Tărâmurile pustiite. Povesti ale apocalipsei - John Joseph Adams

După cum spuneam și aici: în cazul prozei scurte, starea aia de bine și plăcerea de a citi dar și dezamăgirea vin în doze mici, în felii; într-o antologie de tipul Dozois (in general, intr-o antologie care se respecta) găsești sigur câteva bucăți bune și 1-2-3 bucăți foarte bune care compensează alea mai puțin bune și ieși pe plus; în cazul "marii proze", dezamăgirea vine per total, rotund, complet și e mai greu de digerat.

Pe scurt/lung: 


Sfârșitul tuturor problemelor – Stephen King

Ceva a lovit lumea, pământenii s-au transformat în idioți cu bale la gura. Cel care povestește e unul din putinii rămași, dotați cu inteligenta, și își rememorează viata (a lui și a lui frate-su, care fusese un geniu).
Bobby, fratele genial, cauta și se pare ca găsește leacul la violenta omenirii... dar pana la urma se dovedește ca leacul asta transforma oamenii în legume.... aia de care ziceam la inceput.
Acțiunile unui geniu care vrea sa facă bine fără sa își bata prea mult capul cu efectele pe termen lung (dispariția violentei vs dispariția inteligentei?).
O doza adâncă de duioșie pentru vremurile trecute. 
Povestea are un stil simplu, fără înflorituri, pare scrisă contra cronometru (și așa se și citește) pentru că povestitorul și-a injectat Calmantul (care îl va aduce și pe el în rândul lumii) și se grăbește să spună tot pană își face acesta efectul (referirea la Flori pentru Algernon e evidentă).
Să fie bine ca să nu fie rău nu dă roade întotdeauna.
Buna


Recuperare – Orson Scott Card

Lumea a rămas fără energie, e deja moarta...iar meseria de recuperator de aparate electrice și electronice își trăiește și ea ultimele zvâcniri.
Atitudinea care predomina este ia lumea asa cum e, sa trăim clipa, asta e, viata merge mai departe.
Scott Card fiind mormon, atinge și subiectul asta, făcând mișto cu duioșie de el: Templul Mormon a fost inundat și se bănuiește ca acolo s-ar găsi comori și o expediție pornește în căutarea acestor prezumtive comori.
Sunt mai multe întrebări puse aici. Legate de credință și de pierderea ei. De cunoaștere.
Într-o lume post apocaliptica ai avea nevoie de școală? (acu îmi dau seama ca apocalipsa poate fi de mai multe feluri, chiar și noi am trecut printr-una, e adevărat, la alte dimensiuni, și de 30 de ani ne chinuim sa ne revenim). De cunoaștere? Cum duc mai departe omenirea? Cum repun lucrurile pe picioare? Nu mai bine îmi vad de supraviețuirea personala?
E și un conflict intre generații, intre agățarea de trecut și lepădarea de trecut, pierderea rădăcinilor și adaptarea cumva cinică la noua lume....
Foarte bună, foarte umană.


Oameni de nisip și zgură – Paolo Bacigalupi

Niște bodyguarzi modificați, cu implanturi , care se regenerează, cu exoschelete și tot ce trebuie (mai ceva ca la Scalzi) păzesc o zona contaminata în care apare asa, din senin, un cățel. Bio. Bio pe bune. 100% natural. Si umanoizii ăștia mutanți nu știu sa se poarte cu cățelul bio, îl rănesc fără sa vrea și acesta nu se mai reface singur, asa cum sunt ei obișnuiți sa li se întâmple lor.
Pentru ei, urmașii oamenilor atât de transformați ca aproape nu mai sunt umani, cățelul vine din preistorie.
Prăjesc câinele și rămân în post umanitatea aia a lor...
Ce înseamna sa fii uman? Cum era aia: sa sădești un pom, sa faci un copil, sa crești un animal, etc.
Un hardSF într-o lume post apocaliptica saturata de poluare... una din prozele scurte ale lui Bagicalupi care m-au făcut sa-mi spun ca, poate, Fata modificata a fost un accident...
Buna spre foarte buna.


