O căutare mesianica, hai sa salvam Pământul de ciocnirea cu o stea... Nu știm cum, cu ce, cu cine, dar cautam.
Pe scurt/lung:
Într-un viitor îndepărtat, la 2 milioane de ani după apariția lui homo sapiens, după multe cicluri civilizaționale, omenirea și-a pierdut vigoarea, și-a epuizat forța creatoare, pare ca a ajuns la sfârșit.
Multe modificări genetice pe partea de vegetal (casele sunt un fel de urmase a unor plante, cu oarecare inteligenta, care își apară stăpânul) și animal (pasări fluorescente care plutesc în văzduh, turme de carne, balene cu fata umana). Una din principalele preocupări este studiul istoriei, a trecutului, chiar scufundarea în trecut și imitarea acestuia cu ajutorul unor Case ale Istoriei în care se explorează memoria ancestrala la nivel molecular (asta cu studiul istoriei și cu discuția din jurul acestui studiu mi-a adus aminte un pic de Cartea judecații de apoi).
Un pasionat de stele descoperă o cometa care se îndreaptă spre Pământ iar ciocnirea va avea loc peste 300 de ani.Încearcă sa tragă un semnal de alarma dar nimeni nu e interesat, toți sunt plictisiți, dezabuzați, nu ii interesează.
Întâlnește pe plaja o tipa care tocmai ieșise din ocean, de la prietenii ei de sub ape și împreună (un pasionat de stele și o pasionata de adâncuri) pleacă în căutarea unei soluții pentru salvarea Pământului.
O călătorie cu fel de fel de aventuri: se întâlnesc cu pastorii turmelor de carne - bipede cu o urma de inteligenta, crescute și trimise către orașe ca materie prima pentru hrana (motivul apare și în Oameni în jungla a lui Spinrad). Păstorii ăștia aveau un bazin genetic închis, toți erau frați intre ei (chiar dacă erau de ambe sexe), iar viitorul, copii, nu arata foarte bine. Iar singurul pastor care da semne de inteligenta, neliniștitul, cel care conștientizează rutina și vrea sa o rupă cu ea, cel responsabil cu transmiterea mai departe a poveștilor și învățămintelor înaintașilor, pleacă cu ei mai departe.
Dau peste piticii navigatori, un fel de gnomi cu bărci de mari dimensiuni cu vâsle, frustrați din cauza staturii lor, care explorează țărmurile în căutare de orașe de distrus, pentru ca numai astfel Stăpânul lor - care purta tălpici ca sa para mai înalt - putea deveni Rege. Piticii ăștia mi-au adus aminte de Brussolo, numai ca acolo erau sub bărci nu pe bărci.
Asiatici care încearcă sa pună pe hârtie o istorie amănunțita a umanității folosind Arbori ai Istoriei (o varianta mult mai ordonata și mai clara a Caselor Istoriei din orașul de unde a pornit astronomul) și reușind sa ajungă pana în urma cu 14 mii de ani, propunându-și 100 de mii. Dar ei sunt doar teoreticieni, cercetători, nu vor sa acționeze, noi doar acumulam și împărtășim cunoștințe, când vine vorba sa le punem în aplicare/practica sa o facă alții, ca noi nu ne murdărim mâinile. Cultura rigida, împărțită în caste (casta studioșilor / cercetătorilor și casta muncitorilor, a celor care munceau pentru studioși). E un pic aici din discuția aia despre elite care nu se implica, noi suntem intelectuali subțiri, noi gândim, nu muncim. Poate cam prozaic și din topor zis, dar cam asta e.
Cei trei (astronomul, fata din adâncuri și pastorul neliniștit), ajutați de aripa tânără a cercetătorilor (cei care vor sa se implice în tentativa asta de a salva Pământul) cutreiera prin istorie (utilizând ca vehicule Arborii Istoriei) și încearcă sa găsească popoarele/neamurile/populațiile care ar fi putut avea cunoștințele, știința, tehnologia care sa ii ajute.
In trecut oamenii au colonizat Marte, au ajuns și pe Venus ( doar pentru a o transforma în vederea deportării unor oameni șopârlă apăruți pe Pământ au terra format Luna (pana acolo încât au transformat-o într o chestie organica), dar nimic care într-adevăr sa se pună cu o stea și sa o devieze
Se întrevede și un tipar în evoluția omenirii de-a lungul mileniilor: alternanta tehnica/tehnologie/mașinism/științe exacte - revenirea la natura/biologie/genetica, observându-se și o tendință ca partea tehnico-științifică sa fie mai puțin apreciata/studiata decât partea umanista (și de aia inginerii sunt asa, mai frustrați :) ).
Hoinăresc prin istorie cu ajutorul Arborilor, ajung undeva spre 90mii ani în trecut, dar lucru oarecum clar e ca tot ce ținea de zborul spre stele converge spre un munte înalt.
Pornesc spre muntele ala de care s-ar lega succesul expedițiilor spre stele dar sunt luați prizonieri de niște umanoizi asemănători maimuțelor, sunt salvați de un balon/aeronava al unor oameni care par la începutul revoluției industriale (folosesc forța aburului, ceva asemănător mașinilor care merg pe drumuri pavate, aeronave care funcționează pe principiul zepelinului).. O civilizație înclinata spre științele exacte și tehnologie se înhamă la înfruntarea universului, vor sa treacă la nivelul următor și sa ajungă la zborul cosmic. Cunoștințele adunate doar de dragul cunoștințelor ale asiaticilor versus cunoștințe puse la treaba.
Iar sfârșitul salvează cartea, cometa aia întorcându-se de fapt acasă.
Motivele care ii împing sa meargă mai departe în aceasta călătorie: teama de a nu înțelege lumea, teama de a nu cădea în uitare, teama de singurătate. Flacăra aia care te arde, care te împinge înainte, flacăra descoperirii, a căutării.
Neliniștea și neastâmpărul care nu le da pace, care poate schimba multe, sa iți depășești condiția, sa afli, sa descoperi. Sa înfrunți universul, dar la modul pozitiv al cunoașterii/descoperirii și nu al distrugerii.
E un imn dedicat omenirii iscoditoare și căutătoare sa afle și sa descopere, e povestea omenirii care a pornit spre stele din cauza neastâmpărului de a cunoaște și de a ști.
