălbăticie/primitivism cu supradezvoltare tehnologica, toate astea alcatuiesc o fresca extraordinara.
Poate fi privita și ca o metafora a supraspecialziarii, a nișarii; impartirea asta pe caste (citesc specializiari) a payenilor i-a privat de capacitatea de a privi lumea la modul rotund și complet cum o vedem noi, limitandu-i foarte strict la un anumit domeniu.
Așadar:
Pare mult mai actuala, e mult mai putin prafuita decât Lumea Inelara, poate și din cauza traducerii (Lumea Inelara a fost tradusa de Mihai Badescu, Lumea Pay e tradusa de Mihai Dan Pavelescu)
Space opera + primul contact, actiunea e percutanta, alerta, toate acele descoperiri legate de alienii payeni sunt descrise foarte ok, e ca o cutie cu surprize din care tot scoti alte și alte chestii despre a civilizația descoperita,
Foarte buna, nu e un suspans din ala de dinaintea pericolului ci mai degraba unul al incertitudinii pentru ca nu stii ce se intampla, din cauza modului total diferit de a gandi și percepe realitatea.
Una din cărțile în care mi-am pus o mulțime de întrebări pe măsură ce citeam, încercând sa descopăr ce urmează ... și asta se vede și mai sus :)
Titlu: Lumea Pay
Autor: Larry Niven , Jerry Pournelle
Editura: Teora
Links: site oficial LN, JP
WWE: LP
SFE: LN, JP
ISFDB: LN, JP
duminică, 24 februarie 2019
Tara norilor purpurii - Arkadi & Boris Strugatki
Glorie eterna cosmonautului sovietic, ca ca el altul nu-i... ca el se ia de gat cu Venus, cu radiațiile, cu exploziile atomice.. Si le învinge pe toate.
Pe scurt/lung:
Alexei Petrovici Bâkov. Inginer mecanic la o baza expediționară sovieto-chineza din desertul Gobi (adică pe vremea când sovieticii și chinezii mai făceau din astea împreună). Origini sănătoase, fost la internat fiind orfan dar ajuns inginer mecanic, de unde se vede grija statului sovietic. Intrat, normal, în partid, călit de viata din desert, experienta cu motoare atomice, singur, fără familie. Inițiat în linii generale, ca orice inginer de sorginte sovietica, în principiile radiolocației și radiogoniometriei ... ca sa vezi ce carte se făcea la rusi.
Kraiuhin, atotputernicul șef al Comitetului de stat pentru comunicațiile interplanetare, îl cheamă pe specialistul în deserturi, sa ia parte la o expediție pe Venus. Într-o luna și jumătate vor pleca. Ce pregătiri, ce antrenamente cu anii? Ne descurcam noi. Si când te gândești ca americanii aia ii antrenează ani și ani... nu-s deloc eficienți :). Kraiuhin pare ca avea putere politica foarte mare, ca a cerut fonduri enorme și i s-au dat, a cerut sa fie dați afara cei care i se împotriveau și au fost,
după explozia primei versiuni de nava spatiala a avut mai departe încredere. Probabil ca în realitate a fost tipul ala care l-a convins pe Hrusciov sa treacă la faza echipajului uman și care a fost multa vreme nr 1 în dezvoltarea spatiala rusa, Koroliov.
Bakov va fi cel care va conduce Băiatul, un modul de transport pe suprafața lui Venus, strămoșul la scara mare a lui Curiosity.
Așadar, prin 2010, la treizeci de ani după ce au început zborurile interplanetare, sistemul solar (partea din interior) este mai mult sau mai puțin explorat de expediții științifice, după mai multe expediții pe Venus eșuate sau pierdute, sovieticii pun la punct planetonava Hius, mândria industriei aerospațiale sovietice dotata cu un fotoreactor
Nota: În Siberia, „hius” e numele unui vânt de iarnă care bate dinspre miazănoapte. Siberia? Vânticel ? Bai, nu fa mișto, nu băga șopârle din astea cu Siberia, nici măcar nevinovate...
