Proză scurtă, pur și simplu...
Pe scurt/lung:
O lume fantomatica văzută d.p.d.v. al unei persoane considerată cu probleme psihice
Totul în jur sunt flăcări fantomatice , totul arde și se prăbușește, doar Alice nebuna are consistență
Se suprapun două realități, Alice vede viitorul (real ?) și prezentul (fantomatic?) suprapuse
Să vezi viitorul și sa nu îl poți modifica, toată lumea să te creadă nebună, sa trăiești printre fantomele viitorului și să dispari în trecut
Așadar:
Dens, la fel ca Sunetele vorbirii, același filigran într-un bob de orez pe care e desenat un oraș și un război
Titlu: Cassandra
Autor: C. J. Cherryh
Editura:
Links: site-ul oficial
WWE: C
SFE: CJC
ISFDB: CJC
luni, 9 iulie 2018
Războiul liniștit - Paul J. McAuley
Am zis sa vedem și cum e cu liniștea asta a războiului, după bătrânețea și eternitatea lui
Pe scurt/lung:
In 2210 Pământul e praf din cauza schimbărilor climatice, omenirea împărțita în tabere a colonizat sistemul solar pană pe sateliții lui Saturn și Jupiter (și în 2312 colonizaserăm pana pe acolo), o parte din oameni sunt pe Luna.
Baza de aici e deținută de Marea Brazilie (dictatură/juntă militară) devenită puterea globală dominantă pe Pământ ce se întinde pană în California și Texas și poate mai departe, spre Canada. Mai e în peisaj și UE și chiar și SUA chiar dacă ultima e în ruine
In baza de pe luna piloții sunt testați și modificați a.i. sa fie interconectați neuronal cu un nou tip de avion de lupta spațial (vezi și Hamilton), ultimul răcnet în materie de luptă și IA (he,he, unde esti tu MIGule 21 Lancer :( ).
Exteriorii erau cei care plecau de pe Luna spre Marte și mai departe spre Jupitern și Saturn și care se foloseau de genetică pentru a face modificări (cele mai multe din motive foarte pragmatice : adaptare/refacere la/după radiații, adaptare la gravitația scăzută, etc), modificări care uneori ii făceau non-umani sau cel puțin asa erau percepuți dinspre tabăra braziliană
Politică, fracțiuni pro și contra Exteriori, tratate politice intre UE și Marea Brazilie, negocieri intre Exteriori și cei de pe Pământ, democrație iliberala pe Pământ (ca tot e un termen la modă), democrație participativă în Exterior.
Clasa politică/conducătoare e organizată pe principiul castelor/fami(g)liilor consangvine care pare un model nu numai in Marea Brazilie dar și în UE și Comunitățile Pacificului
Cei de pe Pământ (unde Marea Brazilie era vioara întâi) au un sfânt verde în viată, din aceeași familie care conducea țara și care era un fel de guru al ecologiștilor, traind departe de lume undeva prin California.
Conservatorism ecologic pe Pământ (de înțeles după Apocalipsa Climatică care a avut loc) și doctrine și filozofii utopice cu mult accent pe cercetare și inovație la cei din Exterior, cam astea erau cele doua tabere / ideologii, bineînțeles cu mistificările și manipulările de rigoare pentru marile public.
Marea Brazilie are și ea un proiect secret de clonare, cu clone spălate pe creier care se pregăteau pentru război în orice condiții și cu orice tip de armă, un fel de comando pregătit pentru cine știe acțiuni tip ataca-distruge-ucide , univers concentraționar, ședințe de critica și autocritica, spălare de creier ca la manual.
Pe Pământ se lucrează la re-ecologizarea planetei, la curățirea zonelor supra-poluate cu reziduuri de tot felul și la redarea acestor zone în circuitul vieții (multi termeni de micro/nano/biologie, ecologie și genetica, fie o deformare profesională a autorului, fie o încercare de a epata de tipul "uite ce multe știu eu și cum m-am documentat și pregătit pentru cartea asta" )
De asemenea vor să facă un biom (dom ecologic) și pe Calypso, într-un proiect de colaborare pământeni-exteriori încercând o îmbunatățire/detensionare a relațiilor intre cele 2 tabere
Când vor să înceapă construcția, inginerul ecolog principal (brazilian) moare la ieșirea din hibernarea indusă pe durata zborului. Si cum trebuie să avem o conspirație, cam în același timp moare și generalul pro-reconciliere care conducea junta (soțul președintei republicii, ca în orice țara sudamericana care se respectă) și ii ia locul altul care face parte din fracțiunea dură care vroia război cu Exteriorii.
In ultimii ani societatea Exteriorilor s-a maturizat, cercetarea se pare că a stagnat mulțumindu-se să îmbunătățească și să modifice cate ceva pe ici pe colo, fără a crea cu adevărat ceva nou.