Căutare, cunoaștere, cunoașterea trecutului prin Casele Istoriei și Arborii Istoriei, căutarea cunoașterii, căutare pentru distrugere din frustrare, noi gândim și nu avem chef sa muncim ca ne murdărim pe mâini, noi muncim dar vrem sa și gândim, degenerarea umanității fără cunoaștere, laitmotivul istoriei și al trecutului văzut ca epoca de aur în comparație cu decăderea prezentului ... multe, multe subiecte/motive care iți dau de gândit.
Așadar:
Mai buna decât m-am așteptat când am început-o. Doar trei stele pentru stilul un pic cam încâlcit, cam dezlânat, în unele locuri chiar căznit.
Titlu: Sa prinzi o stea căzătoare
Autor: John Brunner
Editura: RAO
Links: John Brunner Archive
WWE: SPOSC
SFE: JB
ISFDB: JB
Se afișează postările cu eticheta John Brunner. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta John Brunner. Afișați toate postările
duminică, 27 ianuarie 2019
duminică, 9 decembrie 2018
Victimele novei - John Brunner
Trei povestiri din ciclul Zarathustra.
Pe scurt/lung:
Polymathul
O space opera cu colonizare doar ca începutul colonizării a fost de nevoie și pe nepregătite. Refugiati interstelari au plecat în graba de pe planeta Zarathustra pentru ca steaua planetei a explodat și s-a transformat într-o nova, au ajuns/aterizat mai mult sau mai puțin forțat (nava supraîncărcată, resurse de oxigen pe terminate, boli din cauza condițiilor precare) și au început colonizarea în condiții nu tocmai propice.
Planeta pe care ajung nu e deloc prietenoasa, mai ales din punctul de de vedere al faunei dar și al florei.
Au plecat în direcția opusa Pământului și a planetelor colonizate pana acum, spre spațiul necunoscut.
Își pun cap la cap experienta, îndemânările, experientele, cunoștințele din diverse domenii astfel încât sa poată supraviețui. Mai sunt și ceilalți, o alta nava care a aterizat forțat în alta parte a planetei și cu care încearcă sa ia legătura.
Colonizarea standard se făcea pe baza unei strategii și a unei tactici de colonizare care asigurau rate mari de succes, pentru fiecare planeta fiind pregătit un polymath, un fel de geniu + super erou Marvel care știa totul despre planeta respectiva dar care moare mai devreme decât ceilalți pentru ca este ars/stors de aceasta relație om-planeta.
Insa în cazul de fata nu se făcuseră nici un fel de pregătiri pentru colonizare, dar din fericire și sa vezi coincidenta, Lex unul din tineri refugiați este polymath în devenire pentru o alta planeta, aflat în perioada de pregătire la momentul în care a avut loc evacuarea.
Colonizarea unei planete, dar colonizare făcută pe genunchi și din bucăți, ca au aterizat de nevoie, au pierdut nava (de fapt capacitatea de zbor recuperând o parte din material dar nu cele legate de comunicația la distanta), nu e o colonizare planificata și organizata ci făcută din mers și adaptându-se la condiții, la mediu, la dinamica sociala a grupului, a ceea ce știu vs ce au nevoie, la priorități.
Si bine descrisa interacțiunea omului cu flora și fauna de cele mai multe ori primejdioase; din aceasta interacțiune se naște și un fel de suspans: abia aștepți sa vezi ce creaturi animale sau vegetale mai apar ca sa își înfigă colții.
Lex își pune în valoare pregătirea (chiar și incompleta) de polymath și preia și în mod oficial conducerea, își folosește tehnicile de manipulare psihologica pentru a izola și diminua ca număr și ca importanta opoziția, cei care nu vroiau din diverse motive sa participe la eforturile comune de a pregăti șederea pe planeta asta timp îndelungat
Mișto modul în care se formează noua societate, cum își fac regulile, germenii sistemul politic și legile care vor apare mai târziu, cum se polarizează societatea etc și chiar și politica internațională dacă privim cel de al doilea grup care a aterizat departe ca un alt viitor stat.
Dinamica grupului social, cum influențează mediul interacțiunile dintre oameni, cum anumite condiții (extreme) influențează psihicul și comportamentul uman, e o lume în mic aici cu psihozele, credințele, taberele care se formează.
Trebuie sa conștientizeze ca sunt naufragiați care trebuie sa uite de Zara și de viata lor liniștită și mediul ocrotitor în care au trăit, sa uite ca nu sunt într-o excursie, sa uite de prezent și de trecut și sa se pregătească de viitor, al lor și al copiilor lor, sa uite de casa lor și sa accepte ca au o noua casa.
Nevoia de speranță, speranță + viitor, un viitor civilizat pe care sa ți-l construiesti pentru tine și pentru urmași.
Raman în noua lor casa și va urma o lunga istorie; binele învinge; vom construi o noua societate / lume mai buna și mai dreapta; trecem peste vicisitudini și încercări și vom răzbate .... va fi greu, dar într-o zi copii copiilor copiilor noștri vor fi în regula, iar John Brunner va scrie despre noi.
Bunuț de 2 spre 3 stele
Răzbunătorii din Carrig
La 700 de ani după dezastrul de pe Zarathustra, pe una din Planetele de Refugiu Zarathustra (PRZ14), în orașul-stat Carrig, are loc evenimentul anual numit vânătoarea de rege. Fiecare clan își desemnează un reprezentant care participa la aceasta vânătoare - de fapt vânătoarea unui fel de dragon Parradilul - iar cel care ucidea dragonul prelua puterea în oraș și în ținut.
Belfeor, un venetic din sud cere sa cere sa participe la vânătoare (folosindu-se de un precedent asemănător vechi de 20 de ani), scoate o arma energetica și ucide parradilul și împreuna cu tovarășii lui, mercenari de pe o planeta din lumea cunoscuta, preiau puterea și ii pun la munca pe localnici sa extragă metale/materiale radioactive din zona vulcanilor încă activi, în peșterile cărora se adăposteau și dragonii aia.
Deoarece Belfeor și ai lui au ucis un negustor care face transport cu caravane și care se dovedește un agent galactic care supraveghea aceasta lume (împreuna cu alți agenți, ca nimeni din exterior sa nu intervină în dezvoltarea fireasca a acestei lumi), apare în peisaj Corpul Galactic.
