Picnic la marginea drumului - Arkadi & Boris Strugatki

Mi-e jena sa ma intoc la unele carti, chiar daca sunt "pe raftul de sus". Mi-e teama ca o sa le gasesc batrane, prafuite si decripte.
Ma gandesc la unele carti de Asimov, la Clarke si la autorii romani de dinainte de 89.
Pe altele le gasesc .. nu mereu proaspete, ci mai degraba puternice, oferindu-ti mereu noi abordari, puncte de vedere, chestii de gandit/discutat. Si ma refer aici de exemplu la Gibson, Dick, chiar Spinrand.
Si Picnicul face parte din categoria asta, ultima.
De data asta am (re)descoperit momentul "Kiril" - cercetatorul mort dupa o incursiune in Zona impreuna cu Calauza; celelate teorii vehiculate in carte despre Vizita (pe langa cea oficiala: au venit, au facut un picnic/chef la marginea drumului, au aruncat niste gunoie, a picurat un pic de ulei de motor, au pierdut o piulita si 2 bujii etc) si anume: au venit, au plecat dar daca se vor intoarce? Si daca au chef sa ramana? ... si respectiv: nu a fost nici o vizita, ne-au aruncat toate artefactele alea sa vada cum ne descurcam.
De asemenea am descoperit magnetismul pentru dezastre, ghinioane si sheet happens ale celor care erau in Zona la momentul vizitei. Si marsul Calauzei spre Globul de Aur, cand constientizeaza ca omenirea trebuie sa se schimbe daca vrea sa stea cot la cot cu ceilalti , in univers, de fapt capata constiinta umanitatii, un proces descris extraordinar; trece de la uman la umanitate, cu o candoare si o inocenta splendida de la unul care toata viata nu a avut parte decat de chestii nasoale

Reflex spontan / Experiența nu a reușit - Arkadi & Boris Strugatki

Cum se antrenau fratii S. pentru operele de mai tarziu 

Pe scurt/lung: 

URM (Ursula-Robert-Maria), un robot din ala din filmele anilor 50,  cu antene radr un loc de urechi, masiv, din metal, actionat de un mic motor atomic, care vede in raze x si raze gama, mai mult analogic mai putin digital asa cum faceau rusii chestiile de electronica, i se trezeste IA-ul sau constiinta de sine in el, il apuca curiozitatea, vrea senzatii noi, vrea sa afle chestii noi. N-a auzit de legile lui Asimov, da peste tot felul de chestii pe care le examineaza cam distrugandu-le, ridica din curiozitate capacul unui reactor nuclear (ce draq cauta un robot - inteleg ca in faza experimentala - langa un reactor nuclear in productie? 
Se vede in oglinda dar o sfarma, deci nu constientizeaza sinele si apoi evadeaza din cladire. Si se porneste o vanatoare de roboti in muntii Urali, pe o furtuna de zapada de la mama ei, cu buldozerele. 

Programatorul creierului lui URM isi da seama ca programul e problema (deci softul) si numeste problema "reflex spontan". I-au bagat in program pasiunea de a experimenta, de a incerca lucruri noi si reflexul spontan - adica programul asta care instiga la experiment si cunoastere - poate sa inabuse programul de baza si sa apuce pe campii.
Dap, actiunea se petrece intrun viitor luminos al socialismului, cand zeci de mii de masini cibernetice conduc masinile agricole (de ex seceratoare/legatoare, he , he) pe sutele de mii de hectare ale solhozurilor, cu totii indreptandu-se spre viitorul de aur al omenirii 

1 stea, povestire demna de CPSF-ul anilor 50 

Așadar: 

Adica chiar daca o dam in balarii, distrugem un reactor si mai stiu eu ce ca nu am pus acolo rutine de security, dar tot am invatat ceva


Titlu: Reflex spontan / Experiența nu a reușit
Autor: Arkadi & Boris Strugatki 
Editura: CPSF #220
Links: 
WWE: 
SFE: AS & BS
ISFDB: AS & BS

Pasagerii - Robert Silverberg

Pe scurt/lung: 