Pâine și bombe – M. Rickert 

O lume post apocaliptica care supraviețuiește, care la suprafață pare ca nu s-a schimbat.
Refugiați care vin dintr-o țară care e acuzata ca ar fi provocat războiul și care sunt priviți cu suspiciune.
Sunt referiri la paradisul pierdut de dinainte de război/apocalipsa, dar copii ( într-o jumătate de pagina descrie copilăria, cat alții fac în cărți întregi) nu mai asociază aceste amintiri cu imagini cunoscute... zăpada care a fost modul de manifestare a apocalipsei... frumos descrisa senzația de pierdere a lumii de dinainte.
Post apocalipsa nu e descrisa direct ci doar sugerata, asa în treacăt... o fetita care plânge în continuu, alta cu parul alb strălucitor...
Nu e nimic îngrozitor, pentru ca e prin ochii copiilor; doar nostalgia celor mari și povesti despre cum s-a întâmplat.
Si totuși, copii ii imita pe cei mari și dau foc casei refugiaților, pentru ca străinul/celalalt e vinovat.
Nu e rea deloc...


Cum am intrat în oraș și cum l-am părăsit –Jonathan Lethem 

Un concurs de realitate virtuala într-un viitor post apocaliptic. Universuri virtuale, de la castele și vrăjitori la case inteligente și chestii legate de sex. Într-un maraton cu premii, 3 ore VR, 30 min pauza și tot asa, pana cedezi.
Mda, slab.


Adânci, tot mai adânci, tunelurile – George R.R. Martin 

Un cercetaș al oamenilor cercetează tunelurile. Vine de jos, din adâncuri, unde s-au retras oamenii. Si a ajuns aici, în tunelurile (de metrou?) de unde se spune ca au ieșit oamenii acum 1 milion de ani. E telepat, oarecum de așteptat în întunericul etern din tuneluri. 
Cel de jos, din adâncuri se întâlnește cu oamenii de sus. Istorici, arheologi veniți de pe Luna, unde nu a ajuns razboiul, pe Pământul făcut praf și intra în subteran. 
Ce înseamna oameni? Care sunt oameni, cei de pe Luna sau cei din adâncuri? 
Cei care au scapăt și s-au dus pe Luna se gândesc la cosmos. Cei din adâncuri se gândesc la suprafață. 
Mda, slabutz


În așteptarea zefirului – Tobias S. Buckell

Pământ post apocaliptic, deșertificat, eoliene, praf, cupole de sticla sub care trăiesc oameni plus vegetație. Bombe nucleare, incendii, petrol înlocuit cu eoliene. Orientul Mijlociu a fost nimicit prin atacuri nucleare, iar diferite parți ale Europei incendiate, 
Si Mara, o adolescenta/tânără, după ce așteptase vântul (zefirul) pentru a permite navelor eoliene sa vina în oraș, pleacă cu o astfel de nava eoliana pe roti. In căutarea a altceva, poate a viitorului?
Nu e rea


Să nu disperi – Jack McDevitt 

Tot ce știm sau numim noi civilizație s-a prăbușit. Natura/vegetația își reintra în drepturi. O expediție de căutare a celor de demult (seamana cu Undeva, candva...) , a celor care au construit autostrăzi și zgârie nord; exploratorii trec prin rămășitele civilizației, unde mașini, roboti, etc mai au din când în când ceva pâlpâiri de viata. Cauta Adăpostul, acolo unde ar fi trebuit sa se găsească salvata moștenirea omenirii. Comorile. Știința. Istoria. Totul. Bineînțeles ca e o legenda.
Trăsnetul activează un sistem vechi; o subtila ironie ca natura sa pună în mișcare un computer.
Dau peste avatarul electronic al lui Winston Churchill cu care au o foarte interesanta discuție despre scop, răsplata, căutare etc.
Si au parte de un discurs marca Winston Churchill, asemănător cu cel pentru Londra în WW2: cu sânge și lacrimi, nu vom ceda.  
Aici cu sensul sa nu disperi, sa nu renunti pentru ca se poate reconstrui, se poate lua de la capăt.
Si de ce nu, cerul/stelele ... cândva. 
Buna


Când sysadminii conduceau lumea – Cory Doctorow 

Sysadmin chemat noaptea la DataCenter pentru ca a apărut o problema pe care nu poate sa o rezolve remote. Copilul nou născut se numește 2.0 după ce a fost Beta Test timp de 9 luni :).
Centru de date cu toate routerele căzute, atacuri, viermi, cai troieni, apoi arme biologice, lumea se prăbușește, orașe distruse. 
Sysadminii din centrele de date sunt cumva și izolați și protejați,  se contactează folosind tot felul de Mirc-uri și VoIP-uri, se organizează și schimba info.  
E o descriere foarte alerta și foarte realista a ceea ce se întâmplă, asa cum vede un sysadmin lumea.  
Si un citat frumos din Declarația de Independența a Cyberspaţiului. Si cumva o declarație de iubire și de loialitate fata de lumea libera a internetului.  
Trecerea de la lumea veche la un noua, mergem mai departe, doar suntem sysadmini ca DataCenter-ul trebuie sa fie mereu up&running.
Tandru și ironic, un pic optimist și multa durere. 
Acu' înțeleg de ce l-au ales pe Cory președintele userilor din SISAO, lumea virtuala din Ready Player One :)
Foarte buna, ca e despre ITsti ca băieții buni :)