Poate și pentru ca cei mai în vârstă (durata medie de viată a fost împinsă spre 150 de ani) și care au ajuns primii pe sateliți, punând bazele coloniilor, au un cuvânt greu de spus, iar cei tineri (care vor să împingă limitele mai departe, spre Neptun și Uranus sau chiar dincolo de aceștia) nu au majoritatea.
Nu e lălăiala și gargara aia a lui Kim Stanley Robertson dar nici nu are un ritm și un fir narativ care să te captiveze și să te tină legat de carte.
Un stil sec, asemănător cu Asimov și Clarke, de unde se întrevăd și ceva influente, o space opera combinata cu ecologie.
Un hard SF fără viteze hiperluminice, fără salturi prin hiperspatiu de la o stea la alta, se păstrează în limitele a ceea ce ar putea însemna evoluția umanității în următorii x sute de ani, în limitele sistemului solar... Dar din păcate nu are același zvac și nici aceeași narațiune care sa se lipească de tine cum au Războiul Etern și Războiul Bătrânilor
Așadar:
Parcă lipsește ceva, poate o fi diferența intre un scriitor mare și unul doar bun...
N-am terminat-o, m-am împotmolit după un timp, m-am apucat de altceva... E atât de liniștit războiul asta că am adormit ... și n-am mai revenit :)
P.S. Sunt la a 3a carte în care acțiunea nu se petrece în/cu spațiul anglo-saxon: după Fata modificata care se petrecea pe undeva prin Malaezia/Thailanda și Era de diamant care avea loc prin Shangai, aici avem de a face cu Brazilia... deh, piețele emergente....
Titlu: Războiul liniștit
Autor: Paul J. McAuley
Editura: Paladin
Links: site oficial
WWE: RL
SFE: PJM
ISFDB: PJM
Pe scurt/lung:
In 2210 Pământul e praf din cauza schimbărilor climatice, omenirea împărțita în tabere a colonizat sistemul solar pană pe sateliții lui Saturn și Jupiter (și în 2312 colonizaserăm pana pe acolo), o parte din oameni sunt pe Luna.
Baza de aici e deținută de Marea Brazilie (dictatură/juntă militară) devenită puterea globală dominantă pe Pământ ce se întinde pană în California și Texas și poate mai departe, spre Canada. Mai e în peisaj și UE și chiar și SUA chiar dacă ultima e în ruine
In baza de pe luna piloții sunt testați și modificați a.i. sa fie interconectați neuronal cu un nou tip de avion de lupta spațial (vezi și Hamilton), ultimul răcnet în materie de luptă și IA (he,he, unde esti tu MIGule 21 Lancer :( ).
Exteriorii erau cei care plecau de pe Luna spre Marte și mai departe spre Jupitern și Saturn și care se foloseau de genetică pentru a face modificări (cele mai multe din motive foarte pragmatice : adaptare/refacere la/după radiații, adaptare la gravitația scăzută, etc), modificări care uneori ii făceau non-umani sau cel puțin asa erau percepuți dinspre tabăra braziliană
Politică, fracțiuni pro și contra Exteriori, tratate politice intre UE și Marea Brazilie, negocieri intre Exteriori și cei de pe Pământ, democrație iliberala pe Pământ (ca tot e un termen la modă), democrație participativă în Exterior.
Clasa politică/conducătoare e organizată pe principiul castelor/fami(g)liilor consangvine care pare un model nu numai in Marea Brazilie dar și în UE și Comunitățile Pacificului
Cei de pe Pământ (unde Marea Brazilie era vioara întâi) au un sfânt verde în viată, din aceeași familie care conducea țara și care era un fel de guru al ecologiștilor, traind departe de lume undeva prin California.
Conservatorism ecologic pe Pământ (de înțeles după Apocalipsa Climatică care a avut loc) și doctrine și filozofii utopice cu mult accent pe cercetare și inovație la cei din Exterior, cam astea erau cele doua tabere / ideologii, bineînțeles cu mistificările și manipulările de rigoare pentru marile public.
Marea Brazilie are și ea un proiect secret de clonare, cu clone spălate pe creier care se pregăteau pentru război în orice condiții și cu orice tip de armă, un fel de comando pregătit pentru cine știe acțiuni tip ataca-distruge-ucide , univers concentraționar, ședințe de critica și autocritica, spălare de creier ca la manual.
Pe Pământ se lucrează la re-ecologizarea planetei, la curățirea zonelor supra-poluate cu reziduuri de tot felul și la redarea acestor zone în circuitul vieții (multi termeni de micro/nano/biologie, ecologie și genetica, fie o deformare profesională a autorului, fie o încercare de a epata de tipul "uite ce multe știu eu și cum m-am documentat și pregătit pentru cartea asta" )
De asemenea vor să facă un biom (dom ecologic) și pe Calypso, într-un proiect de colaborare pământeni-exteriori încercând o îmbunatățire/detensionare a relațiilor intre cele 2 tabere
Când vor să înceapă construcția, inginerul ecolog principal (brazilian) moare la ieșirea din hibernarea indusă pe durata zborului. Si cum trebuie să avem o conspirație, cam în același timp moare și generalul pro-reconciliere care conducea junta (soțul președintei republicii, ca în orice țara sudamericana care se respectă) și ii ia locul altul care face parte din fracțiunea dură care vroia război cu Exteriorii.