Drumul spre noapte 

Prima povestire scrisa la 20 de ani, pare o postapocaliptica de prin in 2054. Un razboi de uzura, atomic, radiatii, America facuta puzzle de mici oaze locuibile intre care sunt tinuturi radioactive. Lege martiala, guvernatorul e un general iar personajul Paul Katterson, concediat din armata ,  este in somaj, are hrana pe cartela. 
Se suspenda transporturile de hrana catre New York, iar traficul de carne (in sensul foarte fizic al termenului ) incepuse deja.
Incearca din rasputeri sa reziste tentatiei de canibalism, se duce la un prieten carturar care traia printre carti si care ii mai da o mica bucata de paine. Salvarea prin cultura daca la asta s-a referit e cam stangace in context, dar poate asa a vrut sa fie.
Pana unde se poate intinde chestia asta " foame vs carti/cultura", pierderea umanitatii sub asaltul foamei? Si cedeaza si trece de cealalta parte...
Din 3 paragrafe deja te-a bagat in atmosfera, creeaza atmosfera aia de dezolare, de deznadejde, de lipsa de speranta.Si face si o referire cam stangace la cartea lui Huxley ; il iertam ca era tanar. 
E un stil cam scolaresc, se vede ca e la inceput dar promite, incepe sa invete meseria scrisului, cum zicea chiar el despre el in prefata povestirii. 

2 stele, inca nu se vede marele si extraordinarul si extraparafragilistul scriitor despre care vorbea Malzberg 


Omul cel cald 

Domnul Hallinan apare brusc in New Brewster iar Daisy Moncrieff, tipa care facea si dregea itele in orasel, cea care stia totul despre toti, era la curent cu toate barfele, il invita la un cocteil si dineu pe noul venit.
La petrecerea tipul se intalneste cu cei din orasel, spune foarte putine despre el si multe despre ei. Si Hallinan ii face sa se deschida, sa fie sinceri, sa ii impartaseasca nelinistile, dorintele, frustrarile, dar nu ca la psiholog ci asa, pur si simplu, il gasesc "linistitor".E un absorbant de ganduri negre, nemultumiri, frustrari si e si un furnizor de intelegere, cand ai nevoie de cineva caruia sa ii vorbesti si sa te inteleaga, cu toate pacatele tale, cu toate prostiile pe care le-ai facut, cu toate nevoile tale de căldură şi de securitate. Sa stii sa asculti, sa empatizezi, sa deschizi sufletul oamenilor. 
Dar a doua zi dimineata pare epuizat de tot ce a absorbit in ajun, nu s-a refacut, are nevoie de timp sa isi revina, sa curete rezervorul interior in care a depozitat tot ce au deversat cei din orasel, totuşi el le încălzea vieţile şi-i uşura de povara eşecurilor. 
Incalzitor de vieti, aspirator de griji, nevroze necazuri, frustrari, e un fel de agent patogen care vrea sa distrug "raul interior" dar nu in sensul religios al termenului ci mai degraba psihiatric. 
Sentimentele catorva din orasel fata de tip se schimba cumva brusc, il banuiesc de interese ascunse, ca vrea sa aiba un "castig" din aceasta permanenta deschidere /provocare/ acceptare a destainuirilor, empatia lui e ca si cum raul a dat inapoi in prima faza dar acum e in contraofensiva. Si neincrederea si respingerea se raspandesc, il resping, raul se lateste asa usor ca un fum/abur din ala din filme nu e nimic vizual, dar sugereaza din cuvinte 
Intalneste un copil cam autist, foarte interiorizat, care e telepat, care se deschide spre Hallinan cu atat forta, cu toata durere si frustrarea celor noua ani ai lui de copil izolat si considerat cu probleme psihice si cam debil, incat il "arde" pe receptorul Hallinan singurul care era asemeni lui. 
Nu e nici sfant, nici dracul, nici cine stie ce extraterestru ; e un om cu multa empatie si cu capacitati empatice, extrasenzoriale, care arde prin combustie spontana mentala atunci cand un copil cu probleme proiecteaza spre el toate ce le avea pe suflet.
Caldura sufleteasca, zambet, veselie, din 3 propozitii i-a facut portretul, se vede ca si-a mai lucrat stilul si scrisul. Din cate spune Silveberg, povestirile si nuvelele sunt in ordinea cronologica a aparitiei lor, asta inseamna ca ar trebui sa observam cum creste ca scritor, ca si calitate a scrisului, cum isi face un stil, cum invata sa dezvolte personajele, actiunea, motivatiile simbolurile, adancimea si contextul scriiturii
Foarte misto scriitura, creaza pesonajele ca un pictor cu carbunele, din trei linii ti le-a descris si deja il vezi 

