duminică, 17 iunie 2018

Retelele infinitului - John Brunner

Teleportam, nu teleportam, vremea Pământului trece.

Pe scurt/lung: 

Hans Dykstra e un tip special de recuperator. Se întâmplă în post apocaliptic, după trei războaie mai mult sau mai puțin nucleare, mai mult sau mai puțin mondiale, când lovituri nucleare au fost lansate asupra orașelor/zonelor importante, ceea ce facă ca o mare parte din Pământ sa devina radioactiva sau infestata. 
Boli, epidemii, probleme demografice, numărul bărbaților e mult mai mare decât al femeilor, deci căsătoria legala era semn de statut social înalt. 
Hans recuperează obiecte din locuri ramase neatinse, era un recuperator public adică intra în locuri și clădiri publice și recupera pentru Autoritatea Skelter (autoritate care reglementa aceste călătorii și accesul la astfel de site-uri din zone părăsite). Recuperarea din locuințe particulare era interzisa, el făcea asta ilegal, deci la limita legii, exista o piața și o afacere subterana.
Avea hobbyul fotografiatului, încearcă sa refacă locurile respective sa arate asa cum arătau ele în vremurile bune și le fotografia pentru eternitate, rar aceste fotografii vor fi publice după moarte.  

Mustafa Sharif este un fel de anticar, vânzător de antichități, are acoperirea ca scrie versuri și vinde cărți litografiate sau manuscrise realizate manual de către o echipa de copii adolescenți de care are grija la reședința lui pe undeva aproape de Luxor unde se poarta ca un calif deși nu este un tip religios. Mustafa este orb, orbise pentru ca a privit direct o explozie nucleara.

Hans călătorește prin teleportare pentru a cauta locuri, locuințe, zone vechi și neatinse folosind un dispozitiv numit skelter iar Mustafa ii facilitează accesul la astfel de locuri făcând rost de pe piața neagra de codurile de skeltere. Cei doi cauta locuri neatinse de transformările din ultimul timp și care sunt dotate cu aceste dispozitive de teleportare. Ca sa găsești asemenea locuri vechi, izolate și neatinse ai nevoie de codul mașinăriilor care realizează teleportarea (ca un fel de modem pentru care iți trebuie numărul de telefon și dacă îl ai, poți sa ajungi în locul ala dotat cu asemenea teleportator și poți sa faci o incursiune "în trecut" deoarece locul e neatins de la dispariția locatarilor ca urmare a conflictelor nucleare care au avut loc în trecutul recent al omenirii)

Hans și Mustafa ajung într-o zona izolata din Suedia, departe de radiații, cu ajutorul unui skelter Volvo (pai nu?), un model foarte vechi, pentru care Mustafa făcuse rost de cod, găsesc scheletul unui copil iar familia care trăise acolo se pare ca fusese omorâtă.

Skelterul, ieftin, nu foarte dificil de construit și foarte trainic, schimbase din temelii civilizația, nu mai exista hoteluri, industria transporturilor nu mai exista, poți locui într-un capăt al lumii și lucra în celalalt.  Pe lângă chestii alea de ordine și siguranță publica, intimitate etc, skelterul a desființat granițe și a pus pe butuci industrii, prin intermediul lui s-au răspândit epidemii.  

Chaim  Aleuker, probabil cel mai bogat om în viață, inventase privaterul (skelterul privat) dispozitivul care nu permite accesul decât al celui care deține un cod de acces, eliminând astfel desființarea terifiantă a intimității.
Skelterele publice ( cu acces liber - ca de, am vrut democrație ) acceleraseră prăbușirea civilizației iar privaterul readuseseră situația cat de cat la normal, reconstrucția civilizației începuse, dar sunt multe zone din Africa sau America de sud unde skelterul era “ceva rau” și unde viata era cam nashpa, războaie locale măceluri  sunt în haos, altele zone sunt contaminate. 

Elita era formata din putinii care realizaseră sau mai degrabă conduseseră reconstrucția după ce Pământul colapsase. 

Aleuker dădea petreceri în care erau întreceri de dezlegare de enigme - găsirea succesiva a unor chei prin anumite indicii, chei răspândite pe tot Pământul și la care se poate ajunge cu skelterul iar câștigătorii vor fi viitorii conducători ai Pământului, vor face parte din elita

Traseul căutării "comorii" prin găsirea de chei de skelter din mesajele încifrate pe care întrecerea le pune la dispoziția celor interesați , trebuia sa se termine la petrecerea pe care acesta o dădea.