In ultimii ani societatea Exteriorilor s-a maturizat, cercetarea se pare că a stagnat mulțumindu-se să îmbunătățească și să modifice cate ceva pe ici pe colo, fără a crea cu adevărat ceva nou.
Poate și pentru ca cei mai în vârstă (durata medie de viată a fost împinsă spre 150 de ani) și care au ajuns primii pe sateliți, punând bazele coloniilor, au un cuvânt greu de spus, iar cei tineri (care vor să împingă limitele mai departe, spre Neptun și Uranus sau chiar dincolo de aceștia) nu au majoritatea.
Nu e lălăiala și gargara aia a lui Kim Stanley Robertson dar nici nu are un ritm și un fir narativ care să te captiveze și să te tină legat de carte.
Un stil sec, asemănător cu Asimov și Clarke, de unde se întrevăd și ceva influente, o space opera combinata cu ecologie.
Un hard SF fără viteze hiperluminice, fără salturi prin hiperspatiu de la o stea la alta, se păstrează în limitele a ceea ce ar putea însemna evoluția umanității în următorii x sute de ani, în limitele sistemului solar... Dar din păcate nu are același zvac și nici aceeași narațiune care sa se lipească de tine cum au Războiul Etern și Războiul Bătrânilor
Așadar:
Parcă lipsește ceva, poate o fi diferența intre un scriitor mare și unul doar bun...
N-am terminat-o, m-am împotmolit după un timp, m-am apucat de altceva... E atât de liniștit războiul asta că am adormit ... și n-am mai revenit :)
P.S. Sunt la a 3a carte în care acțiunea nu se petrece în/cu spațiul anglo-saxon: după Fata modificata care se petrecea pe undeva prin Malaezia/Thailanda și Era de diamant care avea loc prin Shangai, aici avem de a face cu Brazilia... deh, piețele emergente....
Titlu: Războiul liniștit
Autor: Paul J. McAuley
Editura: Paladin
Links: site oficial
WWE: RL
SFE: PJM
ISFDB: PJM
duminică, 17 iunie 2018
Retelele infinitului - John Brunner
Teleportam, nu teleportam, vremea Pământului trece.
Pe scurt/lung:
Hans Dykstra e un tip special de recuperator. Se întâmplă în post apocaliptic, după trei războaie mai mult sau mai puțin nucleare, mai mult sau mai puțin mondiale, când lovituri nucleare au fost lansate asupra orașelor/zonelor importante, ceea ce facă ca o mare parte din Pământ sa devina radioactiva sau infestata.
Boli, epidemii, probleme demografice, numărul bărbaților e mult mai mare decât al femeilor, deci căsătoria legala era semn de statut social înalt.
Hans recuperează obiecte din locuri ramase neatinse, era un recuperator public adică intra în locuri și clădiri publice și recupera pentru Autoritatea Skelter (autoritate care reglementa aceste călătorii și accesul la astfel de site-uri din zone părăsite). Recuperarea din locuințe particulare era interzisa, el făcea asta ilegal, deci la limita legii, exista o piața și o afacere subterana.
Avea hobbyul fotografiatului, încearcă sa refacă locurile respective sa arate asa cum arătau ele în vremurile bune și le fotografia pentru eternitate, rar aceste fotografii vor fi publice după moarte.
Mustafa Sharif este un fel de anticar, vânzător de antichități, are acoperirea ca scrie versuri și vinde cărți litografiate sau manuscrise realizate manual de către o echipa de copii adolescenți de care are grija la reședința lui pe undeva aproape de Luxor unde se poarta ca un calif deși nu este un tip religios. Mustafa este orb, orbise pentru ca a privit direct o explozie nucleara.
Hans călătorește prin teleportare pentru a cauta locuri, locuințe, zone vechi și neatinse folosind un dispozitiv numit skelter iar Mustafa ii facilitează accesul la astfel de locuri făcând rost de pe piața neagra de codurile de skeltere. Cei doi cauta locuri neatinse de transformările din ultimul timp și care sunt dotate cu aceste dispozitive de teleportare. Ca sa găsești asemenea locuri vechi, izolate și neatinse ai nevoie de codul mașinăriilor care realizează teleportarea (ca un fel de modem pentru care iți trebuie numărul de telefon și dacă îl ai, poți sa ajungi în locul ala dotat cu asemenea teleportator și poți sa faci o incursiune "în trecut" deoarece locul e neatins de la dispariția locatarilor ca urmare a conflictelor nucleare care au avut loc în trecutul recent al omenirii)
Hans și Mustafa ajung într-o zona izolata din Suedia, departe de radiații, cu ajutorul unui skelter Volvo (pai nu?), un model foarte vechi, pentru care Mustafa făcuse rost de cod, găsesc scheletul unui copil iar familia care trăise acolo se pare ca fusese omorâtă.
