Jertfa - Holly Black

Citită mai demult, pe la mijlocul anului trecut, abia acu' mi-am făcut timp să scriu 2 vorbe despre ea.

Pe scurt/lung: 
Adolescenta Kaye, dintr-o familie de artiști (maica-sa canta într-o trupa rock), vine la bunică-sa, pe malul oceanului (în America, of course) după ce prietenu' lu maica-sa încercase să o înjunghie.
Adolescenta ciudată și rebelă, lipsită de inhibiții, care inventează/crede în zâne și spiriduși, chefuri de adolescenți, apar și niște elfi, rock psychedelic și alternativ, bagă si un concept de hyper-realitate...

Adolescenți americani oarecum de la marginea societății, parc de rulote, cercel în limba, bocanci de alpinism, reviste cu benzi desenate japoneze cu pornache, hormoni, fluturi în stomac, vrajă sau nevrajă
Poate muzica e alta, poate posterele lipite pe pereți camerelor de adolescenți sunt altele, atmosfera e aceeași - atmosfera pe care ne-o închipuim noi ca ar fi, din filme și din cărți, că doar nu am fost acolo să vedem on-site și să experimentăm. O imagine de America în derivă sau poate e aceeași de acum 20-30-40 de ani dacă o privești dintr-un anumit unghi de pe anumite paliere.

Lumea reală intersectează hyper-realitatea, elful care a omorât unul din cei 3 spiridusi cu care comunica Kaye apare în lumea reală.
In hyper-realitatea asta se războiesc două tabere, cea malefică și cea benefică, iar cei independenți (zane, spiridusi, etc) își câștigă libertatea prin sacrificiul/jertfa unei zâne și ghiciți cine e zâna? Mda, chiar Kaye rocherița :). Si elful de care pomeneam mai sus este trimis de la curtea benefică la cea malefică într-un fel de schimb (de experientă?) și trebuie să o aducă pe fata asta om-spiridus (copil schimbat la naștere:) ) pentru jertfă.

Descrierea curții malefice aduce aminte de curtea reginei roșii din Alice în Tara Minunilor, suprarealistă și fantastică, deși vizualizarea mea vine mai degrabă dinspre filmul lui Tim Burton decât dinspre carte.

Si când la discoteca adolescenților de prin carte au început să apară și elfi și spiriduși mi-am spus că mi-ajunge și m-am oprit.

Trecerea de la adolescentă către tinerețe/maturitate, primele iubiri, primele responsabilități de oameni mari, descoperirea sinelui și a identității, etc, etc ...

Așadar: 
Alea 2 vorbe de care pomeneam la început sunt: asta nu. 
O carte cu spiriduși și elfi și adolescenți care freacă menta, care trebuie citită ca pe o poveste, fără hiperpropulsoare, câmp de stază, fără teorii ale câmpului unificat. ... s-ar zice că e din categoria gothic young adult sau ceva de genul, mie unul nu mi-a plăcut și nici nu o s-o recomand adolescentei de fii-mea :)

Titlu: Jertfa 
Autor: Holly Black
Editura: RAO
Links: site oficial
WWE: J
SFE: 
ISFDB:HB

Integrale pentru 2018

Integralele de care vorbeam aici si pe care as vrea sa le rezolv in 2018:

John Brunner - Constelatia rebela ✔️
John Brunner - Oile privesc in sus ✔️
John Brunner - Orasul ca un joc de sah ✔️
John Brunner - Orbita periculoasa ✔️
John Brunner - Rabdarea timpului ✔️
John Brunner - Retelele infinitului ✔️
John Brunner - Sa prinzi o stea cazatoare ✔️
John Brunner - Telepatul ✔️
John Brunner - Victimele novei ✔️
John Brunner - Zanzibar ✔️

