Numai bun de scenariu de serial pe Netflix sau HBO (înțeleg ca e pe țeava sau deja a ieșit)...
Pe scurt/lung:
O imensa construcție/oraș subteran/ă în care oamenii trăiesc după ce lumea a suferit transformări care au făcut-o de nelocuit. Copii se nasc dacă părintii câștiga premiul de la loterie, loterii care se organizau și în funcție de numărul celor care mureau, ca sa mențină balanța demografica.
Hidroponice, instalații de menținere a vieții, undeva în adâncuri - la nivelele de jos - sunt cei care extrag minereuri, apa și fac muncă manuală și murdară iar la ultimul nivel (cel de la suprafață) ai o panoramă a ceea ce e afară.
Ieșitul în mediul toxic de afară e pe post de pedeapsa impusă sau auto impusă/cerută, folosit și ca debușeu al presiunii sociale care se acumulează în siloz legat de acest ritual
Șeriful cere și el să iasă afară după ce soția făcuse același lucru; aceasta, în calitate de istoric, cotrobăise prin arhivele silozului și găsise informații despre revoltele care avuseseră loc odinioară. Mai bine te alături unei stafii decât sa fii bântuit de ea.
Pentru tineri (cupluri în special), silozul era o societate limitativă: ți se limita viata, viitorul, copii, avântul descoperirii, al experimentării. Si mai erau și dubiile că dincolo - afara - e posibil să fie o altă realitate decât li se prezentau prin senzori și prin camerele video, una mai bună.
Sentimentul de loc nepotrivit, speranța ca afară e altceva, mai bun. Multă suspiciune, multe minciuni, multă manipulare.
Costumele cu care ieșeau în exterior erau trucate în sensul că prin vizorul caștilor se arătau imagini false, ca și cum lumea din exterior era verde și ferice dar de fapt era o minciună.
După ce șeriful cere să iasă la "curățat" primărița și ajutorul de șerif (care nu dorea sa preia postul de șerif plin) fac o călătorie în adâncurile silozului pentru a o cunoaște și verifica pe Jules Nichols, cea care, cel mai probabil, va fi viitorul șerif; prilej de a ne prezenta viața socială din siloz dar și prilej pentru primăriță de a își lua rămas bun de la siloz și de la cei pe care i-a condus.
E o discuție interesantă despre cum sunt aleși șerifii și reprezentanții puterii în siloz.
Când avea 12 ani Jules a avut un frate care a murit în incubator; a cerut să plece ca mecanic-umbră în Adânc, nu și-a revăzut tatăl decât o săptămâna mai târziu la înmormântarea mamei (asistenta la maternitate) care se sinucisese
Folosesc conceptul de umbra-ucenic, un fel de shadowing a celor tineri pe lângă cei experimentați ca sa fure/învețe meserie.
Condiționarea afara/exterior=rău este foarte puternica și pornește încă din copilărie.
Exista un departament IT care este puternic din punct de vedere politic, care trebuie sa aprobe propunerea de șerif; mult spațiu, control acces, limbajul șefului de la IT fata de primărița denota o poziție privilegiata a ITstilor, care fac propunerea pentru judecător și resping propunerea primarului pentru Jules (pentru ca Jules redirecționase niște materiale și consumase mai multa energie decât avea cota - pare ca Jules era implicata într-un proiect despre care nu se știu foarte multe).
Ai impresia ca ești într-o corporație cu intrigi și lupte intestine-corporatiste, cu șefi și sefuletzi care au propriile interese, cu expulzați sau auto-expulzați; decorul e SF dar în rest pare foarte ancorat în realitatea imediata.
Apare și armata hamalilor, cei care transporta bunuri și informații intre etajele silozului, o armata pe care ar fi bine sa o ai de partea ta dacă ITul iți taie comunicația electronica - poți sa ii folosești pe post de porumbei călători :).
In departamentul mecanic, acolo, în străfundurile silozului, la etajul o suta patruzeci și ceva (cu minus) totul e altfel, mai strâmt, mai putina lumina, mediul mai muncitoresc, mai dispus la revoluționarisme și revolte. Au probleme cu generatoarele dar nu pot trece pe sistemul de rezerva pentru ca se opune ITul.
Jules accepta postul la schimb cu asigurări ca lucrurile vor merge mai bine pentru Mecanic și ca influenta ITului va fi ținuta în frâu (ca într-o corporație).
Urcușul e mult mai greu la vârsta lor ca nu mai erau tineri (primărița dar și ajutorul de șerif), releva stratificarea foarte accentuata a silozului și punctele de vedere / viziunile diferite ale diverselor secțiuni: cei de la etajele superioare (top managementul cum ar veni), cei de la etajele intermediare (middle managementul) și cei din adâncuri (pălmașii de rând care își vedeau de mașinăriile lor).
Călătoria este prilej de reflecție interioara pentru primărița atât în legătura cu propria viata (soțul mort demult iar ea în slujba binelui public), relația platonica cu ajutorul de șerif care o iubise în tinerețe și care fusese cel mai bun prieten al soțului defunct. E și o poveste de iubire aici, cumva reaprinsă sau începuta după/peste multi ani de singurătate după moartea soțului... sau mai degrabă o mare prietenie de zeci de ani.