Corpul era o organizație de politie galactica a Federației Galactice (260 planete) care cauta refugiații de pe Zara și acolo unde ii găsește ii tine sub observație prin intermediul agenților.
Doua opinii legate de planetele refugiaților de pe Zara sunt de actualitate in cadrul Federatiei: fie sa fie lăsate sa se dezvolte singure pana ajung la un nivel superior de dezvoltare tehnologica-sociala-economica-etc cand vor fi integrate în Federație sau sa se deschidă imediat legături comerciale, schimburi de tehnologie și sa se ardă etapele de integrare în Federație (suna cunoscut? FG = UE) ... ideea asta - ce e de făcut cu planetele de refugiu - este dezvoltata în a treia nuvela din carte.
Agenta Santos este pregătita și trimisa ca prostituata (sau ceva de genul) pe planeta, împreună cu un maior din Patrula Galactica.
Mercenarii / pirații care au venit sa exploateze resursele minerale de pe planeta preluând puterea și folosind localnicii pe post de sclavi, distrug crucișătorul corpului și avariază naveta celor 2 agenți, dar ăștia scapă, și cu ajutorul localnicilor și a Parradillilor (care se dovedesc mai inteligenți decât niște dragoni oarecare) o pun de un fel de revolta populara băgând zeii și blestemele la mijloc.
Superstiții, zei, vânătoarea regelui și vine unu cu un fulger și iți ia tot avântul și caimacul și te pune și la munca și distruge textura societății și nici măcar nu o face în vreun scop nobil ci într-unul pur mercantil, de jaf de materiale radioactive.
Binele învinge, cei buni preiau conducerea, cei rai sunt pedepsiți, iar agenți Patrulei se retrag după ce au pus lucrurile la punct. Totul clar, totul se termina cu bine.
Deci o poveste din aia heroic fantasy clasica cu regenți, dragoni, caravane plus space opera, dar fără zvac, plat, fără adâncime, fără acea cuprindere și adâncire în substanța scriiturii cu care te prind alte cărți/autori (de ex la Le Guin)
Maximum 2 stele și alea din respect ca a fost la noi la Eurocon și pentru ca a scris Orașul ca un joc de șah, care m-a făcut sa visez la cum ar fi fost dacă as fi avut un job de analist de trafic.
Depanatorii de pe Cyclop
Cyclops este o planeta cu foarte multa apa, puțin pământ/resurse, folosita ca bază de recreere şi reparaţii a Corpului Galactic.
In timpul unei vânători acvatice, amantul președintei locale (o ea, care virează ușor dar sigur spre postura de dictator) - fost cosmonaut local lăsat la vatra - are un accident la pescuit și un rechin pleacă cu un picior. Este salvat de un pescar și adus la baza corpului pentru a i se reface piciorul, dar se descoperă ca celalalt picior era și el o grefa ... o grefa necunoscuta, făcută cu un material genetic uman necunoscut, etc...
Se dezbate subiectul non/ingerinței pe PRZuri prezent și în precedenta nuvela.
Neingerinta în treburile interne era privita în Răzbunătorii din Carrig dinspre interior spre exterior (locuitorii și agenții erau pe planeta și participau activ) aici e privita dinspre exterior spre PRZ. Unii din Federație (conduși de cei de pe Cyclops vor intervenționism pe PRZuri, Corpul Galactic se opune)
Acțiunea are loc la 770 de ani după transformarea în nova a planetei Zarathustra; Patrula Galactica, bratul activ al Corpului Galactic, fusese înființată cu 200 de ani în urma pentru a cauta PRZuri.
Sa ingeram sau sa nu ingeram, sa ii lăsam sa își caute singuri calea sau sa ii călăuzim noi ăștia civilizații. PRZurile erau privite ca pionieri care ar putea sa provoace salturi inainte ale umanității satule și îmbuibate.
Cei de pe Cyclops fac trafic de organe, capul operațiunii e medicul personal al presedinte, care ii propune acesteia un corp nou nouț procurat de pe un PRZ nedescoperit încă oficial, de la donatori înșelați și de la care se prevalează împotriva voinței lor.
Mercenarii de pe Cyclops, similar cu aia din a doua nuvela, făceau trafic de organe de la persoane cu probleme minore de sănătate sub acoperirea unei organizații de caritate, Primitorii de bolnavi
Presentinta cere evacuarea bazei Corpului ca sa le dea de lucru și sa nu se mai gândească la grefa descoperita la amantul personal si la investigatia ce decurge de aici.
Fara chestii abisale, fără cine știe ce complexituri psihologice, fără puzzle și țopăituri intre firele narative dătătoare de migre, dar nici nu are zvac și nici nu te tine legat de carte pana iti pica capul pe ea.
Un pic de acțiune polițistă, ceva space opera, personaje cam schematice, acțiune oarecum previzibila, nimic spectaculos, totuși nu chiar rau, asa cam de 2 stele.
Așadar:
3 nuvele de 2 - 2 stele și un pic, bune de citit intre doua romane dătătoare de dureri de cap ale lui K. Dick
Titlu: Victimele Novei
Autor: John Brunner
Editura: Du Style
Links: John Brunner Archive
WWE: VN
SFE: JB
ISFDB: JB
luni, 8 octombrie 2018
Telepatul - John Brunner
Cu și despre telepați, normal :)
Pe scurt/lung:
Gerald se naște într-un spital nashpa în mijlocul unor evenimente confuze, criză de electricitate, soldați (ONU?) pe străzi, apeluri la calm, haos în spitale, benzina nu se mai distribuie, gunoiul nu se mai ridică, hrana raționalizată, apa distribuită cu cisternele.
Gerald este un pic altfel ... ca să fim cruzi, era diform, cu un umăr mai sus, un picior mai scurt, cu o ereditate fizică înspăimântătoare dar o ereditate intelectuală care ar trebui sa fie excelentă.
Taica-su luptător în rezistență, mort în timp ce sabota niște rezervoare, maică-sa (care pare ca l-a șantajat pe revoluționar în chestiunea copilului) îl va trata cu indiferență.
Se descurca oarecum singur, învață să meargă singur, va vorbi târziu, dar face progrese rapide, va deveni un geniu dar în același timp va fi ținta bătăii de joc și a glumelor copiilor și colegilor.