Foarte buna povestirea asta de aproape patru stele; chiar daca inca mai are oarece stangacii, chiar daca stilul mai necesita slefuire


Să vezi omul invizibil 

Nuvela scrisa la cererea lui Frederic Pohl (editor la Galaxy, cel cu Poarta) si care preia si dezvolta o idee a lui Borges.
In 2104, intr-un oras al viitorului in care totul pare controlat, pana si vremea - cineva e declarat invizibil pt 1 an. 
In relatia cu ceilalti oameni esti singur, nimeni nu te baga in seama, nu vorbeste cu tine, nu te ajuta, nu te intelege nimeni, nu te "vede", in caz contrar este si el pedepsit la invizibilitate. Ostracizarea creeaza un cocon in care esti izolat.
La inceput crede ca ii va fi bine pentru ca nici nu este un individ foarte social, fara prea multe interactiuni cu ceilalti 
Un om invizibil, normal, nu poate vedea pe altul de felul lui. Nici ei intre ei nu se "vad", cei invizibili, desi ar trebui sa fie o casta, sa formeze legaturi ca sa supravietuiasca, dar usor usor isi da seama ca va fi foarte greu dpdv practic cu aceasta invizibilitate care la prima vedere pare ca iti da libertatea sa faci ce vrei 
Si cand te imbolnevesti ce faci? chemi un doctor? serios?  Hippocrate nu ştiuse nimic de oamenii invizibili. Mai este cel invizibil un om? Doctorul il respinge imediat ce vede semnul de pe frunte (i se facuse cand primise pedeapsa / se pronuntase sentinta de invizibilitate) Foarte misto descrise aspectele practice ale invizibilitatii, singuratatea de Robinson acolo era exterioara si si-o asuma, aici fusese impusa. 
Singuratatea il inraieste uraste si mai tare societatea, are momente in care e maniaco depresiv. Nici macar cersetorii, nici macar aia de la perferia societatii nu interactioneaza cu el (pedeapsa pt asffel de interactiuni fiind invizbilitatea si pentru celalalt). Ce nu am inteles este de ce nu interactioneaza intre ei, invizibilii, de unde groaza asta de invizibilitate? daca esti invizibil si nu mai conteaza, de ce nu interactionezi cu cei asemeni tie? 
I se termina perioada de pedeapsa si invata ce e umilinta, ca trebuie sa se integreze, ca nu trebuie sa ii refuze pe ceilalti si sa nu interactionezen cu acestia, invizibilitatea il modeleaza, nu mai e orgolios si distant 
Devine vizibil dar interactioneaza cu un invizibil disperat si gata sa clacheze ... si acum va fi condamnat pt caldura sufleteasca, prima data fiind condamnat pt indiferenta 