Skelterul, ieftin, nu foarte dificil de construit și foarte trainic, schimbase din temelii civilizația, nu mai exista hoteluri, industria transporturilor nu mai exista, poți locui într-un capăt al lumii și lucra în celalalt. Pe lângă chestii alea de ordine și siguranță publica, intimitate etc, skelterul a desființat granițe și a pus pe butuci industrii, prin intermediul lui s-au răspândit epidemii.
Chaim Aleuker, probabil cel mai bogat om în viață, inventase privaterul (skelterul privat) dispozitivul care nu permite accesul decât al celui care deține un cod de acces, eliminând astfel desființarea terifiantă a intimității.
Skelterele publice ( cu acces liber - ca de, am vrut democrație ) acceleraseră prăbușirea civilizației iar privaterul readuseseră situația cat de cat la normal, reconstrucția civilizației începuse, dar sunt multe zone din Africa sau America de sud unde skelterul era “ceva rau” și unde viata era cam nashpa, războaie locale măceluri sunt în haos, altele zone sunt contaminate.
Elita era formata din putinii care realizaseră sau mai degrabă conduseseră reconstrucția după ce Pământul colapsase.
Aleuker dădea petreceri în care erau întreceri de dezlegare de enigme - găsirea succesiva a unor chei prin anumite indicii, chei răspândite pe tot Pământul și la care se poate ajunge cu skelterul iar câștigătorii vor fi viitorii conducători ai Pământului, vor face parte din elita
Traseul căutării "comorii" prin găsirea de chei de skelter din mesajele încifrate pe care întrecerea le pune la dispoziția celor interesați , trebuia sa se termine la petrecerea pe care acesta o dădea.
Elita asta își da seama ca sunt putini și solicitați și organizează aceasta căutare de comori prin chei lăsate în diferite puncte din lume la skeltere care conduc pe cei care le descifrează pe un drum către locuința bogătașului care inventase privaterul unde se ținea petrecerea la care mai fuseseră invitați crema elitei, ca sa vadă cine sunt câștigătorii, câștigători care ar putea fi luați în considerare pentru integrarea în elita.
Hans participa la căutarea "comorii", găsește cheile și dezleagă enigmele propuse de bogătaș, ajunge la petrecerea data de acesta în cinstea câștigătorilor, viitorii "elitiști", și o întâlnește pe Anneliese Schenker. O tipa cam sălbatică și sperioasa ca o căprioară, ce provenea din Brazilia dintr-un orășel întemeiat de fundamentaliști protestanți germani care plecaseră și întemeiaseră o comunitate departe de lume , fără tehnologie și știința moderna. Fata fusese salvata din Brazilia de bogătaș și adusa în reședința lui după ce orașul protestanților germani anti tehnologie fusese ras de un dictator local.
Casa bogătașului unde are loc petrecerea și care se afla pe undeva prin Pacific e atacata de maori care vor sa se răzbune pe occidentul care era văzut ca răul care dusese lumea la colaps și care acum o reconstruiau dar păstrându-și ce era mai bun.
Hans scapă din atac împreuna cu tânăra fiind aproape de skelter, ajunge acasă unde nevasta-sa se sinucisese și apoi se teleporteaza în Suedia.
Începe sa țeasă o plasa de minciuni și sa o minta pe tânără, pe de o parte ca sa o protejeze pe ea, pe de alta sa se autoprotejeze pe el, și în sfârșit ca sa pregătească terenul pentru când o va cuceri sau se va însura cu ea. Nu își iubise niciodată soția, era mai bătrână decât el, mai puțin inteligenta, se însurase pentru statutul social (sa fii însurat și sa ai o nevasta mai bătrâna ca tine era un indiciu al unui statut social înalt)
Mustafa își da seama ca Hans e posibil sa facă greșeli, fie sa aducă din călătorii obiecte valoroase care sa bata la ochi, fie sa încerce sa devina faimos cu fotografiile sale iar asta sa ducă autoritățile către Mustafa și de aceea se gândește sa scape de Hans asa cum s-a întâmplat și cu predecesorii.
Începe un fel de urmărire a lui Hans și a fetei de către Mustafa ( care vrea sa scape de el pentru ca e compromițător ) și de către autorități ca supraviețuitor al atacului de la casa bogătașului și posibil viitor elitist.
Fata pleacă cu altul , iar el revine la Mustafa pentru explicații, nu înainte de a da foc la casa din Suedia ca sa șteargă urmele. Mustafa face o analiza a lumii vechi și noi, având drept exemple pe Hans, pe soția acestuia și pe fata. Si cum le prezintă el, lumea nu s-a schimbat în bine, asa ca îl îndeamnă pe Hans sa se ducă la autorități și sa încerce sa schimbe ceva.