La 17 ani maică-sa moare de cancer și îl lasă singur, diform, neîndemânatic, inutil… fără un viitor cert, fără orizont. Si realitatea lui paralelă în care fuge este cea a filmului în care se scufundă pentru a uita de aia imediată.
Implicat într-o delațiune între niște traficanți de droguri, primește o grămadă de bani că i-a dat în gat pe unii la ceilalți, începe să fie hăituit din cauza asta, întâlnește o fata surdo-mută cu care poate comunica mental și .... își să seama că este telepat.
Nu se predă autorităților deși știa că acestea apreciază, încurajează și folosesc telepați. Învață cumva empiric tehnici de sondare telepatică și chiar control mental.
Forta telepatică pe care o are este atât de puternică încât interferează cu transmisiunile telepatice ale Pamatului cu navele care zboară spre Marte sau spre alte planete, astfel oamenii află că este un fel de Superman telepatic.
Este capturat (greu, după ce prăbușește un elicopter) de autorități, adversarul - tot un telepat - fiind mai educat decât el și nu neapărat mai puternic îl imobilizează cu șocuri telepatice.
E dus în Ulan Bator ?! :) pentru tratamente și training, va deveni ușor ușor cel mai bun, ajunge telepatul șef al ONU, va fi trimis în misiuni în care își va folosi capacitățile telepatice enorme ... în special în recuperarea telepaților care o iau razna. Acestia intră într-un fel de transă (catalepsie?) cu un grup catapatic pe care îl domină și care i se supune, într-un univers virtual, construit telepatic. Sunt mai multe episoade de acest fel, unul cu decoruri grecești, unul cu elemente chinezești, etc.
Se reîntoarce în orașul natal pentru a își (re)descoperi și reconfirma umanitatea, ajuta un tânăr artist cu tendințe suicidare să treacă peste episod și să se dezvolte în arta sa (asocierea senzațiilor între ele, la scara mare, ca nouă metodă de exprimare artistică foarte complexă).
Își regăsește umanitatea, găsește motivația și puterea să refuze închiderea în grup catapatic ci dimpotrivă se întoarce către oameni și vrea să dăruiască.
Așadar:
Plat, tern, doar 2 stele
Titlu: Telepatul
Autor: John Brunner
Editura: Baricada
Links: John Brunner Archive
WWE: T
SFE: JB
ISFDB: JB
duminică, 7 octombrie 2018
Orbită periculoasă - John Brunner
Puzzle țopăit
Pe scurt/lung:
Matthew Flamen este demascator, cel care află detalii despre diverse lucruri/afaceri mai mult sau mai puțin curate ale persoanelor publice. Un fel de Silviu Mănăstire cu Dosar de politician sau genul ală. Are contract de demascator cu un post important de știri și trebuie să vină periodic cu o știre, cu o demascare. Un ziarist de investigații care folosește computerele, propria intuiție și calculul probabilistic pentru a face conexiuni și a descoperi chestii mai mult sau mai puțin ilegale.
Titlu: Orbită periculoasă
Autor: John Brunner
Editura: Lucman
Links: John Brunner Archive
WWE: OP
SFE: JB
ISFDB: JB
Pe scurt/lung:
Matthew Flamen este demascator, cel care află detalii despre diverse lucruri/afaceri mai mult sau mai puțin curate ale persoanelor publice. Un fel de Silviu Mănăstire cu Dosar de politician sau genul ală. Are contract de demascator cu un post important de știri și trebuie să vină periodic cu o știre, cu o demascare. Un ziarist de investigații care folosește computerele, propria intuiție și calculul probabilistic pentru a face conexiuni și a descoperi chestii mai mult sau mai puțin ilegale.
Un cuplu: Lyla si Dan. Femeia - poartă basma și are asigurare care stipulează acest lucru - se duce la un interviu de angajare pentru postul de pitoneasă (!?!).. da, ați citit bine.
Un fel de consumerism dus la extrem, cărti care expiră, haine care expiră, pliante publicitare cu boxe incorporate care se descompun după ce ajung la destinatar, după ce sunt deschise sau după un număr de ore.
Harry Madison este singurul pacient negru din spitalul de psihiatrie; nu se putea externa deși ar fi trebuit (dpdv medical era posibil dar nu și administrativ). In spitalul ăsta erau o mulțime de limitări; pe lângă cele de natură medicală avem și cele bazate pe rasă, religie, sex. Iar sa fii singurul pacient negru e nasol; să fii abandonat de armată aici și să nu fii externat pentru că acum ești în grija statului și există nu știu ce regulament obscur etc
Gata!
Ok, înțeleg: nevrozele societății umane din viitorul apropiat, cu problemele ei rasiale, cu consumerismul exacerbat (pană și practicarea religiei e văzută dpdv consumerist ... nu că acum ar fi mult diferit :) ), cu publicitatea galopantă, cu relațiile interumane care se rarefiază.
Ok, dar puteai face toate astea luând două, trei fire narative împletite sau nu, și să le duci cap coadă.
Îmi pare rău, o fi o carte bună, modern scrisă, nu zic nu, dar nu mă prinde, nu mă ține legat în nici un fel.
Așadar:Gata!
Ok, înțeleg: nevrozele societății umane din viitorul apropiat, cu problemele ei rasiale, cu consumerismul exacerbat (pană și practicarea religiei e văzută dpdv consumerist ... nu că acum ar fi mult diferit :) ), cu publicitatea galopantă, cu relațiile interumane care se rarefiază.
Ok, dar puteai face toate astea luând două, trei fire narative împletite sau nu, și să le duci cap coadă.
Tot făcând colaje din astea, tot aruncând pastile și manipulând bucăți de puzzle, care se îmbină sau nu unele cu altele, e obositor
Îmi pare rău, o fi o carte bună, modern scrisă, nu zic nu, dar nu mă prinde, nu mă ține legat în nici un fel.
Cu tot respectul și cu mea culpa: poate cândva as fi fost atras de felul ăsta de lectură, puzzle țopăit, dar acu nu mai pot.