Foarte bun 4 stele 


Al saselea palat

O comoara undeva pe o planeta mica, pierduta in imensitatea spatiului, pazita de un "om metalic" care ii pune la incercare pe cei care doresc sa puna mana pe comoara = tot felul de minunatii de pe 1000 de lumi care mai de care mai deosebite si mai pretioase.
Lipescu (uite ca apare si un roman) si Bolzano sunt doi tipi care vor inverca sa treaca de robotul pazitor cu ajutorul unui computer programat sa raspunda la toate intrebarile posibile . Doar visatorii si nesabuitii viseaza la comoara. Comoara vazuta ca ideal ? de neatins din cauza robotului care ar fi realitatea concreta care te trezeste din visare si din nazuinti inalte? dar visarea asta = mercantilism? pt ce vrei comoara ? Sa te autodepasesti? sa te lauzi ? sa arati ca esti cel mai bun? 
Motivul sfinxului? sau cerber? cel care pazeste intrarea in iad? dar daca acolo e iadul mai degraba ar trebui pazita iesirea nu intrarea. 
Robotul pazitor il pune la incercare pe Lipescu iar acesta raspunde cu ajutorul computerului special programat in acest scop pana acum e o cinfruntare intre doua IA mai degraba. Si la intrebarea cu teorema lui Pitagora (pe care Lipescu o enunta corect) robotul pazitor il omoara pe Lipescu. Bolzano nu isi da seama de ce il omorase robotul pe tovarasul lui desi raspunde corect si incearca si el. 
Robotul voia adevărul, sensul profund, înţelegere, nu logica, nu informatie ..... cunoasterea, logica, informatia nu e de ajuns pt a ajunge la comoara. 

Cam 2 stele ca nu am inteles exact toate subtilitatile 


Muştele 

Spilberg se lauda aici ca i-a sugerat lui Harlan Ellison sa scoata celebra Viziuni periculoase, gândite să violeze toate tabuurile şi reacţiile din epoca timpurie a SFului, sa deschida un nou drum, o noua directie. Iar aici avem una din din temele lui preferate cea a canibalismului psihic (cineva care se hraneste cu emotiile/simtamintele/sentimentele altora) 
Prin 2316 are loc un accident sau ceva asemator cu o nava spatiala iar ce ramane / suprsvietuieste din personajul nostru, Cassiday, este recuperat de "cei aurii" (extraterestri cu dotari / puteri / cunostinte / tehnologie superioara, nu e clar daca a avut loc contactul omenirii cu acestia dar nici nu prea conteaza). Devine mult mai sensibil, era avid de o mulţime de lucruri noi,  i-au modificat creierul - dar nu chirurgical ci intr-un mod mult mai fin, mai elegant, mai complex. Revine pe pamant se duce sa isi vada fostele neveste, le provoaca sentimente de oroare / teroare etc pe care le capteaza si trimite mai departe catre cei "aurii". Vampir de sentimente senzatii, dar nu vampir pur si simplu ci e un vampir care declanseaza aceste senzatii, "auriii" incercand astfel inteleaga rasa umana. 

Slabutz, 2 stele


Hawksbill Station 

Scrisa tot la indemnul lui Fred Pohl si transformata apoi intr-un roman. 
Hawksbill Station este o colonie de pedeapsa prin exilare in timp,  adica ca sa te pedepseasca nu te trimit in Guyana Franceza / Siberia / Canal  ci te trimt in cambrianul indepartat, un miliard î.e.n. si de acolo nu se mai pot intoarce si le trimitem ceva provizii si materiale..  Daca le trimitem ceva resurse si provizii bine , daca nu , la fel de bine. Un exil pt opozantii politici, anarhisti, bolsevici, reactionari, revoluţionari, agitatori, subversivi. Transportatorul (il numeau Ciocanul) functiona numai intr un sens sa aduca oameni sau materile provizii. Inchisoare pe viata si nu prea aveai unde sa evadezi - echivalent pedepsei capitale. 
Ultimul noul venit nu prea are har de economie si nici de politica dar a fost trimis aici printre detinutii politici, unii dintre ei cu state vechi si cu chestii grave la activ.Noul venit era politist care investigheaza sistemujl de inchisori al vechiului guvern, calatoria in ambele sensuri temporale a devenit posibila, se pot intoarce de unde au fost trimisi si vor beneficia de tratament. Iar Barrett, cel mai vechi de aici si seful neoficial intra in panica, ceva de genul Inchisoarea Ingerilor - a devenit institutionalizat.
Inchisoarea interioara vs inchirea exterioara,  zidurile pe care te poti baza dupa ce 40 de ani ai fost in interiorul lor, zidurile fiind acum Cambrianul tarziu 