Hans realizează ca o luase razna, ca vroia ca fata sa devina a lui asa cum vroia ca locurile alea găsite sa fie ale lui chiar și numai prin fotografii , își da seama ca a ajuns într-o situație fără ieșire.
Așadar:
E o poveste despre trecut și cum ne influențează acesta , despre cum ne putem schimba dacă putem, este vorba și despre libertate, libertatea de a călători liber. Globalizarea (la asta duce cu gândul skelterul - suntem un sat global, poți ajunge oriunde, oricând ...dar nu prin internet, social media, economii interconectate ci chiar pe persoana fizica) poate duce într-o fundătură a umanității. Trecutul făcut praf, prezentul încă instabil și incert, cum va fi viitorul?
Un concept similar cu skelterul l-am întâlnit și în Destinația mea: stelele (acolo se numea jauntare și se realiza prin metode psi)
Titlu: Retelele infinitului
Autor: John Brunner
Editura: RAO
Links: John Brunner Archive
WWE: RI
SFE: JB
ISFDB: JB
Pe scurt/lung:
Hans Dykstra e un tip special de recuperator. Se întâmplă în post apocaliptic, după trei războaie mai mult sau mai puțin nucleare, mai mult sau mai puțin mondiale, când lovituri nucleare au fost lansate asupra orașelor/zonelor importante, ceea ce facă ca o mare parte din Pământ sa devina radioactiva sau infestata.
Boli, epidemii, probleme demografice, numărul bărbaților e mult mai mare decât al femeilor, deci căsătoria legala era semn de statut social înalt.
Hans recuperează obiecte din locuri ramase neatinse, era un recuperator public adică intra în locuri și clădiri publice și recupera pentru Autoritatea Skelter (autoritate care reglementa aceste călătorii și accesul la astfel de site-uri din zone părăsite). Recuperarea din locuințe particulare era interzisa, el făcea asta ilegal, deci la limita legii, exista o piața și o afacere subterana.
Avea hobbyul fotografiatului, încearcă sa refacă locurile respective sa arate asa cum arătau ele în vremurile bune și le fotografia pentru eternitate, rar aceste fotografii vor fi publice după moarte.
Mustafa Sharif este un fel de anticar, vânzător de antichități, are acoperirea ca scrie versuri și vinde cărți litografiate sau manuscrise realizate manual de către o echipa de copii adolescenți de care are grija la reședința lui pe undeva aproape de Luxor unde se poarta ca un calif deși nu este un tip religios. Mustafa este orb, orbise pentru ca a privit direct o explozie nucleara.
Hans călătorește prin teleportare pentru a cauta locuri, locuințe, zone vechi și neatinse folosind un dispozitiv numit skelter iar Mustafa ii facilitează accesul la astfel de locuri făcând rost de pe piața neagra de codurile de skeltere. Cei doi cauta locuri neatinse de transformările din ultimul timp și care sunt dotate cu aceste dispozitive de teleportare. Ca sa găsești asemenea locuri vechi, izolate și neatinse ai nevoie de codul mașinăriilor care realizează teleportarea (ca un fel de modem pentru care iți trebuie numărul de telefon și dacă îl ai, poți sa ajungi în locul ala dotat cu asemenea teleportator și poți sa faci o incursiune "în trecut" deoarece locul e neatins de la dispariția locatarilor ca urmare a conflictelor nucleare care au avut loc în trecutul recent al omenirii)
Hans și Mustafa ajung într-o zona izolata din Suedia, departe de radiații, cu ajutorul unui skelter Volvo (pai nu?), un model foarte vechi, pentru care Mustafa făcuse rost de cod, găsesc scheletul unui copil iar familia care trăise acolo se pare ca fusese omorâtă.
Skelterul, ieftin, nu foarte dificil de construit și foarte trainic, schimbase din temelii civilizația, nu mai exista hoteluri, industria transporturilor nu mai exista, poți locui într-un capăt al lumii și lucra în celalalt. Pe lângă chestii alea de ordine și siguranță publica, intimitate etc, skelterul a desființat granițe și a pus pe butuci industrii, prin intermediul lui s-au răspândit epidemii.
Chaim Aleuker, probabil cel mai bogat om în viață, inventase privaterul (skelterul privat) dispozitivul care nu permite accesul decât al celui care deține un cod de acces, eliminând astfel desființarea terifiantă a intimității.
Skelterele publice ( cu acces liber - ca de, am vrut democrație ) acceleraseră prăbușirea civilizației iar privaterul readuseseră situația cat de cat la normal, reconstrucția civilizației începuse, dar sunt multe zone din Africa sau America de sud unde skelterul era “ceva rau” și unde viata era cam nashpa, războaie locale măceluri sunt în haos, altele zone sunt contaminate.
Elita era formata din putinii care realizaseră sau mai degrabă conduseseră reconstrucția după ce Pământul colapsase.