ITul le rade în nas, ii face decripți și ii umilește... un fel de declarație de război și de scuipat de sus - noi avem aici puterea (de calcul), fără noi sunteți niște ipochimeni. Seamăna cu pentru ca putem. Si încearcă sa îl otrăvească pe ajutorul de șerif, dar printr-o încurcătura primărița este cea otrăvita.
ITul era una dintre cele mai puternice grupări de la etajele superioare; se ocupa și de testele costumelor destinate pentru ieșirea în exterior și care avea o strategie proprie care pare sa ducă la o dominație asupra silozului
Dupa moartea primăriței șeful ITului devine primar intermediar pana la alegeri (și candidat pentru postul de primar) - nu prea e clar de ce ITul are o asemenea poziție importanta, e un fel de cutuma de pe vremea întemeietorilor. Ajutorul de șerif se sinucide copleșit de moartea iubirii de o viata
Cârtița șerifului Jules în IT (o fosta umbra a sa de la Mecanic) descoperă ca printre fișierele ce le avea fostul șerif (unele de la soția sa) era și un program de creare de imagini, program care putea crea imagini cu exteriorul ce se afișau la primul nivel și la care se uitau cei din siloz ca la o icoana a exteriorului și, de ce nu, a viitorului.
Cârtița este sinucisa și Jules este suspectata și arestata și va fi probabil condamnata.
Nu este totuși acuzata (deși a fost suspectata în cazul sinuciderii cârtiței și oarecum acuzata ca a intrat cu forța în etajul celor de la IT) dar în schimb este trimisa înapoi în adânc
Si din logica costurilor mesajelor electronice rezulta ca cei din IT impun o limitare a comunicării tocmai pentru ca libera circulație a informației, comunicarea libera, schimbul de idei le-ar putea diminua statutul privilegiat și le-ar putea strica jocurile. Adevărul ajunge mai greu la public, dacă ajunge. A se vedea și discuția despre libertatea internetului și toate scandalurile cu scurgerile de informații din ultimul timp.
Mai sunt și câteva detalii minore care ajung în adânc și care pot fi puse cap la cap: banda termoizolatoare pentru costumele de ieșit în exterior care e foarte proasta calitativ, bucșele de izolare ajunse din greșeala la ei și care erau de asemenea foarte proaste, acel program de creare de imagini pentru ecrane de mici dimensiuni, ecrane care ar încape în casca costumului curățitorilor care ies în exterior...
Jules e din nou arestata pentru conspirație, după ce credea ca ITul e în toate cele ce sunt și ca ITul conspira sa tina silozul sub papuc pentru niște scopuri absconse și nebuloase ( și se dovedește ca asa și e)
Si iese la curățat (adica in afara) dar nu se curata ca au avut grija băieții de la Mecanic de costumul ei și nu i-au lăsat pe ITisti sa-l facă praf...
Si ca sa avem parte și de sezonul 2 la viitorul film, aflam ca sunt mai multe silozuri (vreo 50) ca și cum omenirea s-a adăpostit sau a fost adăpostită în mai multe silozuri identice , apropiate ca și localizare dar totuși separate, ca niște stupi; pot comunica radio dar nu pot comunica fizic, unele funcționale, unele moarte.
Jules ajunge la un alt siloz de unde locuitorii încercaseră sa iasă (și apoi sa intre) și rezultase un carnagiu și coboară în adâncuri unde sunt șanse mai multe sa supraviețuiască. Aflam și rosturile silozurilor: un fel de cămară unde oamenii sunt puși la păstrare în așteptarea vremurilor bune... numai ca și ce pui în cămară poate sa se mai strice/putrezească.
Si se pune și de o revolta a băieților de la Mecanic împotriva celor de la IT, revolta ce urca în sus în siloz; vine și moartea în siloz ca nu e o revolta/revoluție de catifea, iar Mecanicul o ia pe coaja de la securitatea IT (care aici e în sens fizic, cu puscoace automate nu ala soft cu firewall, IDSuri, reguli de rutare, politici și proceduri, etc). Jules revine în silozul natal și vrea sa schimbe viata din siloz.
Autorul ne bagă în jocurile de putere ale protagoniștilor, presară câteva morți suspecte, câteva secrete, câțiva băieți buni și câțiva băieți rai și apoi ne arunca în afara silozului deschizând în alt câmp al narațiunii.
Impresia e ca autorul o lungește mai degrabă cu gândul la scenariul episoadelor serialului, ca la un moment dat ma întrebam cat e kilu' de cuvinte acu la editurile din Occident.
Doar decorul e SF în rest putea sa fie foarte bine un roman polițist într-un orășel american sau într-o corporație
Cred ca e prima data când citesc o carte în care ITul joaca un rol de bad guys puternic, când ITstii sunt personajele negative, de partea întunecata a Fortei, care se opun băieților buni. De obicei ei sunt cei care împing lucrurile înainte, descoperă lucruri/inventează mereu cate ceva, cauta și de regula găsesc soluții pentru a ii ajuta pe cei care sunt de partea binelui. Si asta nu ca as fi eu ITst :).
