duminică, 2 decembrie 2018

Alte Americi - Norman Spinrad

Este o colecție de nuvele + o prefața scrisa de Spinrad, prefață ce poate fi citita de sine stătător,  Spinrad încercând sa explice de ce este urâtă / iubita America, dar America anilor '70-'80. "Visul American" ca și concept politic, economic, cultural, social etc. E o analiză a Americii, a ceea ce reprezintă ea (sau mai degrabă ce a reprezentat) de pe pozițiile unui intelectual de stânga.

Pe scurt/lung: 

Carnea vie a străzii

O America cu 25 de milioane de șomeri, cu oameni ai străzii care mănâncă șobolani, care se bat pe cartelele care le-ar asigura o masa la asistenta sociala, cu orășenii care au job și o camera sau o parte dintr-o camera pentru care plătesc 40 de ani ipoteca... criza locurilor de munca, criza imobiliara, criza ecologica, criza, criza, criza, ...  

Mary, un fost om al străzii, actuala gorila pentru grangurii cu bani, însoțește o scorpie bătrâna care cere aterizarea elicopterului într-o zona rău famata unde domneau homelessii ... ca sa facă cutzu pipi... și cutzu fuge și e prins de Gorzo, un om al străzii care a încercat sa șterpelească un șobolan fript, a fost prins, i s-a săltat cartela de poliție, etc... pentru Gorzo, câinele e masa pe câteva zile, pentru Mary e biletul de reîntoarcere în lumea orășenilor.

Si are loc o urmărire în tunelurile metroului, un joc de-a șoarecele și pisica intre cei doi, o scena de un horror delicios care se citește cu inima-n gat. Scenele din metrou (probabil asa ar arata metroul în Ferentari) sunt foarte dure, foarte scabroase; cei doi, Mary și Gorzo, se întâlnesc pana la urma și fac de voie, de nevoie, echipa în lumea asta aflata sub nivelul umanității primare care colcăie în metrou.

Si Spinrad aici, și Brunner în Zanzibar descriu un viitor al lor (un prezent al nostru) mult mai nasol decât îl trăim noi. La scara mica, punctuala, ce descriu ei se întâmplă, dar nu la scara societății, nu am ajuns încă atât de jos ca societate umana pe cat credeau ei.... trăgeau semnale de alarma ca am putea ajunge atât de jos, și poate nu am ajuns acolo și din cauza acestor semnale de alarma.

Bun, de 3+ stele - o distopia din aia nasoala rău, la nivelul străzi și în tunelurile de metrou.

Continentul pierdut

Din cauza colapsului ecologic plus ceva chestii nucleare, SUA a devenit un fel de Grecie ce trăiește din turism și a decăzut atât de rău ca africanii vin ca turiști aici, ca le plac băștinașii perfect servili.

Africa a devenit noua America (la doua sute de ani după zborul pe Luna) și își pun problema dacă chiar au preluat și dus mai departe moștenirea americana, iar americanii ii privesc pe africani ca fiind colonialiști imperialiști.

Un african din civilizata Africa vine în distrusa America sa înțeleagă spiritul Erei Spatiale văzută ca vârsta de aur a omenirii dar și ca perioada în care a avut loc colapsul Americii (catastrofa ecologica). Pe de alta parte îl avem pe pilotul de elicopter (filtre nazale, ochelari ermetici,etc) care ii duce pe turiștii africani în micul tur al New York ului
Pilotul, cu speranța de viata intre 40-50 de ani, mândrindu-se cu realizările strămoșilor și cu oarece urme rasism, asa cum ii sade bine unui american din middle class din America profunda, visează sa emigreze în America de Sud și sa își cumpere o bucățica de jungla. 
Profesorul universitar african vine din lumea civilizata cu sentimente amestecate fata de băștinașii urmași ai celor care au făcut posibila Era Spatiala, era care nu va fi prea curând atinsa din nou de actuala civilizație, încearcă sa înțeleagă spiritul epocii apuse și cum a fost posibila vârsta de aur a erei spatiale și de ce s-a prăbușit atât de rău. 
Mai sunt și alte tipuri de turiști în elicopterul pilotat de Ryan, de la misticul care crede ca diavolii se ascund în aceste ruine pana la cel venit sa își bata joc de americani decontând anii de sclavie ai strămoșilor lui negri

Explica de ce America Erei Spatiale domina lumea nu numai prin forța armata sau prin cuceriri (deși nici astea nu erau de colea) ci prin forța tehnologiei, prin greutatea copleșitoare a existentei ei.