Aleuker dădea petreceri în care erau întreceri de dezlegare de enigme - găsirea succesiva a unor chei prin anumite indicii, chei răspândite pe tot Pământul și la care se poate ajunge cu skelterul iar câștigătorii vor fi viitorii conducători ai Pământului, vor face parte din elita
Traseul căutării "comorii" prin găsirea de chei de skelter din mesajele încifrate pe care întrecerea le pune la dispoziția celor interesați , trebuia sa se termine la petrecerea pe care acesta o dădea.
Elita asta își da seama ca sunt putini și solicitați și organizează aceasta căutare de comori prin chei lăsate în diferite puncte din lume la skeltere care conduc pe cei care le descifrează pe un drum către locuința bogătașului care inventase privaterul unde se ținea petrecerea la care mai fuseseră invitați crema elitei, ca sa vadă cine sunt câștigătorii, câștigători care ar putea fi luați în considerare pentru integrarea în elita.
Hans participa la căutarea "comorii", găsește cheile și dezleagă enigmele propuse de bogătaș, ajunge la petrecerea data de acesta în cinstea câștigătorilor, viitorii "elitiști", și o întâlnește pe Anneliese Schenker. O tipa cam sălbatică și sperioasa ca o căprioară, ce provenea din Brazilia dintr-un orășel întemeiat de fundamentaliști protestanți germani care plecaseră și întemeiaseră o comunitate departe de lume , fără tehnologie și știința moderna. Fata fusese salvata din Brazilia de bogătaș și adusa în reședința lui după ce orașul protestanților germani anti tehnologie fusese ras de un dictator local.
Casa bogătașului unde are loc petrecerea și care se afla pe undeva prin Pacific e atacata de maori care vor sa se răzbune pe occidentul care era văzut ca răul care dusese lumea la colaps și care acum o reconstruiau dar păstrându-și ce era mai bun.
Hans scapă din atac împreuna cu tânăra fiind aproape de skelter, ajunge acasă unde nevasta-sa se sinucisese și apoi se teleporteaza în Suedia.
Începe sa țeasă o plasa de minciuni și sa o minta pe tânără, pe de o parte ca sa o protejeze pe ea, pe de alta sa se autoprotejeze pe el, și în sfârșit ca sa pregătească terenul pentru când o va cuceri sau se va însura cu ea. Nu își iubise niciodată soția, era mai bătrână decât el, mai puțin inteligenta, se însurase pentru statutul social (sa fii însurat și sa ai o nevasta mai bătrâna ca tine era un indiciu al unui statut social înalt)
Mustafa își da seama ca Hans e posibil sa facă greșeli, fie sa aducă din călătorii obiecte valoroase care sa bata la ochi, fie sa încerce sa devina faimos cu fotografiile sale iar asta sa ducă autoritățile către Mustafa și de aceea se gândește sa scape de Hans asa cum s-a întâmplat și cu predecesorii.
Începe un fel de urmărire a lui Hans și a fetei de către Mustafa ( care vrea sa scape de el pentru ca e compromițător ) și de către autorități ca supraviețuitor al atacului de la casa bogătașului și posibil viitor elitist.
Fata pleacă cu altul , iar el revine la Mustafa pentru explicații, nu înainte de a da foc la casa din Suedia ca sa șteargă urmele. Mustafa face o analiza a lumii vechi și noi, având drept exemple pe Hans, pe soția acestuia și pe fata. Si cum le prezintă el, lumea nu s-a schimbat în bine, asa ca îl îndeamnă pe Hans sa se ducă la autorități și sa încerce sa schimbe ceva.
Hans realizează ca o luase razna, ca vroia ca fata sa devina a lui asa cum vroia ca locurile alea găsite sa fie ale lui chiar și numai prin fotografii , își da seama ca a ajuns într-o situație fără ieșire.
Așadar:
E o poveste despre trecut și cum ne influențează acesta , despre cum ne putem schimba dacă putem, este vorba și despre libertate, libertatea de a călători liber. Globalizarea (la asta duce cu gândul skelterul - suntem un sat global, poți ajunge oriunde, oricând ...dar nu prin internet, social media, economii interconectate ci chiar pe persoana fizica) poate duce într-o fundătură a umanității. Trecutul făcut praf, prezentul încă instabil și incert, cum va fi viitorul?
Un concept similar cu skelterul l-am întâlnit și în Destinația mea: stelele (acolo se numea jauntare și se realiza prin metode psi)
Titlu: Retelele infinitului
Autor: John Brunner
Editura: RAO
Links: John Brunner Archive
WWE: RI
SFE: JB
ISFDB: JB
luni, 16 aprilie 2018
Mașina Eternității - Mark Clifton, Frank Riley
Cea mai proastă carte premiată cu Hugo zic unii... înclin să le dau dreptate (cel puțin din ce am citit eu). Probabil n-o fi găsit în anul ăla altceva mai bun, ca eu unul nu am gasit cine a mai fost nominalizat la Hugo ca sa stiu cu cine sa compar...