Îmi amintesc doar Când sysadminii conduceau lumea a lui Cory Doctorow dar acolo băieții aia încercau sa salveze Pământul după apocalipsa...
Așadar:
Asta as numi eu literatura SF (aproape) comerciala. Mie mi se pare ca a fost scris având în minte succesul de casa și ca va veni cineva sa ii cumpere drepturile de ecranizare (cu J Lo in rolul principal? :)) , asa cum e Darul lui Jonas, aia 100, copii aia cu labirintul, Jocurile Foamei, etc .... Nu mai continui cu celelalte cărți din serie, asta mi-a fost de ajuns.
Titlu: Silozul
Autor: Hugh Howey
Editura: Nemira
Links: site oficial
WWE: S
SFE: HH
ISFDB: HH
marți, 10 iulie 2018
luni, 9 iulie 2018
Cassandra - C. J. Cherryh
Proză scurtă, pur și simplu...
Pe scurt/lung:
O lume fantomatica văzută d.p.d.v. al unei persoane considerată cu probleme psihice
Totul în jur sunt flăcări fantomatice , totul arde și se prăbușește, doar Alice nebuna are consistență
Se suprapun două realități, Alice vede viitorul (real ?) și prezentul (fantomatic?) suprapuse
Să vezi viitorul și sa nu îl poți modifica, toată lumea să te creadă nebună, sa trăiești printre fantomele viitorului și să dispari în trecut
Așadar:
Dens, la fel ca Sunetele vorbirii, același filigran într-un bob de orez pe care e desenat un oraș și un război
Titlu: Cassandra
Autor: C. J. Cherryh
Editura:
Links: site-ul oficial
WWE: C
SFE: CJC
ISFDB: CJC
Pe scurt/lung:
O lume fantomatica văzută d.p.d.v. al unei persoane considerată cu probleme psihice
Totul în jur sunt flăcări fantomatice , totul arde și se prăbușește, doar Alice nebuna are consistență
Se suprapun două realități, Alice vede viitorul (real ?) și prezentul (fantomatic?) suprapuse
Să vezi viitorul și sa nu îl poți modifica, toată lumea să te creadă nebună, sa trăiești printre fantomele viitorului și să dispari în trecut
Așadar:
Dens, la fel ca Sunetele vorbirii, același filigran într-un bob de orez pe care e desenat un oraș și un război
Titlu: Cassandra
Autor: C. J. Cherryh
Editura:
Links: site-ul oficial
WWE: C
SFE: CJC
ISFDB: CJC
Războiul liniștit - Paul J. McAuley
Am zis sa vedem și cum e cu liniștea asta a războiului, după bătrânețea și eternitatea lui
Pe scurt/lung:
In 2210 Pământul e praf din cauza schimbărilor climatice, omenirea împărțita în tabere a colonizat sistemul solar pană pe sateliții lui Saturn și Jupiter (și în 2312 colonizaserăm pana pe acolo), o parte din oameni sunt pe Luna.
Baza de aici e deținută de Marea Brazilie (dictatură/juntă militară) devenită puterea globală dominantă pe Pământ ce se întinde pană în California și Texas și poate mai departe, spre Canada. Mai e în peisaj și UE și chiar și SUA chiar dacă ultima e în ruine
In baza de pe luna piloții sunt testați și modificați a.i. sa fie interconectați neuronal cu un nou tip de avion de lupta spațial (vezi și Hamilton), ultimul răcnet în materie de luptă și IA (he,he, unde esti tu MIGule 21 Lancer :( ).
Exteriorii erau cei care plecau de pe Luna spre Marte și mai departe spre Jupitern și Saturn și care se foloseau de genetică pentru a face modificări (cele mai multe din motive foarte pragmatice : adaptare/refacere la/după radiații, adaptare la gravitația scăzută, etc), modificări care uneori ii făceau non-umani sau cel puțin asa erau percepuți dinspre tabăra braziliană
Politică, fracțiuni pro și contra Exteriori, tratate politice intre UE și Marea Brazilie, negocieri intre Exteriori și cei de pe Pământ, democrație iliberala pe Pământ (ca tot e un termen la modă), democrație participativă în Exterior.
Clasa politică/conducătoare e organizată pe principiul castelor/fami(g)liilor consangvine care pare un model nu numai in Marea Brazilie dar și în UE și Comunitățile Pacificului
Cei de pe Pământ (unde Marea Brazilie era vioara întâi) au un sfânt verde în viată, din aceeași familie care conducea țara și care era un fel de guru al ecologiștilor, traind departe de lume undeva prin California.
Conservatorism ecologic pe Pământ (de înțeles după Apocalipsa Climatică care a avut loc) și doctrine și filozofii utopice cu mult accent pe cercetare și inovație la cei din Exterior, cam astea erau cele doua tabere / ideologii, bineînțeles cu mistificările și manipulările de rigoare pentru marile public.
Marea Brazilie are și ea un proiect secret de clonare, cu clone spălate pe creier care se pregăteau pentru război în orice condiții și cu orice tip de armă, un fel de comando pregătit pentru cine știe acțiuni tip ataca-distruge-ucide , univers concentraționar, ședințe de critica și autocritica, spălare de creier ca la manual.