Un pic de hard sf în care ne explica într-o maniera didactica ce este și ce face fotoreactorul (scurta explicație a propulsiei fotonice for dummies): transformă combustibilul în cuante de radiație electromagnetică și în felul acesta imprimă motoarelor rachetei o viteză maxima. Plus ca apar și niște antiparticule prin zona.
Apoi cum vor zbura cu patru mii de kilometri pe secundă, și nu vor fi în imponderabilitate ca se vor deplasa cu 10m/s. Ceva nu îmi suna bine dar n-am chef sa sap: într-o navă care se deplasează cu accelerație constantă nu se poate produce fenomenul de imponderabilitate. Asa o fi ? Pai și ăștia de acum de ce nu fac asa?
Superioritatea rachetei fotonice față de racheta atomică cu combustibil lichid este indiscutabilă,
de unde rezulta și superioritatea sistemului comunist (în frunte cu Uniunea Sovietica) asupra sistemului capitalist în descompunere (condus de americani inexistenți totuși în carte).
Racheta fotonică este Universul cucerit.
Nu e chiar simplu cu fotonii ăștia, dar cercetătorii sovietici sunt perseverenți și - urmând sfaturile înțelepte ale partidului - vor reuși pana la urma. Cei de la Institutul din Novossibirsk sunt cei mai tari. Ce-o fi făcând ei acuma , pe unde o fi lucrând? Si-o fi pus la dispoziție talentele diferitelor corporații mai mult sau mai puțin civile? Sau i-a convins Putin sa rămână în slujba statului rus, care își va recăpăta încet încet măreția de altădată?
Avem și o știință total noua, chimia mezoatomică, tot a oamenilor de știință sovietici.
Bai tata, la ăștia nu erau savanți din ăia de renume mondial , doctori & academicieni? La ăștia erau chiar pe bune? Probabil ca marea majoritate erau chiar pe bune ca altfel nu ar fi rezistat sa lanseze încă de la Baikonur în timp ce ăștialalți abia încep pe bune cu SpaceX, Falcon etc. Mai țin minte cum făceau ăștia mișto de Mir prin filme / cărți, cu astronauți un pic dusi cu capul și un pic dusi cu votca, care rezolvau problemele cu o bucata de sarma și un ciocan de lipit.
Ca sa nu zicem ca personagele nu au și ele sentimentele de rigoare, fratii Strugatki amintesc în treacat ca specialistul în deserturi iubeste o invatatoare de undeva de la mama naibii cu care se vede de vreo cinci ani (din an în an) pe care a cerut-o, dar aceasta i-a raspuns ca se mai gandeste, ca prietenul lui cel mai bun din expeditia asta a fost parasit de iubita iar capitanul și-a pierdut sotia pe satelitul artificial (sau natural, ca am uitat) al lui Venus... Mda
Si un pic de știință:
Desertul ala de pe Venus are vreo 400 grade iar atmosfera e CO2, ploi acide de acid sulfuric, rotatie în jurul axei de 243 de zile terestre, in sens invers celorlalte planete (ea și Uranus)
Sonda Magellan a cartografiat-o în 90-91, in 94 s-a terminat cu Magelan ca mai avea doar 24 volti, iar pe 13.10.1994 Magellan s-a dus pe Venus. RIP.
Știți la ce sunt bune cartile astea sovietice cu eroii spatiului? Ca ajungi pe siteul celor de la NaSA sau JPL și descoperi tot felul de chestii mișto. Si da, Hubble a văzut-o purpurie.