Ultima dintre formele-o – James Van Pelt 

Cea mai mare grădină zoologică ambulantă, într-o lume plina de mutații și mutanți. Inclusiv umanii au suferit mutații. Ironia sortii, proprietarul zoo are o fiica mutanta. Ultima forma de viata originala este totuși un mutant uman
Slabutz


Natură moartă cu apocalipsă – Richard Kadrey 

Recuperatori de informații după apocalipsa care nu a fost ceva uriaș, măreț și irevocabil, ci a fost de fapt un cumul de apocalipse mai mici, locale, atacuri teroriste, mici războaie, revolte spontane, declanșate în lanț.O frumoasa metafora despre jefuitul bibliotecilor. 
Apocalipsa e ultima răsuflare a birocrației.
Nu e rea


Îngerii lui Artie – Catherine Wells 

Habitat protejat de un scut antiradiatii, stratificare sociala în cadrul habitatului, sectoare unde sta elita și sectoare anarhice unde sta plebea, patrule civice care omoară oameni pe strada dacă sunt de pe o anumita treapta sociala.

Adolescentul Artie descoperă bicicletele și incet, incet pune bazele unei fratii bazate pe un cod moral. Adolescenți care transforma poveștile cu regele Arthur în speranta, în Cavalerii Roţii Rotunde. Fac curierat, munca în folosul societatii pe baza de voluntariat pentru cei nevoiasi. Iar Artie devine o legenda urbana ca un King Arthur post apocaliptic, care mentine vie speranta.
Buna 


După judecata de apoi – Jerry Oltion 

Expeditie interstelara care se intoarce după 8 ani pe un pamant pustiu, pentru ca a venit Iisus și în 6 zile i-a luat pe toti, și pe credinciosi și mai putin credinciosi, și pe aia de pe luna și pe evrei musulmani și pe hindusi. 
Numai pe cei 8 astronauti i-a ratat. 
De ce ? n-a stiut de ei ? mergeau cu viteza luminii și nu a reusit sa ii intercepteze :)? ei nu se califica? nici pentru Iad, nici pentru Rai? au fost lasati în Purgatoriu? e o pedeapsa ? e o răsplată - ei sunt Arca lui Noe? 
Cerem sa vina Dumnezeu? sau facem ciocu mic poate ne ignora sau nu ne observa ? Dumnezeul meu e și al tau? și dacă eu nu cred ? 
Sa arunci lumea în aer (cu niste explozii nucleare) ca sa-i atragi atentia lui Dumnezeu sa vina sa te ia și pe tine seamana cu aia sa construim catedrala neamului ca sa avem unde sa ne rugam, cu totii...
Mereu imi pun intrebarea la astfel de filme, carti etc când (aproape toti) oamenii dispar sau sunt transformati în zombi sau mor toti deodata și în scurt timp: ce se întâmpla cu uzinele, fabricile, centralele nucleare, avioanele, trenurile de mare viteza, vapoarele, tot ce înseamnă foc continuu .... 
Mie mi-a placut tare mult.


Mut – Gene Wolfe 

Doi frati, el și ea, copii/adolescenti. Ultimii de pe pamant. Atmosfera de sfarsit de lume, fara radioactivitati, fara deserturi, fara poluare. Pur și simplu.
Slab


Inerţia – Nancy Kress 

Inauntru și Afara. 
Colonii/lagăre de bolnavi, un fel de lepra. Coloniile de bolnavi (boala de piele care desfigureaza și uneori omoară , transmisibila) nu au căzut în anarhie, au ramas pe linia de plutire au subzistat,  s-au descurcat. Situatia de Afara pare mult mai rea decat cea Dinauntru (revolte, războaie, suprematia comerciala a Chinei). Pare ca ar fi mai bine Inauntru , în colonia de bolnavi, decat Afara , în lumea celor sanatosi. Dar rămâne aroma nostalgiei vremurilor de dinainte. 
Se pare ca boala domoleste violenta, de aia coloniile nu au colapsat. Nici nu au evoluat dar nu s-au prăbușit în haos și violenta asa cum era de așteptat ca urmare a lipsurilor.  
Iar unii din afara vor sa duca acest Inauntru în Afara pt a vindeca violenta care domnește Afara. 
Vindecand pielea afectata de boala dar nu și efectele asupra creierului.  
Schimbare, identitate, libertatea de a alege. 
Sa incerci sa schimbi, schimbandu-te mai intai pe tine.
Foarte buna, foarte umana, foarte soft SF


