Războiul Etern - Joe Haldeman

Legătura între Infanteria stelară a lui Heinlein (citită cândva, la începuturile anilor '90) și Războiul bătrânilor a lui Scalzi, citit de curând. 


Pe scurt/lung: 
In viitorul mediu, omenirea e în război cu tauranii.

Instrucție , veterani și recruți; cu baze de antrenament presupuse a fi cât mai aproape de realitatea frontului, undeva la mama naibii pe lângă Pluto; cu așteptări ca jumătate din cei recrutați să dea colțul până la sfârșitul acestei instrucții.

Direct în subiect, fără să o mai dea cotită, stil cazon, fără floricele. Nu se face discriminare bazată pe sex, femeile fac instrucție cot la cot cu bărbații, iar sexul e privit ca supapă de refulare. Accesul la / consumul de droguri e acceptat tacit.

Diverse misiuni pe diverse planete unde întâlnesc și aborigeni, aplicând câteva principii clare și simple: "dacă putem lua prizonieri, bine; dacă putem evita distrugerea totală a bazei lor, bine; dacă putem evita o baie de sânge, bine; dar mai întâi de toate, noi contăm , că suntem soldați, ce mama draq" :).

Spălarea creierului prin care să se arate cât de rău e dușmanul nu se mai face prin propaganda clasică, se folosește condiționarea hipnotică, care nu se mai încurcă cu îndoielile și semnele tale de întrebare legate de ceea ce ți se prezintă (copii uciși în nave spațiale - ce căutau copii acolo, ca nu puteau rezista accelerațiilor? etc). Condiționare hipnotică la care se renunță la un moment dat că pot să ucidă eficient și fără asta.

Dar apar și mustrările de conștiința, faza cu "am urmat ordinele" nu e suficientă.

Omniprezentul artificiu științific ce permite deplasarea cu viteze egale sau superioare celei a luminii; un pic de teoria războiului (Clausewitz - am citit o carte scrisă de niște ruși care aplicau principiile ăstuia la securitatea IT :) ); apare  câmpul de stază, concept folosit și în Lumea Inelară a lui Niven 


Socul reîntoarcerii pe Pământ, readaptarea (sau mai degrabă neadaptarea) și reînrolarea,  modul în care sunt tratați veteranii (dacă în Născut pe 4 iulie le dădea scaun cu rotile aici le pune la dispoziție o planetă mirifică pe post de rai pentru ciungi, dilii și psihopați), mișcarea pacifistă cu make love not war.

O idee interesantă pe care nu am mai văzut-o în alte părți: pentru controlul populației pe Pământul neîncăpător cu 9 mld de locuitori, este încurajată homosexualitatea.

Pana la urma se lămurește și cum e cu războiul cu tauranii: după 1400 de ani de război, când se reușește stabilirea unui canal de comunicație cu aceștia : "De ce ne-ați atacat?" "Cine, noi? Pai voi ați făcut-o primii...". Si vina o poarta complexul militaro-industrial, economia care avea nevoie de un război, generalii pe care ii mănâncă medaliile și vor să simtă iarăși adrenalina luptei la care nu participa direct, etc.
Si mai e și o poveste de dragoste frumoasă, așa printre picăturile nesfârșitelor lupte...


Așadar: 
Military SF, scris în siajul războiului din Vietnam, cu un stil mai cazon decât la Scalzi, o diferență cumva ca între războaiele din Irak din '90 și cele din Afganistan&Irak din 2000, când tehnologia a mai evoluat, armele au mai evoluat.
De citit.
Titlu: Războiul Etern
Autor: Joe Haldeman 
Editura: Nemira
Links: site oficial
WWE: RE
SFE: JH
ISFDB: JH