Jack din Sticlă - Adam Roberts

"Aicea sunt, la pușcărie 
De vreo cinci luni în sferă-s încuiat 
M-am săturat până în gât 
Simt că mă-ntunec de urât. 
Nici geam, nici ușa, sunt blocat.   
Aicea sunt, la pușcărie, 
Ca o albină în borcan 
Mă uit cum face rondul santinela 
Cum nava de politie-ntinde vela 
Mai trece-o zi, mai trece-un an.   
Aicea sunt, la pușcărie 
Mă răsucesc în universul gol 
Zi după zi, între-ntuneric și lumină 
Zi după zi, și nu se mai termină 
De brațul lung al Legii nu mai e ocol."
Poveștile lui Jack-din-sticla / Balade din închisoare


Pe scurt/lung: 

7 prizonieri sunt aruncați pe/într-un asteroid cu ceva unelte, o pila de fisiune pentru căldură, un filtru de aer, spori (din care sa își prepare o gelatina), sfredele ca sa amenajeze oarecum asteroidul. Pedeapsa: 11 ani, când va veni o nava sa ii ia și pe ei și asteroidul amenajat care va fi dus pe o orbita mai convenabila pe post de imobiliare.
Pregătiri pentru a supraviețui timp îndelungat, găsesc gheata ce le asigura sursa de apa, hrana cu ajutorul sporilor. 
O poveste (jurnal) de închisoare cu multe discuții despre umanitate, economie, despre ierarhii, despre procesul de adaptare mai ales psihica la astfel de mediu, despre relații interumane. 
Se creează tabere, sunt păreri opuse despre organizare și ierarhizare...
Si Jack ii omoară pe toți și își face un costum spațial dintr-unul din cei omorați și eviscerați, cu pila de fisiune pe post de generator de oxigen din gheata găsită în asteroid.

Al doilea fir epic: doua adolescente din una din castele superioare, Argent, vin într-o excursie pe Pământ și unul din servitorii lor este omorât, in condițiile în care toți sunt afectați de urmările gravitației scăzute în care au trăit pana acum. Diana,cea mica, este pasionata de enigme polițiste, rezolva astfel de enigme în realitatea virtuala (interfața neuronala) și ar vrea sa rezolve enigma și în viata reala.
Cele doua Argent erau antrenate și dezvoltate mental pentru a procesa date și a rezolva probleme, asemănător unor IA umane. 
Mare parte din omenire trăiește în ghetouri spatiale suprapopulate care se degradează treptat, afectați de radiații și lipsa gravitației, sistemul solar condus autocratic de clanul Ulanov (se pare ca rusii și-au impus dominația), stratificare sociala, suprapopularea mutata în spațiu, mișcare subversiva și revoluționara a cărui reprezentant e Jack...
O ancheta polițista care aduce un pic și cu Agatha Christie (o crima aproape imposibil de realizat, un grup mic și închis de suspecți, etc) și un pic și cu Asimov, iar dincolo de asta tot felul de încrengături: economice (subiectul în jurul căruia se învârte ruleta puterii în sistemul solar în acest moment este propulsia cu viteze peste viteza luminii), sociale (mujicii și submujicii, cei de la periferia societății din ghetourile spatiale ar putea pleca spre stelele îndepărtate pentru a scapă de taxe & legile Ulanovilor și de suprapopulare) , politice (jocul de putere s-ar reseta iar familia Ulanov e posibil sa își piardă statutul de primus inter pares), religioase (conflictul intre diverse religii care venerau soarele, gravitația, etc) și chiar de familie (concursul intre cele doua surori Argent pentru moștenirea conducerii casei).