Se duc în metroul etanșat în care trăiau urmașii direcți ai celor din Era Spatiala folosind sisteme de menținere a vieții similare celor de la stațiile spatiale. 

Chiar dacă perspectivele s-au schimbat, rămân piticii aia pe creier: rasism, rase, superioritate tehnologica, antagonisme nord-sud chiar dacă pe invers... e clar ca Spinrad scrie de pe poziții de stânga, pro ecologie etc

Ryan, ghidul pilot, știe locul unde se găsește un Aparat de Amplificare senzoriala un aparat gen VR; el și doi turiști (dintre care unul e profesorul african dpcaruiadv se povestește alternativ acțiunea , celalalt fiind pilotul) se conectează la aparatele respective (care par sa stimuleze centrii plăcerii din creier deci nu e chiar VR )

„Sufletele lor nu erau ca ale noastre” - cei din Era Spatiala erau diferiți și sufletul omul s-a schimbat fundamental.

Ultimul război mondial

Umor cu tuse groase fără pic de delicatețe, o satira groasa la establishement-ului american,rus, arab, etc,  la modul în care se face politica atât pe plan intern dar și geopolitica.  Păpușarii, adică oamenii din spate, cei care mânuiesc sforile guvernării și ale politicii, pot sa se descurce cu președinți săriți de pe fix sau chiar morți ca au destule metode la îndemâna: sosii, manipulare la tv și în media, etc.

Undeva în orientul mijlociu, în Koram, șeicul al-Korami vrea neapărat sa își adauge in panoplie arme nucleare proprii. E o formă drogată de islamism, în care el era papa, iar hașișul juca rolul cuminecăturii. Un islamism sui, avem islam + hașiș + jihad, combinație din care iese ceva hilar și grotesc. 

Samuel T. Carruthers este candidatul la alegerile prezidențiale, un fel de Trump de prin 70-80 cu a lui America first , fost vanzator de masini second hand dar numai americane, și nu porcarii japoneze sau coreene (Cumpărați marfă americană!) care se aliase cu Allan Edward Wintergreen, un evanghelist din ala televizat și își extinde afacerile  cu publicitate făcuta în timpul orelor de evanghelizare ale referendului. Dar vine criza petrolului, îl pune pe butuci, și se face senator schimbând un pic mesajul publicitar. Se înscrie în cursa pentru președenție, aparițiile televizate și le face în costum de Unchiul Sam.
Fast Eddie Braithewaite este candidatul desemnat pentru vicepreședinte, un artist escroc negru, ajuns pe lista națională de candidați.
Si mai avem și Frontul de Eliberare Mendocino, brațul activ al Agenţiei de Impunere a Drogurilor (Cumpărați doar droguri cultivate în America!) care îl răpesc pe candidat/președinte care devine zombi din cauza drogurilor băgate în el, dar băieții din spatele lui pot încă sa păstreze aparentele, manipulând opinia publica prin televiziune, sosii, apariții regizate, etc iar vicele intra pe fir și își da seama ca ceva nu e în regula 


Piotr Ivanovici Bulgornâi este/a fost Secretarul General al PCUS; rusii se descurca cu un secretar general care e mai mult îmbălsămat decât viu (ceva zvonuri parca erau pentru Brejnev sau pentru cei de după el, pana la Gorbaciov) ... aici rusul e mort de cel puțin 8 ani. KGB e principala sursa engros de hașiș și folosea asta pentru a tine în lesa consumatori și micii comercianți. Niște rusi mărunți care au acces la diverse calculatoare și baze de date, autointitulați Conspirația Calculatoarelor, bagă în rețea un virus livrat de atașatul cultural al statului arab (cel care le livra și hașiș la discreție) ... e și un pic de mișto și de ceea ce înseamnă dizidenta în tarile comuniste. 
Programul virusat care controla cadavrul viu al secretarului general, preia controlul și funcționează autonom iar rusul debitează numai prostii care într-un fel sau altul se potriveau într-o oarecare măsură cu discuțiile la nivel înalt care au loc. Descompunerea lui Piotr Ivanovici Bulgornâi sub lumina reflectoarelor e o metafora a descompunerii statului sovietic.

