Să prinzi o stea căzătoare - John Brunner

O căutare mesianica, hai sa salvam Pământul de ciocnirea cu o stea... Nu știm cum, cu ce, cu cine, dar cautam.

Pe scurt/lung: 

Într-un viitor îndepărtat, la 2 milioane de ani după apariția lui homo sapiens, după multe cicluri civilizaționale, omenirea și-a pierdut vigoarea, și-a epuizat forța creatoare, pare ca a ajuns la sfârșit. 
Multe modificări genetice pe partea de vegetal (casele sunt un fel de urmase a unor plante, cu oarecare inteligenta, care își apară stăpânul)  și animal (pasări fluorescente care plutesc în văzduh, turme de carne, balene cu fata umana). Una din principalele preocupări este studiul istoriei, a trecutului, chiar scufundarea în trecut și imitarea acestuia cu ajutorul unor Case ale Istoriei în care se explorează memoria ancestrala la nivel molecular (asta cu studiul istoriei și cu discuția din jurul acestui studiu mi-a adus aminte un pic de Cartea judecații de apoi).
Un pasionat de stele descoperă o cometa care se îndreaptă spre Pământ iar ciocnirea va avea loc peste 300 de ani.Încearcă sa tragă un semnal de alarma dar nimeni nu e interesat, toți sunt plictisiți, dezabuzați, nu ii interesează.
Întâlnește pe plaja o tipa care tocmai ieșise din ocean, de la prietenii ei de sub ape și împreună (un pasionat de stele și o pasionata de adâncuri) pleacă în căutarea unei soluții pentru salvarea Pământului.
O călătorie cu fel de fel de aventuri: se întâlnesc cu pastorii turmelor de carne - bipede cu o urma de inteligenta, crescute și trimise către orașe ca materie prima pentru hrana (motivul apare și în Oameni în jungla a lui Spinrad). Păstorii ăștia aveau un bazin genetic închis, toți erau frați intre ei (chiar dacă erau de ambe sexe),  iar viitorul, copii, nu arata foarte bine. Iar singurul pastor care da semne de inteligenta, neliniștitul, cel care conștientizează rutina și vrea sa o rupă cu ea, cel responsabil cu transmiterea mai departe a poveștilor și învățămintelor înaintașilor, pleacă cu ei mai departe.          
Dau peste piticii navigatori, un fel de gnomi cu bărci de mari dimensiuni cu vâsle,  frustrați din cauza staturii lor, care explorează țărmurile în căutare de orașe de distrus, pentru ca numai astfel Stăpânul lor - care purta tălpici ca sa para mai înalt - putea deveni Rege. Piticii ăștia mi-au adus aminte de Brussolo, numai ca acolo erau sub bărci nu pe bărci.       
Asiatici care încearcă sa pună pe hârtie o istorie amănunțita a umanității folosind Arbori ai Istoriei (o varianta mult mai ordonata și mai clara a Caselor Istoriei din orașul de unde a pornit astronomul)  și reușind sa ajungă pana în urma cu 14 mii de ani, propunându-și 100 de mii. Dar ei sunt doar teoreticieni, cercetători, nu vor sa acționeze, noi doar acumulam și împărtășim cunoștințe, când vine vorba sa le punem în aplicare/practica sa o facă alții, ca noi nu ne murdărim mâinile.  Cultura rigida, împărțită în caste (casta studioșilor / cercetătorilor și casta muncitorilor, a celor care munceau pentru studioși).  E un pic aici din discuția aia despre elite care nu se implica, noi suntem intelectuali subțiri, noi gândim, nu muncim. Poate cam prozaic și din topor zis, dar cam asta e. 
Cei trei (astronomul, fata din adâncuri și pastorul neliniștit), ajutați de aripa tânără a cercetătorilor (cei care vor sa se implice în tentativa asta de a salva Pământul) cutreiera prin istorie (utilizând ca vehicule Arborii Istoriei) și încearcă sa găsească popoarele/neamurile/populațiile care ar fi putut avea cunoștințele, știința, tehnologia care sa ii ajute.  
In trecut oamenii au colonizat Marte, au ajuns și pe Venus ( doar pentru a o transforma în vederea deportării unor oameni șopârlă apăruți pe Pământ au terra format Luna (pana acolo încât au transformat-o într o chestie organica), dar nimic care într-adevăr sa se pună cu o stea și sa o devieze 
Se întrevede și un tipar în evoluția omenirii de-a lungul mileniilor: alternanta tehnica/tehnologie/mașinism/științe exacte - revenirea la natura/biologie/genetica, observându-se și o tendință ca partea tehnico-științifică sa fie mai puțin apreciata/studiata decât partea umanista (și de aia inginerii sunt asa, mai frustrați :) ).  
Hoinăresc prin istorie cu ajutorul Arborilor, ajung undeva spre 90mii ani în trecut, dar lucru oarecum clar e ca tot ce ținea de zborul spre stele converge spre un munte înalt. 
Pornesc spre muntele ala de care s-ar lega succesul expedițiilor spre stele dar sunt luați prizonieri de niște umanoizi asemănători maimuțelor, sunt salvați de un balon/aeronava al unor oameni care par la începutul revoluției industriale (folosesc forța aburului, ceva asemănător mașinilor care merg pe drumuri pavate, aeronave care funcționează pe principiul zepelinului).. O civilizație înclinata spre științele exacte și tehnologie se înhamă la înfruntarea universului, vor sa treacă la nivelul următor și sa ajungă la zborul cosmic. Cunoștințele adunate doar de dragul cunoștințelor ale asiaticilor versus cunoștințe puse la treaba.
Iar sfârșitul salvează cartea, cometa aia  întorcându-se de fapt acasă.

Motivele care ii împing sa meargă mai departe în aceasta călătorie: teama de a nu înțelege lumea, teama de a nu cădea în uitare, teama de singurătate. Flacăra aia care te arde, care te împinge înainte, flacăra descoperirii, a căutării. 
Neliniștea și neastâmpărul care nu le da pace, care poate schimba multe, sa iți depășești condiția, sa afli, sa descoperi. Sa înfrunți universul, dar la modul pozitiv al cunoașterii/descoperirii și nu al distrugerii.

E un imn dedicat omenirii iscoditoare și căutătoare sa afle și sa descopere, e povestea omenirii care a pornit spre stele din cauza neastâmpărului de a cunoaște și de a ști.


Căutare, cunoaștere, cunoașterea trecutului prin Casele Istoriei și Arborii Istoriei, căutarea cunoașterii, căutare pentru distrugere din frustrare, noi gândim și nu avem chef sa muncim ca ne murdărim pe mâini, noi muncim dar vrem sa și gândim, degenerarea umanității fără cunoaștere, laitmotivul istoriei și al trecutului văzut ca epoca de aur în comparație cu decăderea prezentului ... multe, multe subiecte/motive care iți dau de gândit.  


Așadar:
Mai buna decât m-am așteptat când am început-o. Doar trei stele pentru stilul un pic cam încâlcit, cam dezlânat, în unele locuri chiar căznit.  

Titlu: Sa prinzi o stea căzătoare
Autor: John Brunner
Editura: RAO
Links: John Brunner Archive
WWE: SPOSC
SFE: JB
ISFDB: JB