Unde cândva, suave pasări cântătoare - Kate Wilhelm

Suave pasări cântătoare ... foarte frumos tradus titlul...

Pe scurt/lung: 
Undeva în America, o familie foarte mare, întinsă, sănătoasă și potentă construiește un spital pentru cercetări genetice. Bunicul, cappo di tutti capi, se așteaptă la venirea unei apocalipse de un fel sau un altul... și apocalipsa vine: criza petrolului, epidemie de holeră, foamete galopanta, oceanele și pescuitul sunt praf, etc... 

Totul e pe tobogan, se dozează bine modul în care se instalează acea stare de rău general, când nimic nu mai merge, totul se duce de râpa și se dezintegrează. Se întrevede o apocalipsă și o post apocalipsa perfect reală și posibilă, ba chiar probabilă. Sterilitatea cu cauza necunoscută e marea problemă, din perspectiva hranei și resurselor.

Clinica de cercetări genetice și campusul înconjurător devine o enclavă în mijlocul haosului, asemănătoare cu ce am văzut în Postașul vine după apocalipsa: enclave mai mult sau mai puțin aparate și bande de tălhari mai mult sau mai puțin organizate care hălăduiesc și atacă sau încearcă să jefuiască / sa dijmuiască asemenea comunități care au ceva resurse și încearcă supraviețuirea în mod onorabil

Aici se clonează ființe umane dar au probleme pentru că se nasc prematuri dar și faptul ca clonele nu sunt decât parțial fertile; clone care în scurt timp preiau puterea; e mai mult decât conflictul intre generații, e separarea intre oameni și clone (nu intre bine și rău ci intre ceva și altceva, e vorba de fapt de specii diferite, alta cultura, alta civilizație).    

Amintește pe undeva de 1984: folosesc femeile fertile pentru prăsilă, sub condiționare hipnotica și droguri pentru sedare (numai ca nu exista un Frate mai Mare, acesta este autoasumat de către toate clonele).

O discuție etica și morală: reproducerea pe cale naturală, pe cale sexuală = diversitate, evoluție, individualitatea care împinge societatea înainte vs clonare = uniformitate, egalitate (cam comunist spus). Totuși, clona nu e un android/robot, nu au renunțat la artă. 

Individualitatea e cumva înăbușita, dacă pleci de lângă grupul tău de clone suferi de singurătate, ai probleme psihice, e și ceva asemănător telepatiei, instinct, subconștient. Dar clonele nu au zvac, nu au creativitate, nu au sclipire, fantezie, abstractizare iar educația singură nu rezolva asta, mai ales când e făcuta după canon. 

Clonelor le era frica de individualitate, de singularitate iar fericirea individuala e privită ca forma de nebunie. Ușor, ușor, clonele devin niște "idioți funcționali"

Expediția pe care clonele o fac - pentru a descoperi ce a mai rămas din lume după apocalipsă - arată și mai mult axioma că individualitățile (care pot avea spirit de aventura, apetit de risc, neastâmpăr al descoperirii, își pot gestiona nesiguranța și singurătatea, etc) sunt cele care împing mai departe lumea și nu grupul, uniformitatea. 

Cei care pleacă în expediție se desprind de grupul de clone din care fac parte și are loc o autocunoaștere identitara, autodescoperire obiectiva, o privire oarecum din exterior a ceea ce sunt clonele.

Are loc un proces de transformare a celor care s-au întors din expediție și care au fost departe de grup, eu l-as numi reumanizare prin individualizare.

Schimbare/elementul perturbator vs uniformitatea/conservatorism sau grupul vs individ. 

Si acest element perturbator, vectorul schimbării, singularitatea (dar cu alt sens aici decât cel folosit relativ la IA-uri) apare în persoana lui Ben, cel născut din clona dar trăit și crescut departe de grup, în pădure, în libertate, departe de spiritul de turma.


Ben va ajuta clonele să redevină oameni, umanitatea să o ia de la capăt, cu nesigurantele, singurătățile si singularitățile ei, iar peste câteva mii de ani vom fi iarăși ce-am fost și mai mult decât atât. :)

Așadar:
Cred ca e cea mai bună carte cu/despre clonare pe care am citit-o ever....  


Foarte bună introducerea lui Ștefan Ghidoveanu,  scurt și la obiect dar totuși iți faci o imagine foarte ok despre operă și autoare; nici nu dezvăluie prea multe dar te pune oarecum în temă; știe moshu cum să scrie o prefață :) ... 

Titlu: Unde cândva, suave pasări cântătoare
Autor: Kate Wilhelm
Editura: Pygmalion
Links: site oficial
WWE: UCSPC
SFE: KW
ISFDB: KW