Pana și vestiții traficanți de arme israelieni se bagă pe fir la livrarea de focoase pentru dictatorul asta drogat manga cu hașiș, dar o sa-i vândă niște F111 cu niște focoase fake și niște console de jocuri video pe post de sistem de urmărire-ghidare, ironia și sarcasmul fiind aici pana la cer.

Hassan al Korami, dictatorul, își primește jucăriile manarite de evrei și începe sa amenințe ca va face și va drege iar programul de calculator care controla ce mai rămăsese din secretarul general în descompunere (de acum o veritabila IA în devenire) proclama alierea cu SUA împotriva teroriștilor arabi (vizionar Spinrad aici, ca și faza cu președintele SUA interesat mai mult de fofoloanca decât de politica externa, vezi cazul Clinton)

Si se pariază la greu dacă și unde va lovi ponosita racheta nucleara de croaziera lansata de arabi, inițial pornita spre Israel dar fusese deturnata spre Mecca și acum fusese redeturnata spre nord .....

Câmpurile petroliere din Orientul Mijlociu ard (am văzut în Irak), primul negru ajunge președinte în SUA (l-am văzut și pe Obama), la rusii partidul stat se prăbușește și trec la capitalism (și încă ce capitalism, de-au ajuns la Putin în final)


O satira mușcătoare la adresa rușilor (secretarul general mort și îmbălsămat și transformat într-un pseudo cyborg, și ala infestat cu un virus de tip hașiș electronic), americanilor (cu președintele transformat într-un zombi maniac sexual și un vicepreședinte negru fost gangsta), arabilor (păcaliți de toți în achiziția de arme și cu hașișul devenind parte a politicii oficiale de stat), de evrei (face mai puțin mișto de ăștia, dar nu se poate abține sa nu arate ca vând arme și la cei mai mari dușmani a lor dacă iese banu').

La vie continue 

O nuvela în care unul din personaje este chiar prigonitul și hăituitul pe meleaguri natale, scriitorul Spinrad. 

Spinrad scrie o carte și e în negocieri sa se facă un film (în realitate după Capsati-l pe Jack Barron s-a tot incercat sa se facă un film și nu s-a reusit)

Slobod la gura ca și în realitate, personajul Spinrad trăiește refugiat la Paris unde scoate și o fituica, iar americanii încearcă sa îl cumpere cu un scenariu ca sa îl facă sa taca. Vor sa îl cumpere și sa îl readuca în tara cu conditia sa își vândă constiinta de scriitor angajant, care sa nu sufle un cuvintel împotriva guvernului SUA și a statului american, care acum se pare ca nu mai e chiar asa democratic de vreme ce o multime de americani se refugiaza în Europa.

Si se lanseaza într-o targuiala pe drepturi de autor, contracte etc ... foarte mișto chestia asta cu Spinrad autorul care scrie cu ironie și sarcasm despre Spinrad personajul, personalitate minoră a literaturii americane după cum se autocaracterizează. Autoironie și poate o privire critica și cat de cat obiectiva asupra lui insusi.

Rusii sunt și ei bagati în chestia asta ca sponsorizeaza indirect aparitia fituicii lui Spinrad la Paris. Suntem în perioda Gorbaciov, în plin glasnost & perestroika, rusii se mai schimbasera dar băieții cu ochi albastri tot tin aproape, KGBul n-o fi el tot atât de puternic, totusi e în fundal, acolo, și vantul inghetat al Siberiei tot mai adie cand el își face cunoscuta prezenta.

Ca sa ii ațâțe pe americani, Spinrad propune rușilor sa ii publice cartile în Rusia, banii sa vina la Paris și cu banii sa scoata fituica aia Free Press, un fel de Cancan sau Libertatea dar pe partea politica.

KGB (prin TASS și printr-o cantareata rock) se bat cu CIA (printr-un agent de la Hollywood) pentru ca Spinrad sa se intoarca în SUA, sa scrie scenariul filmului (Voiaj într-o torţă) pe care îl voia de o viata, sa își recupereze banii și sa depuna juramant de credinta pentru State sau sa devina agent de influenta sovietic, sa scoata carti și sa facă filme în Rusia.... 