Cam spre 3 stele


Pasagerii 

A castigat Nebula si nominalizata la Hugo 
Corpuri folosite pe post de vehicole pentru altii, numiti Pasagerii. Ei fac orice, cei "posedati" nu prea stiu ce au facut Pasagerii. Pasagerul alege gazda cand si cum vrea iar posesia e de ordinul zilelor. Daca Pasagerul se retrage dispar aproape toate amintirle liberul albitru si absenta acestuia? Posedarea poate provoca vicime printre gazde dar nu si printre Pasageri astia sunt decorporalizati si sunt prin preajma in cautarea de gazde pe care sa le "caladeasca" 
Cogito ergo sum nu se mai poate aplica. De aici porneste discutia Cuget deci exist, dar cine cugeta si cine exista? Vampirism de gandire, pasagerii astia pot fi multe chestii: furia / ura / mila / etc ar putea fi pasagerii care ne imping sa facem nefacute? Nu cumva pasagerii astia se ascund adanc in vastul nostru creier si din cand in cand ies la suprafata ( mai des sau mai rar) si ne calaresc? Suntem liberi sau avem iluzia libertatii? Pasager - indoctrinare, spalare pe creier etc. Voinţa liberă contra determinismului. 
Distantele dintre oameni se maresc din cauza controlului de catre Pasageri : ai fost/esti controlat, dupa aia nu mai vrei sa interactionezi cu cel cu care ai interactionat cat ai fost posedat. Esti urmarit si cand dai un semn de liberatare de liber arbitru de independenta, pac! vine Pasagerul sa iti bage mintile in cap. 
Frica ca nu ai control, ca nu iti poti trai viata in mod constient si asa cum ai vrea, ca in orice clipa poa sa vina un Pasager si sa te calareasca. Asta poate fi si o aluzie la un regim totalitar cu controlul al oamenilor care traiesc sub regimul ala. Si dragostea / iubirea ar putea invinge? In cazul de fata nu prea poate.

3 stele 


Aripi de noapte 

Undeva in viitorul indepartat, in al treilea ciclu al civilizatiei umane,o lume fantastica Ghilde si reguli fanteziste, cu tot felul de ciudati (umani transformati /mutanti) exista contacte cu lumile exterioare / alte sisteme solare si exista extraterstrii. E un pamant dintr-un viitor indepartat care mai are urme ale celui pe care il cunoastem, numele de orase, locuri, continente au rezonante actuale. Pamantul era mai degraba in declin cu stralucirea ruinelor si a locurilor marete odinioara dar se pare ca prezentul nu era foarte roz 
Veghetori, Elfinii, Zburatoare, Stapanilor , Pelerinilor  , Servitorilor, Meşteşugarilor, Scribilor, Comunicanţilor, Transportatorilor, Neutri, Indexatori (ce-o fi indexand astia?), Amintitori care notau tot si tineau minte tot. Nu foloseau calculatoare ci retele neuronale din creiere de la morti mentinute "in viata" pe post de acumulatori / rezervoare de informatii, au si un fel de dispozitive de comunicare informatii la nivel neuronal, exista centrale energetice construite în al Doilea Ciclu care pare ca a fost epoca industriala / post industriala. O umanitate modificata stratificata, intr-o lunga dupa amiaza, vorba lui Aldriss.
Vegheotorii - de ei depindea securitatea Pamntului in fata unor ipotetice forte adverse, dusmanoase care ar veni din exterior din spatiu iar sondarea / scanarea se face cu puterea minti. Armele defensive erau niste amplificatoare telepatice si Aparatorii erau telepati care erau pregatiti sa isi proiecteze puterea telepatica prin aceste amplificatoare spre amenintarea care ar fi venit din spatiu. Si avem si extraterestri - au stabilit contacte cu acestia, nu prea e clar cum au ajuns astia pe pamant 
Navele de invazie apar toate deodata pe cerul pamantului efectul fiind coplesitor, are loc o batalie uriasa intre invadatori si fortele de aparare ale Pamantului (toata lumea e mobilizata in afara de veghetori care sunt trecuti in rezerva dupa ce s-a dat alarma) dar Veghetorul si nici noi, cititorii, nu intelege/m mare lucru din ea. Invazia nu e una sangeroasa ba dimpotriva noi, oamenii, suntem cei sangerosi - nu dezvolta firul asta narativ amintind in treacat de invadatori/vizitatori
Nu are timp sa dezvolte personajele si sare anumite chestii, pare mai degraba o schita pt un roman, ceva mai bine lucrata dar de sine statatoare nu are cheag, nu se leaga, e o salata boeuf cand ai componentele separate dar nu se leaga impreuna. O baga pe aia cu "sa lasam cititorul sa gandeasca, sa puna si el osul la constructia / substanta povestii, cu mintea, experientele livresti sau nelivrresti, etc " dar eu nu cred in chestia asta. 