De fapt daca citesti despre programul spatial sovietic pe wikipedia vezi ca nu a fost chiar de colea, chiar daca acum nu mai aminteste nimeni de astea. Poate și pentru ca daca te duci pe siteul NASA și cauti Magellan o sa vezi o droaie de chestii, foto, simulari pe computere etc. Dar la rusi unde sa te duci? Ce sa cauti și ce sa intelegi cu literele alea ale lor chirilice? Totuși ei au avut primul om + animal + femeie în spațiu, prima asolinizare lina, primul rover spatial, prima statie spatiala, primele sonde interplanetare etc
Lasa sa se înțeleagă ca comunismul a cam învins în lupta dintre cele doua lagăre. Ca totul e roz și producțiile sunt record, reactoarele dau energie record, pe luna se construiește un observator anglo-chino-sovietic. E indusa starea aia ca totul e idilic, ca suntem fericiți cu toții în comunism dar trebuie sa muncim din greu, ca viitorul e luminos, ca oamenii sunt în doua dimensiuni și chiar daca mai au ei probleme (în dragoste, de ex ca iubita e la mama naibii în desertul Gobi sau o poate vedea de doua ori pe an din cauza orarului zborurilor) astea nu le afectează avântul spre realizarea înaltelor teluri.
Dar sa revenim, cu partea a doua care e în spațiu, unde pornesc sa învingă Cosmosul, să-i se smulgă toate comorile și tainele. Ca de obicei, la modul confruntational (și nu colaborativ) specific rușilor (sau specific propagandei sovietice). Omul (în special cel sovietic) e mai inteligent și mai puternic decât natura, se ia de piept cu natura și chiar daca avem pierderi colaterale, trebuie sa învingem.
Cei șase membri ai echipajului alcătuiesc în ansamblu o excelentă „selecţionată”, dar personajele sunt descrise tot la suprafață, nimic profund, nimic legat de resorturile intime ... pentru ca nici nu au asa ceva personajele respective. Sunt afectați de radiații datorate unei explozii solare, dar trec peste asta asa ușor pentru ca astronautul sovietic câștigă lupta cu radiațiile, fiind făcut dintr-un material rezistent la asta.
Pierd legătura radio cu Pământul după ce au început manevrele de frânare pentru apropierea de Venus, trecând printr-o groapa de semnal, primesc semnale radio de pe Pământ, dar Pământul nu ii auzea pe ei.
Are loc și un accident spatial, cu niște englezi care au probleme după ce decolează de pe Phobos și nici rusii și nici chinezii aflați prin preajma nu reușesc sa ii salveze. De observat ca americanii nu apar nici o clipa în spațiu, s-o fi afundat în mocirla lor capitalista probabil.
Una din cele mai tari faze este cea în care bravii cosmonauți sovietici sunt tratați cu un pilaf și cu niște pârjoale care țopăie în tigaie.
De-ar fi avut marțianul nostru de mai an asa ceva ... numai ca el cultiva cartofi în kktul propriu...
Coboară greu pe Venus, pe un fel de crusta care se topește și s-a transformat într-o mlaștină, poarta Kalasnikoavele și grenadele la ei, nu sunt vigilenți și nu și-au dezinfectat costumele asa ca nava s-a umplut de spori, mucegai și ciuperci. Asa ca spala tot cu dezinfectant, și ca tratament profilactiv fac și ei o frecție (cu votca sau cu spirt?). Adică nu aveau filtre biologice, nu aveau senzori, nu aveau proceduri? Adică imaginea astronauților rusi un pic beți de la vodca de antigel reparând stația spatiala MIR cu sarma și cu banda izoler e adevărată?
Pornesc în explorare spre Golconda, un crater imens plin cu substanțe de tipul uraniului-toriu-radiu care dădeau acolo o reacție în lanț, o bomba atomica continua de 100milioane tone. Fac cercetări geologice, reușesc sa găsească o zona unde se va construi viitorul rachetodrom, se reîntorc pe Hius dar capitanul moare în transportatorul galvanizat de o lava roșie. Iar trei dintre ei au parte de un drum de întoarcere agonizant, Marele marș.
Si gata , au cucerit Venus, o strâng de gat cum zice unul din supraviețuitori , și deja își stabilesc următorul target, Jupiter.
Transportatorul care aproape s-a topit în acea explozie atomica cu capitanul înăuntru, a fost găsit, scos și pus ca monument în mijlocul primului oraș de pe Venus: Celor dintâi.