Pe Pământ se lucrează la re-ecologizarea planetei, la curățirea zonelor supra-poluate cu reziduuri de tot felul și la redarea acestor zone în circuitul vieții (multi termeni de micro/nano/biologie, ecologie și genetica, fie o deformare profesională a autorului, fie o încercare de a epata de tipul "uite ce multe știu eu și cum m-am documentat și pregătit pentru cartea asta" )
De asemenea vor să facă un biom (dom ecologic) și pe Calypso, într-un proiect de colaborare pământeni-exteriori încercând o îmbunatățire/detensionare a relațiilor intre cele 2 tabere
Când vor să înceapă construcția, inginerul ecolog principal (brazilian) moare la ieșirea din hibernarea indusă pe durata zborului. Si cum trebuie să avem o conspirație, cam în același timp moare și generalul pro-reconciliere care conducea junta (soțul președintei republicii, ca în orice țara sudamericana care se respectă) și ii ia locul altul care face parte din fracțiunea dură care vroia război cu Exteriorii.
In ultimii ani societatea Exteriorilor s-a maturizat, cercetarea se pare că a stagnat mulțumindu-se să îmbunătățească și să modifice cate ceva pe ici pe colo, fără a crea cu adevărat ceva nou.
Poate și pentru ca cei mai în vârstă (durata medie de viată a fost împinsă spre 150 de ani) și care au ajuns primii pe sateliți, punând bazele coloniilor, au un cuvânt greu de spus, iar cei tineri (care vor să împingă limitele mai departe, spre Neptun și Uranus sau chiar dincolo de aceștia) nu au majoritatea.
Nu e lălăiala și gargara aia a lui Kim Stanley Robertson dar nici nu are un ritm și un fir narativ care să te captiveze și să te tină legat de carte.
Un stil sec, asemănător cu Asimov și Clarke, de unde se întrevăd și ceva influente, o space opera combinata cu ecologie.
Un hard SF fără viteze hiperluminice, fără salturi prin hiperspatiu de la o stea la alta, se păstrează în limitele a ceea ce ar putea însemna evoluția umanității în următorii x sute de ani, în limitele sistemului solar... Dar din păcate nu are același zvac și nici aceeași narațiune care sa se lipească de tine cum au Războiul Etern și Războiul Bătrânilor
Așadar:
Parcă lipsește ceva, poate o fi diferența intre un scriitor mare și unul doar bun...
N-am terminat-o, m-am împotmolit după un timp, m-am apucat de altceva... E atât de liniștit războiul asta că am adormit ... și n-am mai revenit :)
P.S. Sunt la a 3a carte în care acțiunea nu se petrece în/cu spațiul anglo-saxon: după Fata modificata care se petrecea pe undeva prin Malaezia/Thailanda și Era de diamant care avea loc prin Shangai, aici avem de a face cu Brazilia... deh, piețele emergente....
Titlu: Războiul liniștit
Autor: Paul J. McAuley
Editura: Paladin
Links: site oficial
WWE: RL
SFE: PJM
ISFDB: PJM
Pe scurt/lung:
In 2210 Pământul e praf din cauza schimbărilor climatice, omenirea împărțita în tabere a colonizat sistemul solar pană pe sateliții lui Saturn și Jupiter (și în 2312 colonizaserăm pana pe acolo), o parte din oameni sunt pe Luna.
Baza de aici e deținută de Marea Brazilie (dictatură/juntă militară) devenită puterea globală dominantă pe Pământ ce se întinde pană în California și Texas și poate mai departe, spre Canada. Mai e în peisaj și UE și chiar și SUA chiar dacă ultima e în ruine
In baza de pe luna piloții sunt testați și modificați a.i. sa fie interconectați neuronal cu un nou tip de avion de lupta spațial (vezi și Hamilton), ultimul răcnet în materie de luptă și IA (he,he, unde esti tu MIGule 21 Lancer :( ).
Exteriorii erau cei care plecau de pe Luna spre Marte și mai departe spre Jupitern și Saturn și care se foloseau de genetică pentru a face modificări (cele mai multe din motive foarte pragmatice : adaptare/refacere la/după radiații, adaptare la gravitația scăzută, etc), modificări care uneori ii făceau non-umani sau cel puțin asa erau percepuți dinspre tabăra braziliană
Politică, fracțiuni pro și contra Exteriori, tratate politice intre UE și Marea Brazilie, negocieri intre Exteriori și cei de pe Pământ, democrație iliberala pe Pământ (ca tot e un termen la modă), democrație participativă în Exterior.
Clasa politică/conducătoare e organizată pe principiul castelor/fami(g)liilor consangvine care pare un model nu numai in Marea Brazilie dar și în UE și Comunitățile Pacificului
Cei de pe Pământ (unde Marea Brazilie era vioara întâi) au un sfânt verde în viată, din aceeași familie care conducea țara și care era un fel de guru al ecologiștilor, traind departe de lume undeva prin California.