Pe scurt/lung:
In 1980 și ceva câțiva savanți ajutați de un tânăr coleg telepat inventează un creier artificial, Bossy. Si ca sa nu cada în mâinile capitalismului veros fug și se ascund, iar agenții federali sunt pe urmele lor. Noroc cu Joe, tânărul telepat care poate face și control mental și poate induce gânduri, senzații, etc în mintea celor ii urmăresc.
Crearea unei IA a determinat revolte populare, oamenii au atacat laboratoarele unde cei 3 cercetau și îl construiau pe Bossy.
Vânătoare de vrăjitoare, motivul celui diferit, celui altfel, motivul IA/computer/robot care o sa vina sa ne ia joburile și o sa ne facă sclavi și o sa domine planeta (oare s-o fi referit la Musk? :) )
Avem aici antiteza intre ignoranta și superstiții versus saltul înainte produs de cercetarea în domeniul IA (și asemănarea cu descoperirea focului).
Multa filozofeala despre rolul cercetării și despre cum se face ea la momentul acțiunii romanului.
O societate un pic concentraționară, ostila "noilor cuceriri ale științei și tehnicii", cercetarea bate pasul pe loc, nimic senzațional nu s-a întâmplat de la mijlocul secolului XX pana la Bossy.
Nu mai exista interdisciplinaritate și colaborare inter-științe la modul în care sa permită descoperiri importante (sau, ca sa folosim un termen drag corporatiștilor, munceau în silozuri).
Mediul politic și contextul social & politic nu pare deloc roz, se pomenește ca Rusia e în întuneric, ca SUA pare a nu mai fi democrația luminata și ca e dominata de obscurantism, de controlul și ingerința tot mai accentuata a statului în viata oamenilor. E un portret în gri spre negru, făcut doar asa, în câteva tuse.
Si apare și miliardarul vizionar și filantrop,care se ridica contra curentului și îl pune pe Bossy alături de celelalte descoperiri care au schimbat lumea. Howard miliardarul, adversar al obtuzității și obscurantismului, încearcă sa creeze insule de raționalitate, de cercetare științifica în acest peisaj în general mohorât și care ii ea pe cei 3 oameni de știința sub protecția sa (s-o fi referit la Soros? :)) .
Avem și un curs scurt al terapiei psihosomatice for dummies. Iar aplicarea terapiei de către Bossy lăsat de capul lui duce la întinerirea pacientului. Iar de aici ajungem la nemurire, tinerețe fără bătrânețe, dar doar renunti la credințe și idei preconcepute (și asa întinerește Marbel, primul pacient care se supusese de bunăvoie terapiei, și care fusese la viata ei o femeie de moravuri ușoare ca sa ne exprimam corect politic). Plus multe discuții pe concepte abstracte ca fizica plurivalenta care fac cititul obositor și oarecum plicticos.
Nu se insista foarte mult pe modul în care a fost construit și cum s-a ajuns la obținerea lui Bossy (deși convingerea mea, nu știu cum căpătata, e ca utilizau lămpi de alea de la televizoarele vechi :) ) ci mai degrabă pe ce poate face el... elimina barierele legate de prejudecăți și acționează cumva la nivel celular și repara celulele, deci repara omul, îl întinerește. Ca bonus, pe lângă întinerire pacientul este dotat și cu posibilitatea de a comunica telepatic dar și de a influenta pe cei din jur la nivel mental (Joe avea toate astea în mod natural)
Dupa ce primul pacient este întinerit și transformat astfel încât aduce mai mult a cyborg - iar cei 3 se pun sub protecția miliardarului care își folosește specialiștii în manipulare prin publicitate/media - masele devin entuziaste în a susține subiectul și apoi nerăbdătoare sa se dea la toți și iarăși încep discuții, analize despre cine ar trebui sa aibă dreptul de a-l utiliza pe Bossy (tot felul de persoane, grupuri de interese care revendica intaietatea la terapie), despre implicațiile folosirii acestei terapii în societate (Mark Clifton a lucrat in HR și poate de aici vine aplecarea asta despre cum reacționează oamenii și despre cum sunt sau pot fi manipulati prin massmedia).
Unul din oamenii de știința care l-a creat pe Bossy se supune și el terapiei dar din cauza prejudecăților, rigidității, poate a vârstei, încercarea nu reușește, barierele fiind greu de trecut.
Asa ca bagă Bossy în producție de masa, dau la toată lumea, iar IAurile asta vor comunica intre ele în ceva de genul Internetului....
Așadar:
Slab, prăfuit, didactic sau didacticist, un stil cam bătrânicios, se vede ca e scrisa prin anii 50... Si totuși am citit-o pana la capăt, nici eu nu știu de ce... Poate ca sa vad cat de proasta poate fi un Hugo?
Titlu: Mașina Eternității
Autor: Mark Clifton , Frank Riley
Editura: Cristian
Links: mda... cred că da...