Venus zeița frumuseții e respingătoare și periculos de mortala văzută/simțită de aproape.
Sa fie și o metafora ca frumusețea văzută de departe (a comunismului?) poate fi cu totul altceva când te apropii ?
Ca aparentele pot fi înșelătoare?
Nu cred ca s-au gândit la astfel de subtilități autorii.
Așadar:
Scrisa în stilul ala plat, un pic pompieristic,tezista, fără adâncime, bidimensional , fără profunzime psihologica, al anilor 50 în blocul comunist.
Nu tu acolo o strângere de inima, o melancolie, un proces de conștiință, un “daca” ... doar un marș continuu spre cucerirea universului, victimele colaterale sunt eroii spatiului, noi mergem mai departe.
Totuși, dialogurile fraților Strugatki au ceva, o chestie de naturalețe, un firesc care mai susțin cat de cat povestea. Sunt plăcute, foarte firești, chiar daca sunt de departe infuzate de ideologie și sunt fără substanță umana.
Răzbate lupta aia cu sa fim noi primii, sa le arătam celorlalți ca le suntem superiori.
Probabil erorile și sacrificiile facute de ambele parti ar fi putut fi evitate daca nu erau graba și avântul asta în a-i bate pe cei din tabara opusa.
Chiar, ce se intampla cu cartile pe care nu le mai citeste nimeni? Unde se duc ele când se duc? Ma gandesc ca e asa ca un munte: în varf stau alea care sunt bestseller forever, clasicele... Apoi de acolo cad spre poale bestsellerele alea de-o vara, ce-o clipa... Pe la mijloc sunt marea masa a cartilor care sunt citite, dar din ce în ce mai rar pana ce jos, la poale e mlaștină infinita de cărți care nu le mai citeste nimeni, doar bolborosind din când în când, cu ocazia unui cititor ocazional.
Singurul lucru bun cu cartea asta e ca am citit mai multe chestii despre spațiu planete programe spariale etc.
Si ma mai intreb de ce trebuiau sa bage alea cu preşedintele Sovietului orăşenesc și secretarul comitetului orăşenesc de partid? De ce? Chiar le cerea cineva asta? Chiar nu trecea de cenzura fără sa puna din asta? Stiau ca daca nu le bagă e posibil sa nu treacă? Le intorceau manuscrisele cei de la Cenzura sau de la Directia de Cultura/propaganga sau cum s-o fi chemând și le ziceau bagă și de partid ceva, tovarășe? Sau erau chiar atat de indoctrinati și chiar credeau în ce scriau? O făceau ca sa dea bine și sa beneficieze de inlesniri? O făceau benevol sau nevoiti?
I-am dat doua stele pentru faza cu Celor dintâi
Titlu: Tara norilor purpurii
Autor: Arkadi & Boris Strugatki
Editura: Tineretului
Links:
WWE:
SFE: AS & BS
ISFDB: AS & BS
Pe scurt/lung:
Alexei Petrovici Bâkov. Inginer mecanic la o baza expediționară sovieto-chineza din desertul Gobi (adică pe vremea când sovieticii și chinezii mai făceau din astea împreună). Origini sănătoase, fost la internat fiind orfan dar ajuns inginer mecanic, de unde se vede grija statului sovietic. Intrat, normal, în partid, călit de viata din desert, experienta cu motoare atomice, singur, fără familie. Inițiat în linii generale, ca orice inginer de sorginte sovietica, în principiile radiolocației și radiogoniometriei ... ca sa vezi ce carte se făcea la rusi.
Kraiuhin, atotputernicul șef al Comitetului de stat pentru comunicațiile interplanetare, îl cheamă pe specialistul în deserturi, sa ia parte la o expediție pe Venus. Într-o luna și jumătate vor pleca. Ce pregătiri, ce antrenamente cu anii? Ne descurcam noi. Si când te gândești ca americanii aia ii antrenează ani și ani... nu-s deloc eficienți :). Kraiuhin pare ca avea putere politica foarte mare, ca a cerut fonduri enorme și i s-au dat, a cerut sa fie dați afara cei care i se împotriveau și au fost,
după explozia primei versiuni de nava spatiala a avut mai departe încredere. Probabil ca în realitate a fost tipul ala care l-a convins pe Hrusciov sa treacă la faza echipajului uman și care a fost multa vreme nr 1 în dezvoltarea spatiala rusa, Koroliov.