Conservatorism ecologic pe Pământ (de înțeles după Apocalipsa Climatică care a avut loc) și doctrine și filozofii utopice cu mult accent pe cercetare și inovație la cei din Exterior, cam astea erau cele doua tabere / ideologii, bineînțeles cu mistificările și manipulările de rigoare pentru marile public.
Marea Brazilie are și ea un proiect secret de clonare, cu clone spălate pe creier care se pregăteau pentru război în orice condiții și cu orice tip de armă, un fel de comando pregătit pentru cine știe acțiuni tip ataca-distruge-ucide , univers concentraționar, ședințe de critica și autocritica, spălare de creier ca la manual.
Pe Pământ se lucrează la re-ecologizarea planetei, la curățirea zonelor supra-poluate cu reziduuri de tot felul și la redarea acestor zone în circuitul vieții (multi termeni de micro/nano/biologie, ecologie și genetica, fie o deformare profesională a autorului, fie o încercare de a epata de tipul "uite ce multe știu eu și cum m-am documentat și pregătit pentru cartea asta" )
De asemenea vor să facă un biom (dom ecologic) și pe Calypso, într-un proiect de colaborare pământeni-exteriori încercând o îmbunatățire/detensionare a relațiilor intre cele 2 tabere
Când vor să înceapă construcția, inginerul ecolog principal (brazilian) moare la ieșirea din hibernarea indusă pe durata zborului. Si cum trebuie să avem o conspirație, cam în același timp moare și generalul pro-reconciliere care conducea junta (soțul președintei republicii, ca în orice țara sudamericana care se respectă) și ii ia locul altul care face parte din fracțiunea dură care vroia război cu Exteriorii.
In ultimii ani societatea Exteriorilor s-a maturizat, cercetarea se pare că a stagnat mulțumindu-se să îmbunătățească și să modifice cate ceva pe ici pe colo, fără a crea cu adevărat ceva nou.
Poate și pentru ca cei mai în vârstă (durata medie de viată a fost împinsă spre 150 de ani) și care au ajuns primii pe sateliți, punând bazele coloniilor, au un cuvânt greu de spus, iar cei tineri (care vor să împingă limitele mai departe, spre Neptun și Uranus sau chiar dincolo de aceștia) nu au majoritatea.
Nu e lălăiala și gargara aia a lui Kim Stanley Robertson dar nici nu are un ritm și un fir narativ care să te captiveze și să te tină legat de carte.
Un stil sec, asemănător cu Asimov și Clarke, de unde se întrevăd și ceva influente, o space opera combinata cu ecologie.
Un hard SF fără viteze hiperluminice, fără salturi prin hiperspatiu de la o stea la alta, se păstrează în limitele a ceea ce ar putea însemna evoluția umanității în următorii x sute de ani, în limitele sistemului solar... Dar din păcate nu are același zvac și nici aceeași narațiune care sa se lipească de tine cum au Războiul Etern și Războiul Bătrânilor
Așadar:
Parcă lipsește ceva, poate o fi diferența intre un scriitor mare și unul doar bun...
N-am terminat-o, m-am împotmolit după un timp, m-am apucat de altceva... E atât de liniștit războiul asta că am adormit ... și n-am mai revenit :)
P.S. Sunt la a 3a carte în care acțiunea nu se petrece în/cu spațiul anglo-saxon: după Fata modificata care se petrecea pe undeva prin Malaezia/Thailanda și Era de diamant care avea loc prin Shangai, aici avem de a face cu Brazilia... deh, piețele emergente....
Titlu: Războiul liniștit
Autor: Paul J. McAuley
Editura: Paladin
Links: site oficial
WWE: RL
SFE: PJM
ISFDB: PJM
duminică, 17 iunie 2018
Retelele infinitului - John Brunner
Teleportam, nu teleportam, vremea Pământului trece.
Pe scurt/lung:
Hans Dykstra e un tip special de recuperator. Se întâmplă în post apocaliptic, după trei războaie mai mult sau mai puțin nucleare, mai mult sau mai puțin mondiale, când lovituri nucleare au fost lansate asupra orașelor/zonelor importante, ceea ce facă ca o mare parte din Pământ sa devina radioactiva sau infestata.
Boli, epidemii, probleme demografice, numărul bărbaților e mult mai mare decât al femeilor, deci căsătoria legala era semn de statut social înalt.
Hans recuperează obiecte din locuri ramase neatinse, era un recuperator public adică intra în locuri și clădiri publice și recupera pentru Autoritatea Skelter (autoritate care reglementa aceste călătorii și accesul la astfel de site-uri din zone părăsite). Recuperarea din locuințe particulare era interzisa, el făcea asta ilegal, deci la limita legii, exista o piața și o afacere subterana.
Avea hobbyul fotografiatului, încearcă sa refacă locurile respective sa arate asa cum arătau ele în vremurile bune și le fotografia pentru eternitate, rar aceste fotografii vor fi publice după moarte.
Mustafa Sharif este un fel de anticar, vânzător de antichități, are acoperirea ca scrie versuri și vinde cărți litografiate sau manuscrise realizate manual de către o echipa de copii adolescenți de care are grija la reședința lui pe undeva aproape de Luxor unde se poarta ca un calif deși nu este un tip religios. Mustafa este orb, orbise pentru ca a privit direct o explozie nucleara.