Pana la urma amesteca tot, da peste cap tot ce s-a aranjat, în numele Haosului (aluzie la o alta carte de a lui) pentru ca își da seama ca nimeni nu ii poate lua scrisul, creativitatea.

De retinut parafrazarea în sens negativ a spuselor lui Kennedy: Nu te întreba ce rău poţi tu să-i faci ţării tale,  gândeşte-te mai bine ce-ţi poate face ţie patria ta.

Vorbim aici de trocul intre faima, bogatie, recunoastere vs principii și oamenii de aceeasi parte a baricadei ca și tine, despre prostituarea artistului.

Mai cred și ca Spinrad preia anumite acuzatii sau barfe despre el din spatiu public și le pune pe hartie, e un pic de autoflagerare aici, cred ca plateste și niște polite unora sau altora

Așadar:
3 stele.
Una peste alta o carte de proza scurta marca Spinrad care merita citita.

Titlu: Alte Americi
Autor: Norman Spinrad
Editura: Nemira
Links: site oficial
WWE: AA
SFE: NS
ISFDB: NS

sâmbătă, 1 decembrie 2018

Mașinăria Rock and Roll - Norman Spinrad


Transformarea entertainment-ului de către sintetizatoare, calculatoare și de noile generații de Mogi și de DJei

Pe scurt/lung: 

Daca în Capsati-l pe Jack Barron era vorba de mass media și de cum poate fi ea folosita ca arma de manipulare și de luptat cu inamicii politici sau economici, aici e vorba de industria spectacolului, de cea muzicala în speța ... alienarea muzicii, a rockului, nu mai avem soliști și trupe, totul e sintetizat pe computer, audio și video 

Foști hipioti și roacheri trecuți bine de prima tinerețe, poate și de a doua, fata în fata cu noua garda a afacerilor de entertainment. Droguri, prostituție și multe AP adică asa-zișii artiști făcuți din sintetizatoare dar care par sa nu aibă scânteia creației adevărate, scânteia aia care conține și un pic de nebunie.

Creație vs tehnica, iar creația în rock and roll a fost de multe ori mana în mana cu prafurile, cu LSDul, cu iarba...
Droguri electronice, droguri-droguri, traficanți și drogați, artiști și aspiranți.

Si un tehnician de sunet (o ea) și un tehnician video (un el), amândoi abia ieșiți din adolescenta împreuna cu o fosta glorie a rockului (sau,  ma rog, aproape glorie) anilor 60-70 crează din butoane și din sintetizatoare Mașinăria rock and roll, Red Jack.

Lumea digitala, revoluția digitala, totul digital, e un fel de cyberpunk în entertainment cu vedete rock născute din realitatea virtuala, cu Frontul de Eliberare a Realității care realizează și distribuie viruși care sa dea peste cap realitatea și viata nashpa din jur

Si o poveste de dragoste și ura intre cei doi adolescenți experți în efecte audio/vizuale; și cum se fac hituri într-o fabrica de hituri, și anarhiști care vor sa dărâme realitatea... Si  dintr-un hit al fabricii de hituri plus un dispozitiv de VR ca o casca EEG izbucnește revoluția digitala.

Si revoluția trebuie sa cucerească televiziunea; am mai auzit și văzut asta si pe la noi.. Pixeli pentru Popor! este noua lozinca a revoluției virtuale.

Ne prezintă un pic și viata de rahat din New York/America, cu armate de șomeri și cei care muncesc pe salarii de 2lei; foarte realist prezentata situația, foarte gri spre negru; deci pe de o parte tinerii ăștia care produc asa-zisa muzica din butoane și mixere, pe de alta parte toți cei din clasa de jos, multi din ei veniți din middle class, după ce și-au pierdut joburile și situațiile.Si la dezastrul în care e SUA cu șomajul asta, normal ca apar și organizațiile anarhiste. Prea multe viziuni, prea multa împletire intre realitate și VR, ca nu mai știi când sunt în lumea reala și când sunt "duși", prea multe comparații, prea multe figuri de stil.

La fel ca în Oameni în jungla și în Visul de fier prea întinde coarda, ai sentimentul ca Spinrad nu se poate opri, ca nu are o măsura; are talent, are știința scrierii, știe sa construiască dar atât le construiește și atât le decorează ca nu se poate opri.