WWE: ME
SFE: MC , FR
ISFDB: MC, FR
Pe scurt/lung:
In 1980 și ceva câțiva savanți ajutați de un tânăr coleg telepat inventează un creier artificial, Bossy. Si ca sa nu cada în mâinile capitalismului veros fug și se ascund, iar agenții federali sunt pe urmele lor. Noroc cu Joe, tânărul telepat care poate face și control mental și poate induce gânduri, senzații, etc în mintea celor ii urmăresc.
Crearea unei IA a determinat revolte populare, oamenii au atacat laboratoarele unde cei 3 cercetau și îl construiau pe Bossy.
Vânătoare de vrăjitoare, motivul celui diferit, celui altfel, motivul IA/computer/robot care o sa vina sa ne ia joburile și o sa ne facă sclavi și o sa domine planeta (oare s-o fi referit la Musk? :) )
Avem aici antiteza intre ignoranta și superstiții versus saltul înainte produs de cercetarea în domeniul IA (și asemănarea cu descoperirea focului).
Multa filozofeala despre rolul cercetării și despre cum se face ea la momentul acțiunii romanului.
O societate un pic concentraționară, ostila "noilor cuceriri ale științei și tehnicii", cercetarea bate pasul pe loc, nimic senzațional nu s-a întâmplat de la mijlocul secolului XX pana la Bossy.
Nu mai exista interdisciplinaritate și colaborare inter-științe la modul în care sa permită descoperiri importante (sau, ca sa folosim un termen drag corporatiștilor, munceau în silozuri).
Mediul politic și contextul social & politic nu pare deloc roz, se pomenește ca Rusia e în întuneric, ca SUA pare a nu mai fi democrația luminata și ca e dominata de obscurantism, de controlul și ingerința tot mai accentuata a statului în viata oamenilor. E un portret în gri spre negru, făcut doar asa, în câteva tuse.
Si apare și miliardarul vizionar și filantrop,care se ridica contra curentului și îl pune pe Bossy alături de celelalte descoperiri care au schimbat lumea. Howard miliardarul, adversar al obtuzității și obscurantismului, încearcă sa creeze insule de raționalitate, de cercetare științifica în acest peisaj în general mohorât și care ii ea pe cei 3 oameni de știința sub protecția sa (s-o fi referit la Soros? :)) .
Avem și un curs scurt al terapiei psihosomatice for dummies. Iar aplicarea terapiei de către Bossy lăsat de capul lui duce la întinerirea pacientului. Iar de aici ajungem la nemurire, tinerețe fără bătrânețe, dar doar renunti la credințe și idei preconcepute (și asa întinerește Marbel, primul pacient care se supusese de bunăvoie terapiei, și care fusese la viata ei o femeie de moravuri ușoare ca sa ne exprimam corect politic). Plus multe discuții pe concepte abstracte ca fizica plurivalenta care fac cititul obositor și oarecum plicticos.
Nu se insista foarte mult pe modul în care a fost construit și cum s-a ajuns la obținerea lui Bossy (deși convingerea mea, nu știu cum căpătata, e ca utilizau lămpi de alea de la televizoarele vechi :) ) ci mai degrabă pe ce poate face el... elimina barierele legate de prejudecăți și acționează cumva la nivel celular și repara celulele, deci repara omul, îl întinerește. Ca bonus, pe lângă întinerire pacientul este dotat și cu posibilitatea de a comunica telepatic dar și de a influenta pe cei din jur la nivel mental (Joe avea toate astea în mod natural)
Dupa ce primul pacient este întinerit și transformat astfel încât aduce mai mult a cyborg - iar cei 3 se pun sub protecția miliardarului care își folosește specialiștii în manipulare prin publicitate/media - masele devin entuziaste în a susține subiectul și apoi nerăbdătoare sa se dea la toți și iarăși încep discuții, analize despre cine ar trebui sa aibă dreptul de a-l utiliza pe Bossy (tot felul de persoane, grupuri de interese care revendica intaietatea la terapie), despre implicațiile folosirii acestei terapii în societate (Mark Clifton a lucrat in HR și poate de aici vine aplecarea asta despre cum reacționează oamenii și despre cum sunt sau pot fi manipulati prin massmedia).
Unul din oamenii de știința care l-a creat pe Bossy se supune și el terapiei dar din cauza prejudecăților, rigidității, poate a vârstei, încercarea nu reușește, barierele fiind greu de trecut.
Asa ca bagă Bossy în producție de masa, dau la toată lumea, iar IAurile asta vor comunica intre ele în ceva de genul Internetului....
Așadar:
Slab, prăfuit, didactic sau didacticist, un stil cam bătrânicios, se vede ca e scrisa prin anii 50... Si totuși am citit-o pana la capăt, nici eu nu știu de ce... Poate ca sa vad cat de proasta poate fi un Hugo?
Titlu: Mașina Eternității
Autor: Mark Clifton , Frank Riley
Editura: Cristian
Links: mda... cred că da...
WWE: ME
SFE: MC , FR
ISFDB: MC, FR