Norman Spinrad - Agentul Haosului ✔️
Norman Spinrad - Alte Americi ✔️
Norman Spinrad - Bug Jack Barron ✔️
Norman Spinrad - Deus EX✔️
Norman Spinrad - Intre doua lumi ✔️
Norman Spinrad - Masinaria Rock and Roll ✔️
Norman Spinrad - Oameni in jungla ✔️
Norman Spinrad - Solarienii ✔️
Norman Spinrad - Visul de fier ✔️

Philip K. Dick - Ajustorii ✔️
Philip K. Dick - Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch ✔️
Philip K. Dick - Clanurile de pe Alpha ✔️
Philip K. Dick - Curgeti, lacrimile mele, zise politistul ✔️
Philip K. Dick - Foster, esti mort! ✔️
Philip K. Dick - Furnica electrica ✔️
Philip K. Dick - Invazia divina ✔️
Philip K. Dick - Jocul de-a razboiul ✔️
Philip K. Dick - Jucatorii de pe Titan ✔️
Philip K. Dick - Labirintul mortii ✔️
Philip K. Dick - Loterie solara✔️
Philip K. Dick - Navetistul ✔️
Philip K. Dick - Ne putem reaminti pentru dumneavoastra ✔️
Philip K. Dick - Omul din Castelul Inalt ✔️
Philip K. Dick - Substanta M ✔️
Philip K. Dick - Timpul dezarticulat ✔️
Philip K. Dick - Ubik ✔️
Philip K. Dick - Vanatorul de recompense (Viseaza androizii oi electrice?) ✔️
Philip K. Dick - Wub ✔️

Unde cândva, suave pasări cântătoare - Kate Wilhelm

Suave pasări cântătoare ... foarte frumos tradus titlul...

Pe scurt/lung: 
Undeva în America, o familie foarte mare, întinsă, sănătoasă și potentă construiește un spital pentru cercetări genetice. Bunicul, cappo di tutti capi, se așteaptă la venirea unei apocalipse de un fel sau un altul... și apocalipsa vine: criza petrolului, epidemie de holeră, foamete galopanta, oceanele și pescuitul sunt praf, etc... 

Totul e pe tobogan, se dozează bine modul în care se instalează acea stare de rău general, când nimic nu mai merge, totul se duce de râpa și se dezintegrează. Se întrevede o apocalipsă și o post apocalipsa perfect reală și posibilă, ba chiar probabilă. Sterilitatea cu cauza necunoscută e marea problemă, din perspectiva hranei și resurselor.

Clinica de cercetări genetice și campusul înconjurător devine o enclavă în mijlocul haosului, asemănătoare cu ce am văzut în Postașul vine după apocalipsa: enclave mai mult sau mai puțin aparate și bande de tălhari mai mult sau mai puțin organizate care hălăduiesc și atacă sau încearcă să jefuiască / sa dijmuiască asemenea comunități care au ceva resurse și încearcă supraviețuirea în mod onorabil

Aici se clonează ființe umane dar au probleme pentru că se nasc prematuri dar și faptul ca clonele nu sunt decât parțial fertile; clone care în scurt timp preiau puterea; e mai mult decât conflictul intre generații, e separarea intre oameni și clone (nu intre bine și rău ci intre ceva și altceva, e vorba de fapt de specii diferite, alta cultura, alta civilizație).    

Amintește pe undeva de 1984: folosesc femeile fertile pentru prăsilă, sub condiționare hipnotica și droguri pentru sedare (numai ca nu exista un Frate mai Mare, acesta este autoasumat de către toate clonele).

O discuție etica și morală: reproducerea pe cale naturală, pe cale sexuală = diversitate, evoluție, individualitatea care împinge societatea înainte vs clonare = uniformitate, egalitate (cam comunist spus). Totuși, clona nu e un android/robot, nu au renunțat la artă. 