Titlu: Orbită periculoasă
Autor: John Brunner
Editura: Lucman
Links: John Brunner Archive
WWE: OP
SFE: JB
ISFDB: JB
Zanzibar - John Brunner
Pe scurt/lung:
Tăieturi din ziare, reclame, mottouri, logo-uri, fraze disparate cu personaje la care revin peste câteva pagini sau paragrafe...
Suprapopulare, epuizarea resurselor, săracie, eugenie, controlul nașterilor, controlul genotipului pentru a preveni nașterea copiilor cu probleme, supercomputere care dau primele semne de conștiință de sine și care sunt atacate de fanatici, megacorporații cu jocuri de putere, lobby, corupție, etc
Marijuana ca fenomen social inclusiv în tari islamice :), comerț sexual cu un fel de soții de împrumut, care trece dincolo de fenomenul escortelor de lux, sunt pe post de pseudo-soții
Un fel de puzzle cam dement, ai senzația că are un sens, că puse cap la cap duc undeva sau vor sa zică ceva sau să semnifice ceva. Dar de cele mai multe ori e o impresie care se volatilizează....
Tehnica colajului dusă la extrem: pasaje mai întinse care pot fi citite și înțelese dar peste/printre care sunt aruncate (ca o mană de făina peste aluat :)) pasaje puzzle formate din reclame, declarații, citate, definiții dintr-un fel de dicționar, articole etc
La prima vedere / citire iți vine să dai cu puzzle-ul de pereți, poate că un pic de răbdare nu ar strica dar pare-se că eu unul nu mai am acea răbdare.
Oile privesc în sus e altfel, parca nu asa de fragmentată, pe aia am dus-o pană la capăt, dar asta nu....
E mult prea mult puzzle, e prea fragmentată, ca și cum cineva a băgat foarfeca într-o carte, ba nu, într-o bibliotecă!, a făcut-o bucăți și acum te chinui să o faci la loc, citind bucățile alea.
In timpul ăsta am citit 3 cărți de Spinrand (Visul de fier, Alte Americi și Oameni în junglă).
Tot respectul pentru premiul Hugo, cred că l-a meritat, dar nu mai pot să continui.
Titlu: Zanzibar
Autor: John Brunner
Editura: Nemira
Links: John Brunner Archive
WWE: Z
SFE: JB
ISFDB: JB
marți, 28 august 2018
Oile privesc in sus - John Brunner
Un roman puzzle marca Brunner
Pe scurt/lung:
Poluare, poluare, poluare...
Definiții de substanțe poluante, citate, chimicale, îngrășăminte, mașini, etc, un fel de Cărticica roșie a ecologistului radical...
Ecologiștii radicali, trainiții, folosesc gherila urbana pentru a își transmite mesajul: blocări de străzi, lupte cu politia, graffiti cu mesaje ecologiste... Nu vad cum ar putea schimba acești ecologiști radicali starea de lucruri descrisa în carte (care este mult exagerata tocmai în scopul de a șoca)... Tot dinspre guverne ar trebui sa vina măsuri de îmbunatățire (gen tratatele/protocoalele de la Doha/Kyoto/Paris etc)
Unul din liderii lor - unul dintre cei știuți și vizibili - este sinucis și o reportera oarecum afiliata investighează cazul. Un alt lider, cândva un fel de vedeta mediatica, trăiește clandestin dar este prins și învinuit de fapte pe care nu le-a făcut...
Poluarea și efectul acesteia asupra mediului înconjurător, asupra plantelor, pasărilor, oamenilor (care poarta măști de gaze în marile aglomerații urbane - pana acolo nu mai e mult ca acu purtam doar măști sanitare), oceanele sunt praf, epidemii peste epidemii, dăunători care rezista la orice chimicale.
Si băieții buni și cu bani, expediază hrana obținută prin metode hidroponice (substanțe nutritive + îngrășăminte chimice) la nenorociții din Honduras care mor de foame, dar se pare ca aceasta este contaminata și declanșează o molima psihica sângeroasa; și dai cu războaiele civile de rigoare sau cu declarațiile belicoase fata de Occidentul capitalist și imperialist și exploatator
Totul e scris din bucăți pentru a crea aceasta imagine de apocalipsa ecologica, senzația ca Pământul a luat-o la vale sub povara poluării, libertatea presei e pusa intre paranteze, libertățile civile și drepturile omului sunt restrânse treptat (libertate vs ecologie vs poluare) ...
Iadul e aici și acum, foarte multe personaje în carte care apar și mor; la un moment dat acest puzzle de acțiuni/personaje/situații pare sa devina aproape incontrolabil pentru a sublinia modul în care se înrăutățește situația și ca viteza de mers la vale pe tobogan creste.
Armata pe străzi, revolte peste tot, foamete, anarhie, se revine cumva la starea preindustriala..
Aceeași senzație ca în Visul de fier a lui Spinrad, știi ca totul e exagerat dar ai uneori senzația ca realitatea nu e atât de (sau chiar deloc) departe de ficțiune
Așadar:
O distopie ecologica care in momentul asta e mai mult decât actuala.
Oare dacă ar citi-o toți Doreii care umplu țara de peturi s-ar schimba ceva? Cred ca nu ....
Titlu: Oile privesc in sus
Autor: John Brunner
Editura: RAO
Links: John Brunner Archive
WWE: OPIS
SFE: JB
ISFDB: JB
Pe scurt/lung:
Poluare, poluare, poluare...
Definiții de substanțe poluante, citate, chimicale, îngrășăminte, mașini, etc, un fel de Cărticica roșie a ecologistului radical...
Ecologiștii radicali, trainiții, folosesc gherila urbana pentru a își transmite mesajul: blocări de străzi, lupte cu politia, graffiti cu mesaje ecologiste... Nu vad cum ar putea schimba acești ecologiști radicali starea de lucruri descrisa în carte (care este mult exagerata tocmai în scopul de a șoca)... Tot dinspre guverne ar trebui sa vina măsuri de îmbunatățire (gen tratatele/protocoalele de la Doha/Kyoto/Paris etc)
Unul din liderii lor - unul dintre cei știuți și vizibili - este sinucis și o reportera oarecum afiliata investighează cazul. Un alt lider, cândva un fel de vedeta mediatica, trăiește clandestin dar este prins și învinuit de fapte pe care nu le-a făcut...
