Războiul liniștit - Paul J. McAuley

Am zis sa vedem și cum e cu liniștea asta a războiului, după bătrânețea și eternitatea lui 

Pe scurt/lung:

In 2210 Pământul e praf din cauza schimbărilor climatice, omenirea împărțita în tabere a colonizat  sistemul solar pană pe sateliții lui Saturn și Jupiter (și în 2312 colonizaserăm pana pe acolo), o parte din oameni sunt pe Luna.

Baza de aici e deținută de Marea Brazilie (dictatură/juntă militară) devenită puterea globală dominantă pe Pământ ce se întinde pană în California și Texas și poate mai departe, spre Canada. Mai e în peisaj și UE și chiar și SUA chiar dacă ultima e în ruine
In baza de pe luna piloții sunt testați și modificați a.i. sa fie interconectați neuronal cu un nou tip de avion de lupta spațial (vezi și Hamilton), ultimul răcnet în materie de luptă și IA (he,he, unde esti tu MIGule 21 Lancer :( ).

Exteriorii erau cei care plecau de pe Luna spre Marte și mai departe spre Jupitern și Saturn și care se foloseau de genetică pentru a face modificări (cele mai multe din motive foarte pragmatice : adaptare/refacere la/după radiații, adaptare la gravitația scăzută, etc), modificări care uneori ii făceau non-umani sau cel puțin asa erau percepuți dinspre tabăra braziliană

Politică, fracțiuni pro și contra Exteriori, tratate politice intre UE și Marea Brazilie, negocieri intre Exteriori și cei de pe Pământ, democrație iliberala pe Pământ (ca tot e un termen la modă), democrație participativă în Exterior.
Clasa politică/conducătoare e organizată pe principiul castelor/fami(g)liilor consangvine care pare un model nu numai in Marea Brazilie dar și în UE și Comunitățile Pacificului

Cei de pe Pământ (unde Marea Brazilie era vioara întâi) au un sfânt verde în viată, din aceeași familie care conducea țara și care era un fel de guru al ecologiștilor, traind departe de lume undeva prin California.


Conservatorism ecologic pe Pământ (de înțeles după Apocalipsa Climatică care a avut loc) și doctrine și filozofii utopice cu mult accent pe cercetare și inovație la cei din Exterior, cam astea erau cele doua tabere / ideologii, bineînțeles cu mistificările și manipulările de rigoare pentru marile public.

Marea Brazilie are și ea un proiect secret de clonare, cu clone spălate pe creier care se pregăteau pentru război în orice condiții și cu orice tip de armă, un fel de comando pregătit pentru cine știe acțiuni tip ataca-distruge-ucide , univers concentraționar, ședințe de critica și autocritica, spălare de creier ca la manual.

Pe Pământ se lucrează la re-ecologizarea planetei, la curățirea zonelor supra-poluate cu reziduuri de tot felul și la redarea acestor zone în circuitul vieții (multi termeni de micro/nano/biologie, ecologie și genetica,  fie o deformare profesională a autorului, fie o încercare de a epata de tipul "uite ce multe știu eu și cum m-am documentat și pregătit pentru cartea asta" )

De asemenea vor să facă un biom (dom ecologic) și pe Calypso, într-un proiect de colaborare pământeni-exteriori încercând o îmbunatățire/detensionare a relațiilor intre cele 2 tabere

Când vor să înceapă construcția, inginerul ecolog principal (brazilian) moare la ieșirea din hibernarea indusă pe durata zborului. Si cum trebuie să avem o conspirație, cam în același timp moare și generalul pro-reconciliere care conducea junta (soțul președintei republicii, ca în orice țara sudamericana care se respectă) și ii ia locul altul care face parte din fracțiunea dură care vroia război cu Exteriorii.

In ultimii ani societatea Exteriorilor s-a maturizat, cercetarea se pare că a stagnat mulțumindu-se să îmbunătățească și să modifice cate ceva pe ici pe colo, fără a crea cu adevărat ceva nou.
Poate și pentru ca cei mai în vârstă (durata medie de viată a fost împinsă spre 150 de ani)  și care au ajuns primii pe sateliți, punând bazele coloniilor, au un cuvânt greu de spus, iar cei tineri (care vor să împingă limitele mai departe, spre Neptun și Uranus sau chiar dincolo de aceștia) nu au majoritatea.    

Nu e lălăiala și gargara aia a lui Kim Stanley Robertson dar nici nu are un ritm și un fir narativ care să te captiveze și să te tină legat de carte.
Un stil sec, asemănător cu Asimov și Clarke, de unde se întrevăd și ceva influente, o space opera combinata cu ecologie.

Un hard SF fără viteze hiperluminice, fără salturi prin hiperspatiu de la o stea la alta, se păstrează în limitele a ceea ce ar putea însemna evoluția umanității în următorii x sute de ani, în limitele sistemului solar... Dar din păcate nu are același zvac și nici aceeași narațiune care sa se lipească de tine cum au Războiul Etern și Războiul Bătrânilor


Așadar:
Parcă lipsește ceva, poate o fi diferența intre un scriitor mare și unul doar bun...

N-am terminat-o, m-am împotmolit după un timp, m-am apucat de altceva... E atât de liniștit războiul asta că am adormit ... și n-am mai revenit :) 

P.S. Sunt la a 3a carte în care acțiunea nu se petrece în/cu spațiul anglo-saxon: după Fata modificata care se petrecea pe undeva prin Malaezia/Thailanda și Era de diamant care avea loc prin Shangai, aici avem de a face cu Brazilia...  deh, piețele emergente....


Titlu: Războiul liniștit
Autor: Paul J. McAuley
Editura: Paladin
Links: site oficial
WWE: RL
SFE: PJM
ISFDB: PJM