Individualitatea e cumva înăbușita, dacă pleci de lângă grupul tău de clone suferi de singurătate, ai probleme psihice, e și ceva asemănător telepatiei, instinct, subconștient. Dar clonele nu au zvac, nu au creativitate, nu au sclipire, fantezie, abstractizare iar educația singură nu rezolva asta, mai ales când e făcuta după canon. 

Clonelor le era frica de individualitate, de singularitate iar fericirea individuala e privită ca forma de nebunie. Ușor, ușor, clonele devin niște "idioți funcționali"

Expediția pe care clonele o fac - pentru a descoperi ce a mai rămas din lume după apocalipsă - arată și mai mult axioma că individualitățile (care pot avea spirit de aventura, apetit de risc, neastâmpăr al descoperirii, își pot gestiona nesiguranța și singurătatea, etc) sunt cele care împing mai departe lumea și nu grupul, uniformitatea. 

Cei care pleacă în expediție se desprind de grupul de clone din care fac parte și are loc o autocunoaștere identitara, autodescoperire obiectiva, o privire oarecum din exterior a ceea ce sunt clonele.

Are loc un proces de transformare a celor care s-au întors din expediție și care au fost departe de grup, eu l-as numi reumanizare prin individualizare.

Schimbare/elementul perturbator vs uniformitatea/conservatorism sau grupul vs individ. 

Si acest element perturbator, vectorul schimbării, singularitatea (dar cu alt sens aici decât cel folosit relativ la IA-uri) apare în persoana lui Ben, cel născut din clona dar trăit și crescut departe de grup, în pădure, în libertate, departe de spiritul de turma.


Ben va ajuta clonele să redevină oameni, umanitatea să o ia de la capăt, cu nesigurantele, singurătățile si singularitățile ei, iar peste câteva mii de ani vom fi iarăși ce-am fost și mai mult decât atât. :)

Așadar:
Cred ca e cea mai bună carte cu/despre clonare pe care am citit-o ever....  


Foarte bună introducerea lui Ștefan Ghidoveanu,  scurt și la obiect dar totuși iți faci o imagine foarte ok despre operă și autoare; nici nu dezvăluie prea multe dar te pune oarecum în temă; știe moshu cum să scrie o prefață :) ... 

Titlu: Unde cândva, suave pasări cântătoare
Autor: Kate Wilhelm
Editura: Pygmalion
Links: site oficial
WWE: UCSPC
SFE: KW
ISFDB: KW

Lumea inversă - Christopher Priest

Un BSFA de la mama lui....

Pe scurt/lung:


Începe cumva ca un fantasy la modă în zilele noastre, cu o lume de ghilde, în care copii trăiesc la cămin despărțiți de părinți și apoi intră ucenici în aceste ghilde, cu jurăminte de loialitate, unde se fac căsătorii aranjate, statutul femeii e unul inferior și se ridică prin căsătoria cu un soț aflat la un nivel superior dintr-o ghildă, unde atmosfera e un pic concentraționară, cu sindromul cetății asediate și apoi cel cu dușmanul e celălalt, atât de dragi manipulării în masă...
Acțiunea se petrece în orașul Pământ.

Târziu de tot iți dai seama că tot acest univers concentraționar este un oraș pe șine (motiv care apare și în 2312) care se deplasează continuu pentru atingerea unui misterios Punct de Optim, iar ghildele au ca scop menținerea orașului în mișcare spre acest punct.

Vârsta unui om se măsoară în nr de km cu care orașul s-a deplasat pe parcursul vieții respectivului; avem soldați cu arbalete,vagoane electrice pe baterii, folosesc energia nucleară și cai pentru deplasare în afara orașului, o lume ciudată și deconcertantă.

Topografii Viitorului sunt ghildarii care călătoresc în afara orașului, în sud spre trecut și în nord spre viitor (ca de aia e ciudată și inversată lumea asta), realitatea, distantele, timpul, oamenii se modifică în aceste călătorii sau sunt doar percepții ale oamenilor.