Elita asta își da seama ca sunt putini și solicitați și organizează aceasta căutare de comori prin chei lăsate în diferite puncte din lume la skeltere care conduc pe cei care le descifrează pe un drum către locuința bogătașului care inventase privaterul unde se ținea petrecerea la care mai fuseseră invitați crema elitei, ca sa vadă cine sunt câștigătorii, câștigători care ar putea fi luați în considerare pentru integrarea în elita.

Hans participa la căutarea "comorii", găsește cheile și dezleagă enigmele propuse de bogătaș, ajunge la petrecerea data de acesta în cinstea câștigătorilor, viitorii "elitiști", și o întâlnește pe Anneliese Schenker. O tipa cam sălbatică și sperioasa ca o căprioară, ce provenea din Brazilia dintr-un orășel întemeiat de fundamentaliști protestanți germani care plecaseră și întemeiaseră o comunitate departe de lume , fără tehnologie și știința moderna. Fata fusese salvata din Brazilia de bogătaș și adusa în reședința lui după ce orașul protestanților germani anti tehnologie fusese ras de un dictator local. 

Casa bogătașului unde are loc petrecerea și care se afla pe undeva prin Pacific e atacata de maori care vor sa se răzbune pe occidentul care era văzut ca răul care dusese lumea la colaps și care acum o reconstruiau dar păstrându-și ce era mai bun.  
Hans scapă din atac împreuna cu tânăra  fiind aproape de skelter, ajunge acasă unde nevasta-sa se sinucisese și apoi se teleporteaza în Suedia.

Începe sa țeasă o plasa de minciuni și sa o minta pe tânără, pe de o parte ca sa o protejeze pe ea, pe de alta sa se autoprotejeze pe el, și în sfârșit ca sa pregătească terenul pentru când o va cuceri sau se va însura cu ea. Nu își iubise niciodată soția, era mai bătrână decât el, mai puțin inteligenta, se însurase pentru statutul social (sa fii însurat și sa ai o nevasta mai bătrâna ca tine era un indiciu al unui statut social înalt)

Mustafa își da seama ca Hans e posibil sa facă greșeli, fie sa aducă din călătorii obiecte valoroase care sa bata la ochi, fie sa încerce sa devina faimos cu fotografiile sale iar asta sa ducă autoritățile către Mustafa și de aceea se gândește sa scape de Hans asa cum s-a întâmplat și cu predecesorii. 

Începe un fel de urmărire a lui Hans și a fetei de către Mustafa ( care vrea sa scape de el pentru ca e compromițător ) și de către autorități ca supraviețuitor al atacului de la casa bogătașului și posibil viitor elitist.

Fata pleacă cu altul , iar el revine la Mustafa pentru explicații,  nu înainte de a da foc la casa din Suedia ca sa șteargă urmele. Mustafa face o analiza a lumii vechi și noi, având drept exemple pe Hans, pe soția acestuia și pe fata. Si cum le prezintă el, lumea nu s-a schimbat în bine, asa ca îl îndeamnă pe Hans sa se ducă la autorități și sa încerce sa schimbe ceva.
Hans realizează ca o luase razna, ca vroia ca fata sa devina a lui asa cum vroia ca locurile alea găsite sa fie ale lui chiar și numai prin fotografii , își da seama ca a ajuns într-o situație fără ieșire. 

Așadar:
E o poveste despre trecut și cum ne influențează acesta , despre cum ne putem schimba dacă putem, este vorba și despre libertate, libertatea de a călători liber.  Globalizarea (la asta duce cu gândul skelterul - suntem un sat global, poți ajunge oriunde, oricând ...dar nu prin internet, social media, economii interconectate ci chiar pe persoana fizica) poate duce într-o fundătură a umanității. Trecutul făcut praf, prezentul încă instabil și incert, cum va fi viitorul? 

Un concept similar cu skelterul l-am întâlnit și în Destinația mea: stelele (acolo se numea jauntare și se realiza prin metode psi)


Titlu: Retelele infinitului
Autor: John Brunner
Editura: RAO
Links: John Brunner Archive
WWE: RI
SFE: JB
ISFDB: JB



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Pe acest blog cometariile sunt moderate. Va rog sa folositi un limbaj civilizat. Multumesc.