Şi adânca mare albastră – Elizabeth Bear 

Serviciu de curierat rapid într-o America arzatoare, aproape pustie și decazuta, devastata și în multe locuri radioactiva. 
Si în mijlocul pustiului, curierul (o ea)  il întâlnește pe Diavol cu care avea un pact de neagresiune și care venise sa își ia plata la scadenta.
Nu incheie un nou pact cu Diavolul care i-ar fi oferit protectie în jobul asta de curier independent pe care il avea. Face un fel de tur virtual al unor dezastre ecologice produse de om și puse în scena pentru ea de catre Old Nick aka Diavolul pentru a o determina sa renunte la a duce coletul la destinatie. Colet ca un fel de speranta ca se mai poate face ceva, ca mai exista speranta. 
Buna

Sunetele vorbirii – Octavia Butler 

Pe asta am comentat-o separat aici.


Ucigașii – Carol Emshwiller 

Postapocalipsa în care au ramas doar (sau aproape) femei. Revin la vremurile fara civilizație, fara energie, fara apa rece/calda curenta, fara hipermarket, fara medicamente - doar cu plante, fara radio /televiziune și fara stiri. 
Razboiul e undeva departe,s-a sfarsit sau nu, nu mai stie nimeni. Face aluzie la razboiul impotriva musulmanilor, la lagăre pentru acestia dar cumva civilizația a colapsat fara un razboi clasic, adevarat, impotriva unui dusman clar definit. 
Dusmanul apare - fost soldat, aproape nebun, care ucide alti fosti soldati nebuni - și ea il ingrijeste. 
Si il tradeaza pentru a nu il pierde, sa nu il ia alta. 
Slab


Ginny șolduri-suave și circul zburător – Neal Barrett, Jr. 

Are ceva din Mad Max cu o rafinarie și Dumnezeu fara plumb... O rulota ambulanta în care se vinde sex contra benzina (plus alte maruntisuri), realitate virtuala cu scene de sex. Androidul nu e tipa - asa cum te-ai astepta - ci prezentatorul.
Slab


Sfârșitul lumii pe care o cunoaștem – Dale Bailey

Ce înseamna sfarsitul lumii? Poate fi în fiecare zi, zi de zi.. Septembrie 2001 a fost sfarsitul lumii pentru unii.
Slab


Cantec inainte de apus – David Grigg

Cum ar rezista un om de cultura în post apocalipsa? Ar fi un supravietuitor? Ar incerca sa duca cultura mai departe? Ce ar face un pianist în postapocalipsa ? Supravietuind, vanand sobolani și descoperind un pian într-o sala de concerte uitata și scapata de furia oarba a jefuitorilor. 
Sa ucizi aparand un pian....
Buna


Episodul sapte: ultima rezistenta impotriva haitei în regatul florilor purpurii – John Langan

Fugind și fugind și fugind cu Haita pe urma ta, într-un peisaj post apocaliptic, ca sa scapi pentru o zi și inca o zi. Alaturi de femeia pe care o iubesti/ai iubit-o, dar care s-a maritat cu altul, și a făcut și un copil inca nenăscut. Si tu sa incerci sa o salvezi, și pe tine și pe ea și pe copilul nenăscut, care nu e al tau.
Prezent plus flashback, plus interstitii de analiza psihologica a transformarii,  ca urmare a traumei de trecerea de la Lumea Veche la cea postapocaliptica. Foarte tare analiza asta psihologica a receptarii apocalipsei și post apocalipsei.
Cei care sunt ahtiati după jocuri video cu violenta, cu razboi, cu lupta etc s-ar putea adapta oare mai repede la un postapocaloptic violent? Dar un pianist (vezi mai sus)? 
Foarte cinematografica, alerta, în mișcare, pe repede inainte + flashback-urile de rigoare, intercalate unele cu altele; uneori accentul cade pe prezent apoi balanta se muta pe trecutul imediat. Te prinde și te duce. 
Buna spre foarte buna


Așadar: 

Ramane cum am stabilit: una-doua foarte bune, cateva bune, cateva slabe. Daca iti place proza scurta SF, de citit.




Titlu: Tărâmurile pustiite. Povesti ale apocalipsei
Autor: John Joseph Adams
Editura: Nemira
Links: site oficial 
WWE: TP.PAA
SFE: JJA
ISFDB: JJA