Doar 2 stele, desi el zice de Hugo si Nebula


Dansul soarelui

Cu asta se lauda ca a facut o demonstratie de manual despre cum se scrie o povestire, n-a luat nici un premiu dar e cea mai publicata 
Colonizarea sau pregatirea de colonizare a unei planete,  ca sa distrugem parazitii numiti Mancaciosi dam cu dtt neural. Mancaciosii astia sunt un fel de amibe, fara sistem sangvin in sensul clasic, nu prea e clar daca sunt sau nu polulatia locala, dar mâncăcioşii şi agricultorii umani nu pot trăi pe aceeaşi planetă. Tom Două (care are o lunga traditie in familie sa se autodistruga prin alcool droguri etc, ca doar e urmasul demn al pieilor rosii americane) e indian care pleaca in preerie sa traiasca cu mancaciosii si invata sa comunice, incearca sa le salveze memoria, sa invete despre ei ca sa dea mai departe mostenirea / amintirea lor, face mereu face referiri la indieni si bizoni (de fapt distrugerea acestora).De fapt urma o terapie a impacarii cu omenirea ca ramasese cu sechele de la stramosii lui indieni decimati in sec 19 si acu vroiau sa il vindece de aceste sechele.
Nu stiu de ce se lauda el ca e de manual asta, mie nu m-a dat pe spate, o fi , dar nu pentru mine

Mie nu mi s-a parut cine stie ce, poate gresesc, doar  2 stele


Vesti bune de la Vatican

In asteptarea unui Papa abdroid, oamenii de diverse confesiuni, religii, etc stau la o terasa in Roma si asteapta fumul alb care anunta alegerea unui nou papa. De fapt evorba de computere / roboti / IA vs umaniate, care va fi impacrul acestora asupra omului, drepturile masinilor, legile care le guverneaza, cum se pozitioneaz oamenii fata de roboti, cum se schimba viata lor.
Subiectul e tratat intr-o nota usor ironica, dar mai adanc e tratat modul in care masinile inteligente, robotii si IA-urile vor interfera in umanitate in adancime, pana la alegerea usor absurda dar poate plauzibila a unui papa robot; e vorba aici si de suflet, nemurire, vointa divina etc 
Pare a fi sfarsitul unei ere si inceputul uneia noi (chiar, care o fi pozitia Bisericii (oricare or fi ea) fata de IA?) ... si in plus noul Papa robotic se poate inalta la ceruri - la propriu - la primul salut Urbi et Orbi 
Una din povestirile clasice pe care le-am citit de mai multe ori, prin diverse almanahe :) si reviste

3 stele 

Așadar:

Una peste alta volumul e de cam 3 stele, nu pot sa zic ca m-a dat pe spate dar nici nu e rau. Are dreptate tipul care scrie prefata: Silverberg ia idei lansate de altii si le duce la capat ... sau la capete la care nu te-ai fi gandit. Ca aia cu omul invizibil , cu papa, chiar si pasagerii , la aia cu inchisoarea politica din Cambrian sau cu reconcilierea omului alb cu pieile rosii, etc
Si da, stie sa scrie si stie sa se vanda 

Titlu: Pasagerii

Autor: Robert Silverberg
Editura: Nemira
Links: site oficial
WWE: 
SFE: RS
ISFDB: RS