Hans călătorește prin teleportare pentru a cauta locuri, locuințe, zone vechi și neatinse folosind un dispozitiv numit skelter iar Mustafa ii facilitează accesul la astfel de locuri făcând rost de pe piața neagra de codurile de skeltere. Cei doi cauta locuri neatinse de transformările din ultimul timp și care sunt dotate cu aceste dispozitive de teleportare. Ca sa găsești asemenea locuri vechi, izolate și neatinse ai nevoie de codul mașinăriilor care realizează teleportarea (ca un fel de modem pentru care iți trebuie numărul de telefon și dacă îl ai, poți sa ajungi în locul ala dotat cu asemenea teleportator și poți sa faci o incursiune "în trecut" deoarece locul e neatins de la dispariția locatarilor ca urmare a conflictelor nucleare care au avut loc în trecutul recent al omenirii)
Hans și Mustafa ajung într-o zona izolata din Suedia, departe de radiații, cu ajutorul unui skelter Volvo (pai nu?), un model foarte vechi, pentru care Mustafa făcuse rost de cod, găsesc scheletul unui copil iar familia care trăise acolo se pare ca fusese omorâtă.
Skelterul, ieftin, nu foarte dificil de construit și foarte trainic, schimbase din temelii civilizația, nu mai exista hoteluri, industria transporturilor nu mai exista, poți locui într-un capăt al lumii și lucra în celalalt. Pe lângă chestii alea de ordine și siguranță publica, intimitate etc, skelterul a desființat granițe și a pus pe butuci industrii, prin intermediul lui s-au răspândit epidemii.
Chaim Aleuker, probabil cel mai bogat om în viață, inventase privaterul (skelterul privat) dispozitivul care nu permite accesul decât al celui care deține un cod de acces, eliminând astfel desființarea terifiantă a intimității.
Skelterele publice ( cu acces liber - ca de, am vrut democrație ) acceleraseră prăbușirea civilizației iar privaterul readuseseră situația cat de cat la normal, reconstrucția civilizației începuse, dar sunt multe zone din Africa sau America de sud unde skelterul era “ceva rau” și unde viata era cam nashpa, războaie locale măceluri sunt în haos, altele zone sunt contaminate.
Elita era formata din putinii care realizaseră sau mai degrabă conduseseră reconstrucția după ce Pământul colapsase.
Aleuker dădea petreceri în care erau întreceri de dezlegare de enigme - găsirea succesiva a unor chei prin anumite indicii, chei răspândite pe tot Pământul și la care se poate ajunge cu skelterul iar câștigătorii vor fi viitorii conducători ai Pământului, vor face parte din elita
Traseul căutării "comorii" prin găsirea de chei de skelter din mesajele încifrate pe care întrecerea le pune la dispoziția celor interesați , trebuia sa se termine la petrecerea pe care acesta o dădea.
Elita asta își da seama ca sunt putini și solicitați și organizează aceasta căutare de comori prin chei lăsate în diferite puncte din lume la skeltere care conduc pe cei care le descifrează pe un drum către locuința bogătașului care inventase privaterul unde se ținea petrecerea la care mai fuseseră invitați crema elitei, ca sa vadă cine sunt câștigătorii, câștigători care ar putea fi luați în considerare pentru integrarea în elita.
Hans participa la căutarea "comorii", găsește cheile și dezleagă enigmele propuse de bogătaș, ajunge la petrecerea data de acesta în cinstea câștigătorilor, viitorii "elitiști", și o întâlnește pe Anneliese Schenker. O tipa cam sălbatică și sperioasa ca o căprioară, ce provenea din Brazilia dintr-un orășel întemeiat de fundamentaliști protestanți germani care plecaseră și întemeiaseră o comunitate departe de lume , fără tehnologie și știința moderna. Fata fusese salvata din Brazilia de bogătaș și adusa în reședința lui după ce orașul protestanților germani anti tehnologie fusese ras de un dictator local.
Casa bogătașului unde are loc petrecerea și care se afla pe undeva prin Pacific e atacata de maori care vor sa se răzbune pe occidentul care era văzut ca răul care dusese lumea la colaps și care acum o reconstruiau dar păstrându-și ce era mai bun.
Hans scapă din atac împreuna cu tânăra fiind aproape de skelter, ajunge acasă unde nevasta-sa se sinucisese și apoi se teleporteaza în Suedia.
Începe sa țeasă o plasa de minciuni și sa o minta pe tânără, pe de o parte ca sa o protejeze pe ea, pe de alta sa se autoprotejeze pe el, și în sfârșit ca sa pregătească terenul pentru când o va cuceri sau se va însura cu ea. Nu își iubise niciodată soția, era mai bătrână decât el, mai puțin inteligenta, se însurase pentru statutul social (sa fii însurat și sa ai o nevasta mai bătrâna ca tine era un indiciu al unui statut social înalt)
Mustafa își da seama ca Hans e posibil sa facă greșeli, fie sa aducă din călătorii obiecte valoroase care sa bata la ochi, fie sa încerce sa devina faimos cu fotografiile sale iar asta sa ducă autoritățile către Mustafa și de aceea se gândește sa scape de Hans asa cum s-a întâmplat și cu predecesorii.