Bakov va fi cel care va conduce Băiatul, un modul de transport pe suprafața lui Venus, strămoșul la scara mare a lui Curiosity.
Așadar, prin 2010, la treizeci de ani după ce au început zborurile interplanetare, sistemul solar (partea din interior) este mai mult sau mai puțin explorat de expediții științifice, după mai multe expediții pe Venus eșuate sau pierdute, sovieticii pun la punct planetonava Hius, mândria industriei aerospațiale sovietice dotata cu un fotoreactor
Nota: În Siberia, „hius” e numele unui vânt de iarnă care bate dinspre miazănoapte. Siberia? Vânticel ? Bai, nu fa mișto, nu băga șopârle din astea cu Siberia, nici măcar nevinovate...
Un pic de hard sf în care ne explica într-o maniera didactica ce este și ce face fotoreactorul (scurta explicație a propulsiei fotonice for dummies): transformă combustibilul în cuante de radiație electromagnetică și în felul acesta imprimă motoarelor rachetei o viteză maxima. Plus ca apar și niște antiparticule prin zona.
Apoi cum vor zbura cu patru mii de kilometri pe secundă, și nu vor fi în imponderabilitate ca se vor deplasa cu 10m/s. Ceva nu îmi suna bine dar n-am chef sa sap: într-o navă care se deplasează cu accelerație constantă nu se poate produce fenomenul de imponderabilitate. Asa o fi ? Pai și ăștia de acum de ce nu fac asa?
Superioritatea rachetei fotonice față de racheta atomică cu combustibil lichid este indiscutabilă,
de unde rezulta și superioritatea sistemului comunist (în frunte cu Uniunea Sovietica) asupra sistemului capitalist în descompunere (condus de americani inexistenți totuși în carte).
Racheta fotonică este Universul cucerit.
Nu e chiar simplu cu fotonii ăștia, dar cercetătorii sovietici sunt perseverenți și - urmând sfaturile înțelepte ale partidului - vor reuși pana la urma. Cei de la Institutul din Novossibirsk sunt cei mai tari. Ce-o fi făcând ei acuma , pe unde o fi lucrând? Si-o fi pus la dispoziție talentele diferitelor corporații mai mult sau mai puțin civile? Sau i-a convins Putin sa rămână în slujba statului rus, care își va recăpăta încet încet măreția de altădată?
Avem și o știință total noua, chimia mezoatomică, tot a oamenilor de știință sovietici.
Bai tata, la ăștia nu erau savanți din ăia de renume mondial , doctori & academicieni? La ăștia erau chiar pe bune? Probabil ca marea majoritate erau chiar pe bune ca altfel nu ar fi rezistat sa lanseze încă de la Baikonur în timp ce ăștialalți abia încep pe bune cu SpaceX, Falcon etc. Mai țin minte cum făceau ăștia mișto de Mir prin filme / cărți, cu astronauți un pic dusi cu capul și un pic dusi cu votca, care rezolvau problemele cu o bucata de sarma și un ciocan de lipit.
Ca sa nu zicem ca personagele nu au și ele sentimentele de rigoare, fratii Strugatki amintesc în treacat ca specialistul în deserturi iubeste o invatatoare de undeva de la mama naibii cu care se vede de vreo cinci ani (din an în an) pe care a cerut-o, dar aceasta i-a raspuns ca se mai gandeste, ca prietenul lui cel mai bun din expeditia asta a fost parasit de iubita iar capitanul și-a pierdut sotia pe satelitul artificial (sau natural, ca am uitat) al lui Venus... Mda
Si un pic de știință:
Desertul ala de pe Venus are vreo 400 grade iar atmosfera e CO2, ploi acide de acid sulfuric, rotatie în jurul axei de 243 de zile terestre, in sens invers celorlalte planete (ea și Uranus)
Sonda Magellan a cartografiat-o în 90-91, in 94 s-a terminat cu Magelan ca mai avea doar 24 volti, iar pe 13.10.1994 Magellan s-a dus pe Venus. RIP.