Helward Mann intra ucenic în  Ghilda Topografilor Viitorului, este trimis la munca de jos sub îndrumarea unui ghildar din Ghilda Liniilor pentru a coordona o echipa de localnici (care nu fac parte din ghilde si nu sunt rezidenti in oras) apoi face călătorii în nord și în sud și pană la urmă ne da o explicația lui a lumii în care trăiește, explicație găsită într-o lecție de matematică în care au învățat despre hiperbole: un disc cu raza infinită cu doua spire hiperbolice deasupra și dedesubt.... 

Mi-a plăcut mie matematica, dar explicațiile astea mi-au părut foarte abstracte că-mi venea să pun mana pe cartea de Analiza Matematica din liceu :) și nu le-am putut vizualiza mental (spre deosebire de Lumea Inelara în care chiar autorul o exemplifica la un moment dat: o lumânare și o fășie îngustă de hârtie asezată circular în jurul lumânării)

Apa și natalitatea sunt principalele probleme ale orașului, pentru cea din urmă sunt aduse femei din afara orașului "pentru prăsilă". 

Sistemul ghildelor a fost opresiv prin barierele de comunicație și cunoștințe impuse dar ultimele evenimentele (atacurile localnicilor, distrugerea parțiala a unei porți din oraș, faptul ca toată lumea știa mai mult sau mai puțin acum ce se întâmpla în exteriorul orașului, apariția și impunerea pe agenda publica a taberei Terminatorilor care militau pentru oprirea orașului, etc) încep sa schimbe balanta de putere, ghildele pierzând teren în "orașul fanatic".

Si abia spre sfârșit încep să se clarifice lucrurile, când Mann întâlnește o femeie care nu e localnică și care vorbește engleza pentru că vine din Anglia și aflăm că suntem totuși pe planeta Pământ, într-un post apocaliptic cu civilizația prăbușită, fără calculatoare, undeva cu 200 de ani în viitorul anului 1985 când a avut loc Prăbușirea iar orașul a apărut în 1987 ca un fel de oază de civilizație în mijlocul anarhiei generalizate. 

Elizabeth, femeia cu care s-a întâlnit Mann le explica celor din oraș și ne explica și noua cititorilor: geniul fizician Destaine a fost un om de știința specializat în fizica particulelor care a descoperit un mod de a produce energie iar orașul era urmașul unei stații mobile creata de omul de știința și adepții sai.

Fizicianul de geniu a inventat generatorul de translaterare care produce energie dar care are efecte secundare asupra oamenilor (distorsionarea realității, probleme genetice - de unde problemele de natalitate ale orașului) iar Punctul de Optim era în interiorul acelei ferestre de translaterare descoperita de fizician, în care se putea produce energie doar cu un generator (produce mai multa energie decât consuma).


Fereastra a fost descoperita în China de unde a început călătoria orașului și se deplasează pe suprafața planetei de unde si necesitatea deplasarii orasului pentru a ramane in interiorul ferestrei de translaterare.

Hard SF dens, scris în stilul sec al autorilor anglo-saxoni, mai ales americani, fără prea multă empatie & căldură față de scriitură/personaje/scris, fără urma de umor englezesc, pentru care trebuie sa fi făcut un pic de analiza matematica sau măcar secția real (în loc de uman :) ) la liceu. 



Așadar:
O carte despre percepția realității, despre cum știința poate deforma aceasta percepție, despre fanatism, tehnologia ca scop în sine și nu în slujba oamenilor, falia intre ceea ce își doresc oamenii și ceea ce le pune la dispoziție cunoașterea aka tehnologia & știința, îngustarea orizontului uman în momentul în care cunoașterea/știința este utilizata ca scop în sine și în mod obtuz

E o carte de BSFA mai degrabă decât de Hugo, adica exact asa cum și e....
   
Titlu: Lumea inversă
Autor: Christopher Priest
Editura: Nemira
Links: site oficial
WWE: LI
SFE: CP
ISFDB: CP