Poluarea și efectul acesteia asupra mediului înconjurător, asupra plantelor, pasărilor, oamenilor (care poarta măști de gaze în marile aglomerații urbane - pana acolo nu mai e mult ca acu purtam doar măști sanitare), oceanele sunt praf, epidemii peste epidemii, dăunători care rezista la orice chimicale.
Si băieții buni și cu bani, expediază hrana obținută prin metode hidroponice (substanțe nutritive + îngrășăminte chimice) la nenorociții din Honduras care mor de foame, dar se pare ca aceasta este contaminata și declanșează o molima psihica sângeroasa; și dai cu războaiele civile de rigoare sau cu declarațiile belicoase fata de Occidentul capitalist și imperialist și exploatator
Totul e scris din bucăți pentru a crea aceasta imagine de apocalipsa ecologica, senzația ca Pământul a luat-o la vale sub povara poluării, libertatea presei e pusa intre paranteze, libertățile civile și drepturile omului sunt restrânse treptat (libertate vs ecologie vs poluare) ...
Iadul e aici și acum, foarte multe personaje în carte care apar și mor; la un moment dat acest puzzle de acțiuni/personaje/situații pare sa devina aproape incontrolabil pentru a sublinia modul în care se înrăutățește situația și ca viteza de mers la vale pe tobogan creste.
Armata pe străzi, revolte peste tot, foamete, anarhie, se revine cumva la starea preindustriala..
Aceeași senzație ca în Visul de fier a lui Spinrad, știi ca totul e exagerat dar ai uneori senzația ca realitatea nu e atât de (sau chiar deloc) departe de ficțiune
Așadar:
O distopie ecologica care in momentul asta e mai mult decât actuala.
Oare dacă ar citi-o toți Doreii care umplu țara de peturi s-ar schimba ceva? Cred ca nu ....
Titlu: Oile privesc in sus
Autor: John Brunner
Editura: RAO
Links: John Brunner Archive
WWE: OPIS
SFE: JB
ISFDB: JB
duminică, 17 iunie 2018
Retelele infinitului - John Brunner
Teleportam, nu teleportam, vremea Pământului trece.
Pe scurt/lung:
Hans Dykstra e un tip special de recuperator. Se întâmplă în post apocaliptic, după trei războaie mai mult sau mai puțin nucleare, mai mult sau mai puțin mondiale, când lovituri nucleare au fost lansate asupra orașelor/zonelor importante, ceea ce facă ca o mare parte din Pământ sa devina radioactiva sau infestata.
Boli, epidemii, probleme demografice, numărul bărbaților e mult mai mare decât al femeilor, deci căsătoria legala era semn de statut social înalt.
Hans recuperează obiecte din locuri ramase neatinse, era un recuperator public adică intra în locuri și clădiri publice și recupera pentru Autoritatea Skelter (autoritate care reglementa aceste călătorii și accesul la astfel de site-uri din zone părăsite). Recuperarea din locuințe particulare era interzisa, el făcea asta ilegal, deci la limita legii, exista o piața și o afacere subterana.
Avea hobbyul fotografiatului, încearcă sa refacă locurile respective sa arate asa cum arătau ele în vremurile bune și le fotografia pentru eternitate, rar aceste fotografii vor fi publice după moarte.
Mustafa Sharif este un fel de anticar, vânzător de antichități, are acoperirea ca scrie versuri și vinde cărți litografiate sau manuscrise realizate manual de către o echipa de copii adolescenți de care are grija la reședința lui pe undeva aproape de Luxor unde se poarta ca un calif deși nu este un tip religios. Mustafa este orb, orbise pentru ca a privit direct o explozie nucleara.
Hans călătorește prin teleportare pentru a cauta locuri, locuințe, zone vechi și neatinse folosind un dispozitiv numit skelter iar Mustafa ii facilitează accesul la astfel de locuri făcând rost de pe piața neagra de codurile de skeltere. Cei doi cauta locuri neatinse de transformările din ultimul timp și care sunt dotate cu aceste dispozitive de teleportare. Ca sa găsești asemenea locuri vechi, izolate și neatinse ai nevoie de codul mașinăriilor care realizează teleportarea (ca un fel de modem pentru care iți trebuie numărul de telefon și dacă îl ai, poți sa ajungi în locul ala dotat cu asemenea teleportator și poți sa faci o incursiune "în trecut" deoarece locul e neatins de la dispariția locatarilor ca urmare a conflictelor nucleare care au avut loc în trecutul recent al omenirii)
Hans și Mustafa ajung într-o zona izolata din Suedia, departe de radiații, cu ajutorul unui skelter Volvo (pai nu?), un model foarte vechi, pentru care Mustafa făcuse rost de cod, găsesc scheletul unui copil iar familia care trăise acolo se pare ca fusese omorâtă.
Skelterul, ieftin, nu foarte dificil de construit și foarte trainic, schimbase din temelii civilizația, nu mai exista hoteluri, industria transporturilor nu mai exista, poți locui într-un capăt al lumii și lucra în celalalt. Pe lângă chestii alea de ordine și siguranță publica, intimitate etc, skelterul a desființat granițe și a pus pe butuci industrii, prin intermediul lui s-au răspândit epidemii.
Chaim Aleuker, probabil cel mai bogat om în viață, inventase privaterul (skelterul privat) dispozitivul care nu permite accesul decât al celui care deține un cod de acces, eliminând astfel desființarea terifiantă a intimității.
Skelterele publice ( cu acces liber - ca de, am vrut democrație ) acceleraseră prăbușirea civilizației iar privaterul readuseseră situația cat de cat la normal, reconstrucția civilizației începuse, dar sunt multe zone din Africa sau America de sud unde skelterul era “ceva rau” și unde viata era cam nashpa, războaie locale măceluri sunt în haos, altele zone sunt contaminate.
Elita era formata din putinii care realizaseră sau mai degrabă conduseseră reconstrucția după ce Pământul colapsase.
Aleuker dădea petreceri în care erau întreceri de dezlegare de enigme - găsirea succesiva a unor chei prin anumite indicii, chei răspândite pe tot Pământul și la care se poate ajunge cu skelterul iar câștigătorii vor fi viitorii conducători ai Pământului, vor face parte din elita
Traseul căutării "comorii" prin găsirea de chei de skelter din mesajele încifrate pe care întrecerea le pune la dispoziția celor interesați , trebuia sa se termine la petrecerea pe care acesta o dădea.