Știți la ce sunt bune cartile astea sovietice cu eroii spatiului? Ca ajungi pe siteul celor de la NaSA sau JPL și descoperi tot felul de chestii mișto. Si da, Hubble a văzut-o purpurie.
De fapt daca citesti despre programul spatial sovietic pe wikipedia vezi ca nu a fost chiar de colea, chiar daca acum nu mai aminteste nimeni de astea. Poate și pentru ca daca te duci pe siteul NASA și cauti Magellan o sa vezi o droaie de chestii, foto, simulari pe computere etc. Dar la rusi unde sa te duci? Ce sa cauti și ce sa intelegi cu literele alea ale lor chirilice? Totuși ei au avut primul om + animal + femeie în spațiu, prima asolinizare lina, primul rover spatial, prima statie spatiala, primele sonde interplanetare etc
Lasa sa se înțeleagă ca comunismul a cam învins în lupta dintre cele doua lagăre. Ca totul e roz și producțiile sunt record, reactoarele dau energie record, pe luna se construiește un observator anglo-chino-sovietic. E indusa starea aia ca totul e idilic, ca suntem fericiți cu toții în comunism dar trebuie sa muncim din greu, ca viitorul e luminos, ca oamenii sunt în doua dimensiuni și chiar daca mai au ei probleme (în dragoste, de ex ca iubita e la mama naibii în desertul Gobi sau o poate vedea de doua ori pe an din cauza orarului zborurilor) astea nu le afectează avântul spre realizarea înaltelor teluri.
Dar sa revenim, cu partea a doua care e în spațiu, unde pornesc sa învingă Cosmosul, să-i se smulgă toate comorile și tainele. Ca de obicei, la modul confruntational (și nu colaborativ) specific rușilor (sau specific propagandei sovietice). Omul (în special cel sovietic) e mai inteligent și mai puternic decât natura, se ia de piept cu natura și chiar daca avem pierderi colaterale, trebuie sa învingem.
Cei șase membri ai echipajului alcătuiesc în ansamblu o excelentă „selecţionată”, dar personajele sunt descrise tot la suprafață, nimic profund, nimic legat de resorturile intime ... pentru ca nici nu au asa ceva personajele respective. Sunt afectați de radiații datorate unei explozii solare, dar trec peste asta asa ușor pentru ca astronautul sovietic câștigă lupta cu radiațiile, fiind făcut dintr-un material rezistent la asta.
Pierd legătura radio cu Pământul după ce au început manevrele de frânare pentru apropierea de Venus, trecând printr-o groapa de semnal, primesc semnale radio de pe Pământ, dar Pământul nu ii auzea pe ei.
Are loc și un accident spatial, cu niște englezi care au probleme după ce decolează de pe Phobos și nici rusii și nici chinezii aflați prin preajma nu reușesc sa ii salveze. De observat ca americanii nu apar nici o clipa în spațiu, s-o fi afundat în mocirla lor capitalista probabil.
Una din cele mai tari faze este cea în care bravii cosmonauți sovietici sunt tratați cu un pilaf și cu niște pârjoale care țopăie în tigaie.
De-ar fi avut marțianul nostru de mai an asa ceva ... numai ca el cultiva cartofi în kktul propriu...
Coboară greu pe Venus, pe un fel de crusta care se topește și s-a transformat într-o mlaștină, poarta Kalasnikoavele și grenadele la ei, nu sunt vigilenți și nu și-au dezinfectat costumele asa ca nava s-a umplut de spori, mucegai și ciuperci. Asa ca spala tot cu dezinfectant, și ca tratament profilactiv fac și ei o frecție (cu votca sau cu spirt?). Adică nu aveau filtre biologice, nu aveau senzori, nu aveau proceduri? Adică imaginea astronauților rusi un pic beți de la vodca de antigel reparând stația spatiala MIR cu sarma și cu banda izoler e adevărată?