Al treilea fir narativ (sau poveste dacă vreți) e cu Diana ) și Jack fugari pe pământ și apoi în spațiu cu Ulanovii si nu numai pe urmele lor, aceștia fiind convinși ca Jack deține informațiile despre propulsia hiperluminica. Se ascund în Periferie, ghetourile/favelele spatiale care arata cam ca în Vaslui și Teleorman: freacă menta, mananca gelatina din spori, ne îmbătam pana plutim în deriva, orgii și abuzuri, etc.
Jack este revoluționarul care vrea sa schimbe lumea, care vrea sa dărâme dictatura Ulanov și după aia sa se folosească de chestia cu hiperpropulsia sa ajungă la stele. Si ca orice revoluționar care se respecta, salvatorul omenirii, cel trecut prin atâtea, ucigaș în numele viitorului mai bun,  o iubește fără speranța pe Diana, o fata mult mai tânăra ca el, din clasa conducătoare... un fel de Che Guevara la scara sistemului solar: facem revoluția, dărâmăm puterea și după aia ne folosim de hiperpropulsie ca sa îndreptam omenirea pe calea viitorului luminos... 
   Scriitura alertă, moderna, mult mistery și policer cu chestii de investigat și rezolvat, cu elemente de hard SF care susțin bine povestea.

Mi-au plăcut foarte mult baladele de la sfârșit (baladele sistemului solar, ale muncitorilor din crevasele Lunii, ale rebelilor interplanetari...), au făcut rotundă cartea și au închis cercul, arătând dintr-o perspectiva poetică, de baladă populară, tot complexul politico-economico-militaro-social descris în roman. Nu știu de ce, mie mi-a adus aminte de Radu Gyr.

Si are și un glosar de termeni la sfârșit, unde explică diverși termeni utilizați în roman... chiar dacă pare asa, mai pedant, e ok, decât să stea să explice în firul narativ, ți le explică la sfârșit și se concentrează pe narațiune.


Așadar:

Foarte modern modul în care scrie autorul, cu cele 3 povesti care se leagă între ele și se potențează reciproc, ca să folosesc un termen pretențios.
Bun, aproape de 4 stele....


Titlu: Jack din Sticlă
Autor: Adam Roberts
Editura: Trei
Links: site oficial
WWE: JDS
SFE: AR
ISFDB: AR

Unde cândva, suave pasări cântătoare - Kate Wilhelm

Suave pasări cântătoare ... foarte frumos tradus titlul...

Pe scurt/lung: 
Undeva în America, o familie foarte mare, întinsă, sănătoasă și potentă construiește un spital pentru cercetări genetice. Bunicul, cappo di tutti capi, se așteaptă la venirea unei apocalipse de un fel sau un altul... și apocalipsa vine: criza petrolului, epidemie de holeră, foamete galopanta, oceanele și pescuitul sunt praf, etc... 

Totul e pe tobogan, se dozează bine modul în care se instalează acea stare de rău general, când nimic nu mai merge, totul se duce de râpa și se dezintegrează. Se întrevede o apocalipsă și o post apocalipsa perfect reală și posibilă, ba chiar probabilă. Sterilitatea cu cauza necunoscută e marea problemă, din perspectiva hranei și resurselor.

Clinica de cercetări genetice și campusul înconjurător devine o enclavă în mijlocul haosului, asemănătoare cu ce am văzut în Postașul vine după apocalipsa: enclave mai mult sau mai puțin aparate și bande de tălhari mai mult sau mai puțin organizate care hălăduiesc și atacă sau încearcă să jefuiască / sa dijmuiască asemenea comunități care au ceva resurse și încearcă supraviețuirea în mod onorabil

Aici se clonează ființe umane dar au probleme pentru că se nasc prematuri dar și faptul ca clonele nu sunt decât parțial fertile; clone care în scurt timp preiau puterea; e mai mult decât conflictul intre generații, e separarea intre oameni și clone (nu intre bine și rău ci intre ceva și altceva, e vorba de fapt de specii diferite, alta cultura, alta civilizație).    

Amintește pe undeva de 1984: folosesc femeile fertile pentru prăsilă, sub condiționare hipnotica și droguri pentru sedare (numai ca nu exista un Frate mai Mare, acesta este autoasumat de către toate clonele).

O discuție etica și morală: reproducerea pe cale naturală, pe cale sexuală = diversitate, evoluție, individualitatea care împinge societatea înainte vs clonare = uniformitate, egalitate (cam comunist spus). Totuși, clona nu e un android/robot, nu au renunțat la artă. 

Individualitatea e cumva înăbușita, dacă pleci de lângă grupul tău de clone suferi de singurătate, ai probleme psihice, e și ceva asemănător telepatiei, instinct, subconștient. Dar clonele nu au zvac, nu au creativitate, nu au sclipire, fantezie, abstractizare iar educația singură nu rezolva asta, mai ales când e făcuta după canon. 