Elita asta își da seama ca sunt putini și solicitați și organizează aceasta căutare de comori prin chei lăsate în diferite puncte din lume la skeltere care conduc pe cei care le descifrează pe un drum către locuința bogătașului care inventase privaterul unde se ținea petrecerea la care mai fuseseră invitați crema elitei, ca sa vadă cine sunt câștigătorii, câștigători care ar putea fi luați în considerare pentru integrarea în elita.
Hans participa la căutarea "comorii", găsește cheile și dezleagă enigmele propuse de bogătaș, ajunge la petrecerea data de acesta în cinstea câștigătorilor, viitorii "elitiști", și o întâlnește pe Anneliese Schenker. O tipa cam sălbatică și sperioasa ca o căprioară, ce provenea din Brazilia dintr-un orășel întemeiat de fundamentaliști protestanți germani care plecaseră și întemeiaseră o comunitate departe de lume , fără tehnologie și știința moderna. Fata fusese salvata din Brazilia de bogătaș și adusa în reședința lui după ce orașul protestanților germani anti tehnologie fusese ras de un dictator local.
Casa bogătașului unde are loc petrecerea și care se afla pe undeva prin Pacific e atacata de maori care vor sa se răzbune pe occidentul care era văzut ca răul care dusese lumea la colaps și care acum o reconstruiau dar păstrându-și ce era mai bun.
Hans scapă din atac împreuna cu tânăra fiind aproape de skelter, ajunge acasă unde nevasta-sa se sinucisese și apoi se teleporteaza în Suedia.
Începe sa țeasă o plasa de minciuni și sa o minta pe tânără, pe de o parte ca sa o protejeze pe ea, pe de alta sa se autoprotejeze pe el, și în sfârșit ca sa pregătească terenul pentru când o va cuceri sau se va însura cu ea. Nu își iubise niciodată soția, era mai bătrână decât el, mai puțin inteligenta, se însurase pentru statutul social (sa fii însurat și sa ai o nevasta mai bătrâna ca tine era un indiciu al unui statut social înalt)
Mustafa își da seama ca Hans e posibil sa facă greșeli, fie sa aducă din călătorii obiecte valoroase care sa bata la ochi, fie sa încerce sa devina faimos cu fotografiile sale iar asta sa ducă autoritățile către Mustafa și de aceea se gândește sa scape de Hans asa cum s-a întâmplat și cu predecesorii.
Începe un fel de urmărire a lui Hans și a fetei de către Mustafa ( care vrea sa scape de el pentru ca e compromițător ) și de către autorități ca supraviețuitor al atacului de la casa bogătașului și posibil viitor elitist.
Fata pleacă cu altul , iar el revine la Mustafa pentru explicații, nu înainte de a da foc la casa din Suedia ca sa șteargă urmele. Mustafa face o analiza a lumii vechi și noi, având drept exemple pe Hans, pe soția acestuia și pe fata. Si cum le prezintă el, lumea nu s-a schimbat în bine, asa ca îl îndeamnă pe Hans sa se ducă la autorități și sa încerce sa schimbe ceva.
Hans realizează ca o luase razna, ca vroia ca fata sa devina a lui asa cum vroia ca locurile alea găsite sa fie ale lui chiar și numai prin fotografii , își da seama ca a ajuns într-o situație fără ieșire.
Așadar:
E o poveste despre trecut și cum ne influențează acesta , despre cum ne putem schimba dacă putem, este vorba și despre libertate, libertatea de a călători liber. Globalizarea (la asta duce cu gândul skelterul - suntem un sat global, poți ajunge oriunde, oricând ...dar nu prin internet, social media, economii interconectate ci chiar pe persoana fizica) poate duce într-o fundătură a umanității. Trecutul făcut praf, prezentul încă instabil și incert, cum va fi viitorul?
Un concept similar cu skelterul l-am întâlnit și în Destinația mea: stelele (acolo se numea jauntare și se realiza prin metode psi)
Titlu: Retelele infinitului
Autor: John Brunner
Editura: RAO
Links: John Brunner Archive
WWE: RI
SFE: JB
ISFDB: JB
Pe scurt/lung:
Hans Dykstra e un tip special de recuperator. Se întâmplă în post apocaliptic, după trei războaie mai mult sau mai puțin nucleare, mai mult sau mai puțin mondiale, când lovituri nucleare au fost lansate asupra orașelor/zonelor importante, ceea ce facă ca o mare parte din Pământ sa devina radioactiva sau infestata.
Boli, epidemii, probleme demografice, numărul bărbaților e mult mai mare decât al femeilor, deci căsătoria legala era semn de statut social înalt.
Hans recuperează obiecte din locuri ramase neatinse, era un recuperator public adică intra în locuri și clădiri publice și recupera pentru Autoritatea Skelter (autoritate care reglementa aceste călătorii și accesul la astfel de site-uri din zone părăsite). Recuperarea din locuințe particulare era interzisa, el făcea asta ilegal, deci la limita legii, exista o piața și o afacere subterana.
Avea hobbyul fotografiatului, încearcă sa refacă locurile respective sa arate asa cum arătau ele în vremurile bune și le fotografia pentru eternitate, rar aceste fotografii vor fi publice după moarte.
Mustafa Sharif este un fel de anticar, vânzător de antichități, are acoperirea ca scrie versuri și vinde cărți litografiate sau manuscrise realizate manual de către o echipa de copii adolescenți de care are grija la reședința lui pe undeva aproape de Luxor unde se poarta ca un calif deși nu este un tip religios. Mustafa este orb, orbise pentru ca a privit direct o explozie nucleara.
Hans călătorește prin teleportare pentru a cauta locuri, locuințe, zone vechi și neatinse folosind un dispozitiv numit skelter iar Mustafa ii facilitează accesul la astfel de locuri făcând rost de pe piața neagra de codurile de skeltere. Cei doi cauta locuri neatinse de transformările din ultimul timp și care sunt dotate cu aceste dispozitive de teleportare. Ca sa găsești asemenea locuri vechi, izolate și neatinse ai nevoie de codul mașinăriilor care realizează teleportarea (ca un fel de modem pentru care iți trebuie numărul de telefon și dacă îl ai, poți sa ajungi în locul ala dotat cu asemenea teleportator și poți sa faci o incursiune "în trecut" deoarece locul e neatins de la dispariția locatarilor ca urmare a conflictelor nucleare care au avut loc în trecutul recent al omenirii)
Hans și Mustafa ajung într-o zona izolata din Suedia, departe de radiații, cu ajutorul unui skelter Volvo (pai nu?), un model foarte vechi, pentru care Mustafa făcuse rost de cod, găsesc scheletul unui copil iar familia care trăise acolo se pare ca fusese omorâtă.