Pornesc în explorare spre Golconda, un crater imens plin cu substanțe de tipul uraniului-toriu-radiu care dădeau acolo o reacție în lanț, o bomba atomica continua de 100milioane tone. Fac cercetări geologice, reușesc sa găsească o zona unde se va construi viitorul rachetodrom, se reîntorc pe Hius dar capitanul moare în transportatorul galvanizat de o lava roșie. Iar trei dintre ei au parte de un drum de întoarcere agonizant, Marele marș.
Si gata , au cucerit Venus, o strâng de gat cum zice unul din supraviețuitori , și deja își stabilesc următorul target, Jupiter.
Transportatorul care aproape s-a topit în acea explozie atomica cu capitanul înăuntru, a fost găsit, scos și pus ca monument în mijlocul primului oraș de pe Venus: Celor dintâi.
Venus zeița frumuseții e respingătoare și periculos de mortala văzută/simțită de aproape.
Sa fie și o metafora ca frumusețea văzută de departe (a comunismului?) poate fi cu totul altceva când te apropii ?
Ca aparentele pot fi înșelătoare?
Nu cred ca s-au gândit la astfel de subtilități autorii.
Așadar:
Scrisa în stilul ala plat, un pic pompieristic,tezista, fără adâncime, bidimensional , fără profunzime psihologica, al anilor 50 în blocul comunist.
Nu tu acolo o strângere de inima, o melancolie, un proces de conștiință, un “daca” ... doar un marș continuu spre cucerirea universului, victimele colaterale sunt eroii spatiului, noi mergem mai departe.
Totuși, dialogurile fraților Strugatki au ceva, o chestie de naturalețe, un firesc care mai susțin cat de cat povestea. Sunt plăcute, foarte firești, chiar daca sunt de departe infuzate de ideologie și sunt fără substanță umana.
Răzbate lupta aia cu sa fim noi primii, sa le arătam celorlalți ca le suntem superiori.
Probabil erorile și sacrificiile facute de ambele parti ar fi putut fi evitate daca nu erau graba și avântul asta în a-i bate pe cei din tabara opusa.
Chiar, ce se intampla cu cartile pe care nu le mai citeste nimeni? Unde se duc ele când se duc? Ma gandesc ca e asa ca un munte: în varf stau alea care sunt bestseller forever, clasicele... Apoi de acolo cad spre poale bestsellerele alea de-o vara, ce-o clipa... Pe la mijloc sunt marea masa a cartilor care sunt citite, dar din ce în ce mai rar pana ce jos, la poale e mlaștină infinita de cărți care nu le mai citeste nimeni, doar bolborosind din când în când, cu ocazia unui cititor ocazional.
Singurul lucru bun cu cartea asta e ca am citit mai multe chestii despre spațiu planete programe spariale etc.
Si ma mai intreb de ce trebuiau sa bage alea cu preşedintele Sovietului orăşenesc și secretarul comitetului orăşenesc de partid? De ce? Chiar le cerea cineva asta? Chiar nu trecea de cenzura fără sa puna din asta? Stiau ca daca nu le bagă e posibil sa nu treacă? Le intorceau manuscrisele cei de la Cenzura sau de la Directia de Cultura/propaganga sau cum s-o fi chemând și le ziceau bagă și de partid ceva, tovarășe? Sau erau chiar atat de indoctrinati și chiar credeau în ce scriau? O făceau ca sa dea bine și sa beneficieze de inlesniri? O făceau benevol sau nevoiti?
I-am dat doua stele pentru faza cu Celor dintâi
Titlu: Tara norilor purpurii
Autor: Arkadi & Boris Strugatki
Editura: Tineretului
Links:
WWE:
SFE: AS & BS
ISFDB: AS & BS