Clonelor le era frica de individualitate, de singularitate iar fericirea individuala e privită ca forma de nebunie. Ușor, ușor, clonele devin niște "idioți funcționali"

Expediția pe care clonele o fac - pentru a descoperi ce a mai rămas din lume după apocalipsă - arată și mai mult axioma că individualitățile (care pot avea spirit de aventura, apetit de risc, neastâmpăr al descoperirii, își pot gestiona nesiguranța și singurătatea, etc) sunt cele care împing mai departe lumea și nu grupul, uniformitatea. 

Cei care pleacă în expediție se desprind de grupul de clone din care fac parte și are loc o autocunoaștere identitara, autodescoperire obiectiva, o privire oarecum din exterior a ceea ce sunt clonele.

Are loc un proces de transformare a celor care s-au întors din expediție și care au fost departe de grup, eu l-as numi reumanizare prin individualizare.

Schimbare/elementul perturbator vs uniformitatea/conservatorism sau grupul vs individ. 

Si acest element perturbator, vectorul schimbării, singularitatea (dar cu alt sens aici decât cel folosit relativ la IA-uri) apare în persoana lui Ben, cel născut din clona dar trăit și crescut departe de grup, în pădure, în libertate, departe de spiritul de turma.


Ben va ajuta clonele să redevină oameni, umanitatea să o ia de la capăt, cu nesigurantele, singurătățile si singularitățile ei, iar peste câteva mii de ani vom fi iarăși ce-am fost și mai mult decât atât. :)

Așadar:
Cred ca e cea mai bună carte cu/despre clonare pe care am citit-o ever....  


Foarte bună introducerea lui Ștefan Ghidoveanu,  scurt și la obiect dar totuși iți faci o imagine foarte ok despre operă și autoare; nici nu dezvăluie prea multe dar te pune oarecum în temă; știe moshu cum să scrie o prefață :) ... 

Titlu: Unde cândva, suave pasări cântătoare
Autor: Kate Wilhelm
Editura: Pygmalion
Links: site oficial
WWE: UCSPC
SFE: KW
ISFDB: KW

Fata modificată - Paolo Bacigalupi

Fratele lu' Stephenson... :)

Pe scurt/lung:

Hard-genetic SF asiatico-thailandez (sau mă rog, din Asia de sud-est) cu modificări genetice pe alimente, ale plantelor de cultură și ale dăunătorilor (plante, insecte, animale).

Undeva în Thailanda care a reușit să ridice O(rganisme)M(odificate)G(enetic) la rang de industrie înfloritoare în timp ce vecinii mor de foame. Multinaționalele din domeniu sunt și ele pe undeva pe acolo cu spionaj industrial OMG. Multă culoare locală (cam prea multă după gustul meu), cu descrieri ale aglomerării urbane din Bangkok.
Cei din Malaezia s-au refugiat în Thailanda, cei scăpați de războiul cărbunelui din nord (?) cerșesc, Bangkok-ul a scăpat să fie luat de ocean așa cum s-a întâmplat cu New York sau Mombay.
Computere cu pedală, arcuri cinetice care produc energie...

Ca și Stephenson în Era de diamant, și Bacigalupi le îngrămădește în primele pagini și eu ca cititor trebuie sa le deslușesc. Mă simt înghesuit, băgat la colț, prea vor să-mi bage pe gât pe repede înainte ce vor ei să arate/zică.

Da' stai domnule un pic, nu ma împinge că amețesc... ia-o ușor cu pianul pe scări că nu dau turcii, bate-mă un pic pe spate să nu îmi fie rău, arată-mi un pic peisajul și fă-mi cunoștință cu personajele cu care o să călătoresc (sau nu) până la sfârșitul cărții ... 
 
Așadar:
Hai că m-am enervat :). Renunț ... și voi consuma OMG că oricum n-am încotro :(

Titlu: Fata modificată
Autor: Paolo Bacigalupi
Editura: Nemira
Links: site oficial
WWE: FM
SFE: PB
ISFDB: PB