Începe un fel de urmărire a lui Hans și a fetei de către Mustafa ( care vrea sa scape de el pentru ca e compromițător ) și de către autorități ca supraviețuitor al atacului de la casa bogătașului și posibil viitor elitist.
Fata pleacă cu altul , iar el revine la Mustafa pentru explicații, nu înainte de a da foc la casa din Suedia ca sa șteargă urmele. Mustafa face o analiza a lumii vechi și noi, având drept exemple pe Hans, pe soția acestuia și pe fata. Si cum le prezintă el, lumea nu s-a schimbat în bine, asa ca îl îndeamnă pe Hans sa se ducă la autorități și sa încerce sa schimbe ceva.
Hans realizează ca o luase razna, ca vroia ca fata sa devina a lui asa cum vroia ca locurile alea găsite sa fie ale lui chiar și numai prin fotografii , își da seama ca a ajuns într-o situație fără ieșire.
Așadar:
E o poveste despre trecut și cum ne influențează acesta , despre cum ne putem schimba dacă putem, este vorba și despre libertate, libertatea de a călători liber. Globalizarea (la asta duce cu gândul skelterul - suntem un sat global, poți ajunge oriunde, oricând ...dar nu prin internet, social media, economii interconectate ci chiar pe persoana fizica) poate duce într-o fundătură a umanității. Trecutul făcut praf, prezentul încă instabil și incert, cum va fi viitorul?
Un concept similar cu skelterul l-am întâlnit și în Destinația mea: stelele (acolo se numea jauntare și se realiza prin metode psi)
Titlu: Retelele infinitului
Autor: John Brunner
Editura: RAO
Links: John Brunner Archive
WWE: RI
SFE: JB
ISFDB: JB
Pe scurt/lung:
Hans Dykstra e un tip special de recuperator. Se întâmplă în post apocaliptic, după trei războaie mai mult sau mai puțin nucleare, mai mult sau mai puțin mondiale, când lovituri nucleare au fost lansate asupra orașelor/zonelor importante, ceea ce facă ca o mare parte din Pământ sa devina radioactiva sau infestata.
Boli, epidemii, probleme demografice, numărul bărbaților e mult mai mare decât al femeilor, deci căsătoria legala era semn de statut social înalt.
Hans recuperează obiecte din locuri ramase neatinse, era un recuperator public adică intra în locuri și clădiri publice și recupera pentru Autoritatea Skelter (autoritate care reglementa aceste călătorii și accesul la astfel de site-uri din zone părăsite). Recuperarea din locuințe particulare era interzisa, el făcea asta ilegal, deci la limita legii, exista o piața și o afacere subterana.
Avea hobbyul fotografiatului, încearcă sa refacă locurile respective sa arate asa cum arătau ele în vremurile bune și le fotografia pentru eternitate, rar aceste fotografii vor fi publice după moarte.
Mustafa Sharif este un fel de anticar, vânzător de antichități, are acoperirea ca scrie versuri și vinde cărți litografiate sau manuscrise realizate manual de către o echipa de copii adolescenți de care are grija la reședința lui pe undeva aproape de Luxor unde se poarta ca un calif deși nu este un tip religios. Mustafa este orb, orbise pentru ca a privit direct o explozie nucleara.
Hans călătorește prin teleportare pentru a cauta locuri, locuințe, zone vechi și neatinse folosind un dispozitiv numit skelter iar Mustafa ii facilitează accesul la astfel de locuri făcând rost de pe piața neagra de codurile de skeltere. Cei doi cauta locuri neatinse de transformările din ultimul timp și care sunt dotate cu aceste dispozitive de teleportare. Ca sa găsești asemenea locuri vechi, izolate și neatinse ai nevoie de codul mașinăriilor care realizează teleportarea (ca un fel de modem pentru care iți trebuie numărul de telefon și dacă îl ai, poți sa ajungi în locul ala dotat cu asemenea teleportator și poți sa faci o incursiune "în trecut" deoarece locul e neatins de la dispariția locatarilor ca urmare a conflictelor nucleare care au avut loc în trecutul recent al omenirii)
Hans și Mustafa ajung într-o zona izolata din Suedia, departe de radiații, cu ajutorul unui skelter Volvo (pai nu?), un model foarte vechi, pentru care Mustafa făcuse rost de cod, găsesc scheletul unui copil iar familia care trăise acolo se pare ca fusese omorâtă.
Skelterul, ieftin, nu foarte dificil de construit și foarte trainic, schimbase din temelii civilizația, nu mai exista hoteluri, industria transporturilor nu mai exista, poți locui într-un capăt al lumii și lucra în celalalt. Pe lângă chestii alea de ordine și siguranță publica, intimitate etc, skelterul a desființat granițe și a pus pe butuci industrii, prin intermediul lui s-au răspândit epidemii.
Chaim Aleuker, probabil cel mai bogat om în viață, inventase privaterul (skelterul privat) dispozitivul care nu permite accesul decât al celui care deține un cod de acces, eliminând astfel desființarea terifiantă a intimității.