Skelterul, ieftin, nu foarte dificil de construit și foarte trainic, schimbase din temelii civilizația, nu mai exista hoteluri, industria transporturilor nu mai exista, poți locui într-un capăt al lumii și lucra în celalalt. Pe lângă chestii alea de ordine și siguranță publica, intimitate etc, skelterul a desființat granițe și a pus pe butuci industrii, prin intermediul lui s-au răspândit epidemii.
Chaim Aleuker, probabil cel mai bogat om în viață, inventase privaterul (skelterul privat) dispozitivul care nu permite accesul decât al celui care deține un cod de acces, eliminând astfel desființarea terifiantă a intimității.
Skelterele publice ( cu acces liber - ca de, am vrut democrație ) acceleraseră prăbușirea civilizației iar privaterul readuseseră situația cat de cat la normal, reconstrucția civilizației începuse, dar sunt multe zone din Africa sau America de sud unde skelterul era “ceva rau” și unde viata era cam nashpa, războaie locale măceluri sunt în haos, altele zone sunt contaminate.
Elita era formata din putinii care realizaseră sau mai degrabă conduseseră reconstrucția după ce Pământul colapsase.
Aleuker dădea petreceri în care erau întreceri de dezlegare de enigme - găsirea succesiva a unor chei prin anumite indicii, chei răspândite pe tot Pământul și la care se poate ajunge cu skelterul iar câștigătorii vor fi viitorii conducători ai Pământului, vor face parte din elita
Traseul căutării "comorii" prin găsirea de chei de skelter din mesajele încifrate pe care întrecerea le pune la dispoziția celor interesați , trebuia sa se termine la petrecerea pe care acesta o dădea.
Elita asta își da seama ca sunt putini și solicitați și organizează aceasta căutare de comori prin chei lăsate în diferite puncte din lume la skeltere care conduc pe cei care le descifrează pe un drum către locuința bogătașului care inventase privaterul unde se ținea petrecerea la care mai fuseseră invitați crema elitei, ca sa vadă cine sunt câștigătorii, câștigători care ar putea fi luați în considerare pentru integrarea în elita.
Hans participa la căutarea "comorii", găsește cheile și dezleagă enigmele propuse de bogătaș, ajunge la petrecerea data de acesta în cinstea câștigătorilor, viitorii "elitiști", și o întâlnește pe Anneliese Schenker. O tipa cam sălbatică și sperioasa ca o căprioară, ce provenea din Brazilia dintr-un orășel întemeiat de fundamentaliști protestanți germani care plecaseră și întemeiaseră o comunitate departe de lume , fără tehnologie și știința moderna. Fata fusese salvata din Brazilia de bogătaș și adusa în reședința lui după ce orașul protestanților germani anti tehnologie fusese ras de un dictator local.
Casa bogătașului unde are loc petrecerea și care se afla pe undeva prin Pacific e atacata de maori care vor sa se răzbune pe occidentul care era văzut ca răul care dusese lumea la colaps și care acum o reconstruiau dar păstrându-și ce era mai bun.
Hans scapă din atac împreuna cu tânăra fiind aproape de skelter, ajunge acasă unde nevasta-sa se sinucisese și apoi se teleporteaza în Suedia.
Începe sa țeasă o plasa de minciuni și sa o minta pe tânără, pe de o parte ca sa o protejeze pe ea, pe de alta sa se autoprotejeze pe el, și în sfârșit ca sa pregătească terenul pentru când o va cuceri sau se va însura cu ea. Nu își iubise niciodată soția, era mai bătrână decât el, mai puțin inteligenta, se însurase pentru statutul social (sa fii însurat și sa ai o nevasta mai bătrâna ca tine era un indiciu al unui statut social înalt)
Mustafa își da seama ca Hans e posibil sa facă greșeli, fie sa aducă din călătorii obiecte valoroase care sa bata la ochi, fie sa încerce sa devina faimos cu fotografiile sale iar asta sa ducă autoritățile către Mustafa și de aceea se gândește sa scape de Hans asa cum s-a întâmplat și cu predecesorii.
Începe un fel de urmărire a lui Hans și a fetei de către Mustafa ( care vrea sa scape de el pentru ca e compromițător ) și de către autorități ca supraviețuitor al atacului de la casa bogătașului și posibil viitor elitist.
Fata pleacă cu altul , iar el revine la Mustafa pentru explicații, nu înainte de a da foc la casa din Suedia ca sa șteargă urmele. Mustafa face o analiza a lumii vechi și noi, având drept exemple pe Hans, pe soția acestuia și pe fata. Si cum le prezintă el, lumea nu s-a schimbat în bine, asa ca îl îndeamnă pe Hans sa se ducă la autorități și sa încerce sa schimbe ceva.
Hans realizează ca o luase razna, ca vroia ca fata sa devina a lui asa cum vroia ca locurile alea găsite sa fie ale lui chiar și numai prin fotografii , își da seama ca a ajuns într-o situație fără ieșire.
Așadar:
E o poveste despre trecut și cum ne influențează acesta , despre cum ne putem schimba dacă putem, este vorba și despre libertate, libertatea de a călători liber. Globalizarea (la asta duce cu gândul skelterul - suntem un sat global, poți ajunge oriunde, oricând ...dar nu prin internet, social media, economii interconectate ci chiar pe persoana fizica) poate duce într-o fundătură a umanității. Trecutul făcut praf, prezentul încă instabil și incert, cum va fi viitorul?
Un concept similar cu skelterul l-am întâlnit și în Destinația mea: stelele (acolo se numea jauntare și se realiza prin metode psi)
Titlu: Retelele infinitului
Autor: John Brunner
Editura: RAO
Links: John Brunner Archive
WWE: RI
SFE: JB
ISFDB: JB