Skelterele publice ( cu acces liber - ca de, am vrut democrație ) acceleraseră prăbușirea civilizației iar privaterul readuseseră situația cat de cat la normal, reconstrucția civilizației începuse, dar sunt multe zone din Africa sau America de sud unde skelterul era “ceva rau” și unde viata era cam nashpa, războaie locale măceluri sunt în haos, altele zone sunt contaminate.
Elita era formata din putinii care realizaseră sau mai degrabă conduseseră reconstrucția după ce Pământul colapsase.
Aleuker dădea petreceri în care erau întreceri de dezlegare de enigme - găsirea succesiva a unor chei prin anumite indicii, chei răspândite pe tot Pământul și la care se poate ajunge cu skelterul iar câștigătorii vor fi viitorii conducători ai Pământului, vor face parte din elita
Traseul căutării "comorii" prin găsirea de chei de skelter din mesajele încifrate pe care întrecerea le pune la dispoziția celor interesați , trebuia sa se termine la petrecerea pe care acesta o dădea.
Elita asta își da seama ca sunt putini și solicitați și organizează aceasta căutare de comori prin chei lăsate în diferite puncte din lume la skeltere care conduc pe cei care le descifrează pe un drum către locuința bogătașului care inventase privaterul unde se ținea petrecerea la care mai fuseseră invitați crema elitei, ca sa vadă cine sunt câștigătorii, câștigători care ar putea fi luați în considerare pentru integrarea în elita.
Hans participa la căutarea "comorii", găsește cheile și dezleagă enigmele propuse de bogătaș, ajunge la petrecerea data de acesta în cinstea câștigătorilor, viitorii "elitiști", și o întâlnește pe Anneliese Schenker. O tipa cam sălbatică și sperioasa ca o căprioară, ce provenea din Brazilia dintr-un orășel întemeiat de fundamentaliști protestanți germani care plecaseră și întemeiaseră o comunitate departe de lume , fără tehnologie și știința moderna. Fata fusese salvata din Brazilia de bogătaș și adusa în reședința lui după ce orașul protestanților germani anti tehnologie fusese ras de un dictator local.
Casa bogătașului unde are loc petrecerea și care se afla pe undeva prin Pacific e atacata de maori care vor sa se răzbune pe occidentul care era văzut ca răul care dusese lumea la colaps și care acum o reconstruiau dar păstrându-și ce era mai bun.
Hans scapă din atac împreuna cu tânăra fiind aproape de skelter, ajunge acasă unde nevasta-sa se sinucisese și apoi se teleporteaza în Suedia.
Începe sa țeasă o plasa de minciuni și sa o minta pe tânără, pe de o parte ca sa o protejeze pe ea, pe de alta sa se autoprotejeze pe el, și în sfârșit ca sa pregătească terenul pentru când o va cuceri sau se va însura cu ea. Nu își iubise niciodată soția, era mai bătrână decât el, mai puțin inteligenta, se însurase pentru statutul social (sa fii însurat și sa ai o nevasta mai bătrâna ca tine era un indiciu al unui statut social înalt)
Mustafa își da seama ca Hans e posibil sa facă greșeli, fie sa aducă din călătorii obiecte valoroase care sa bata la ochi, fie sa încerce sa devina faimos cu fotografiile sale iar asta sa ducă autoritățile către Mustafa și de aceea se gândește sa scape de Hans asa cum s-a întâmplat și cu predecesorii.
Începe un fel de urmărire a lui Hans și a fetei de către Mustafa ( care vrea sa scape de el pentru ca e compromițător ) și de către autorități ca supraviețuitor al atacului de la casa bogătașului și posibil viitor elitist.
Fata pleacă cu altul , iar el revine la Mustafa pentru explicații, nu înainte de a da foc la casa din Suedia ca sa șteargă urmele. Mustafa face o analiza a lumii vechi și noi, având drept exemple pe Hans, pe soția acestuia și pe fata. Si cum le prezintă el, lumea nu s-a schimbat în bine, asa ca îl îndeamnă pe Hans sa se ducă la autorități și sa încerce sa schimbe ceva.
Hans realizează ca o luase razna, ca vroia ca fata sa devina a lui asa cum vroia ca locurile alea găsite sa fie ale lui chiar și numai prin fotografii , își da seama ca a ajuns într-o situație fără ieșire.
Așadar:
E o poveste despre trecut și cum ne influențează acesta , despre cum ne putem schimba dacă putem, este vorba și despre libertate, libertatea de a călători liber. Globalizarea (la asta duce cu gândul skelterul - suntem un sat global, poți ajunge oriunde, oricând ...dar nu prin internet, social media, economii interconectate ci chiar pe persoana fizica) poate duce într-o fundătură a umanității. Trecutul făcut praf, prezentul încă instabil și incert, cum va fi viitorul?
Un concept similar cu skelterul l-am întâlnit și în Destinația mea: stelele (acolo se numea jauntare și se realiza prin metode psi)
Titlu: Retelele infinitului
Autor: John Brunner
Editura: RAO
Links: John Brunner Archive
WWE: RI
SFE: JB
ISFDB: JB