Sex, drugs and rock and roll + VR + ceva revolutie. Si multe referințe muzicale din muzica rock-pop-folk a anilor 60-70-80.

Si la final se întorc la oamenii din spatele personalităților alea artificiale. Din software ajung iarăși la oameni, la cei din spatele butoanelor și ies din virtual pentru a intra din nou în real. Realitatea bate orice software și orice butoane pentru ca aici e sufletul.

Stilul este același ca cel din  Capsati-l pe Jack Barron: frust, cimematografic, direct. Cele doua trebuie citite împreuna chiar daca nu au nici o legatura.


Așadar:
Bun, de 3 spre 4 stele...
Dar mda, e mult stangism aici (sau asa mi se pare mie), dar stangism din ala occidental care nu a avut de a face cu ce s-a petrecut de fapt dincoace de Cortina; nici unul din ăștia alde Spinrad sau alde China Mieville nu a avut de a face cu intunericul, cartelele, represiunea, cultul personalitatii, duplicitatea vorbim vs gandim ... din somnul cel de moarte ...  kkt, ia sa te fi impuscat la colectivizare, sa te fi bagat la Aiud, Gherla sau Canal doar pentru ca ai citit ceva considerat subersiv, sau sa te fi mutat sistematic la bloc cu buda în curte... Nu cred ca iti mai ardea de stangisme din astea..
  
Titlu: Mașinăria Rock and Roll
Editura: Nemira
Links: YouTube
WWE: MRAR
SFE: NS
ISFDB: NS



Dr. Bloodmoney - Philip K. Dick

Ultima carte din integrala K. Dick

Pe scurt/lung: 
Suntem în 1981, când SUA e în război cu Cuba/China. Bruno Bluthgeld e un fizician care a lucrat în programul atomic al americanilor și din cauza greșelilor căruia se pare ca niște teste nucleare nu au ieșit cum trebuie. Asa ca o da pe paranoia, crede toată lumea se uita la el și ii citește gândurile, se duce la psihiatru, vorbește de niște stigmate (nu știu dacă sunt trei sau mai multe) :)) .
Hoppy este o persoana cu nevoi speciale (un focomel, dacă vreți sa aflați ce înseamna, cititi cartea ca eu nu va spun) care are în compensație niște puteri psi foarte ciudate este angajat ca depanator într-un magazin de televizoare.

NASA se pregătește sa trimită primii oameni (o familie) pe Marte și chiar în timpul lansării are loc atacul nuclear... asa ca nava rămâne blocata ca un satelit în jurul Pământului, ea moare, el supraviețuiește și e un fel DJ la un post de radio worldwide.

Dupa atacurile nucleare, lumea încearcă sa își revină, se organizează în comunități, regresează la începuturile industrializării, apar mutanți umani, unele animale dezvolta inteligenta...
Focomelul Hoppy capătă noi puteri și încearcă sa preia controlul satelitului pentru a domina lumea dar este învins de un alt mutant...   


Așadar:
O post apocaliptica confuza cu mutanți. De 2 stele și alea din respect, ca e un K. Dick

Titlu: Dr. Bloodmoney
Autor: Philip K. Dick
Editura: Nemira
Links: site oficial
WWE: DB
SFE: PKD
ISFDB: PKD

Integralele 2018


Am terminat cele trei integrale pe care mi le-am propus pentru 2018 - vezi aici.
Ce ar fi de spus pe scurt (ca pe lung vor urma niște recenzii :) )?

Philip K. Dick - este, indiscutabil, unul dintre cei MARI (cel puțin pentru mine). Este tata și mama SFului teologico-psihedelico-alterator de realități :). Câteva bucăți trebuie citite obligatoriu de un cititor obișnuit de SF: Omul din Castelul Inalt, Ubik, Visează androizii oi electrice?, Timpul dezarticulat. 


Norman Spinrad  - e un rebel, un stângist/anarhist, un scriitor de stânga (nu știu de ce mi-a adus aminte de Panait Istrati) la care eu unul am perceput multă frustrare (poate și pentru ca nu i-au fost recunoscute meritele; cu câteva nominalizări și cu Apollo nu se face primăvară). Ce ar fi de citit: Mașinăria Rock and Roll, Bug Jack Barron!, Solarienii (măcar câteva pagini - alea cu Pământul care moare), Visul de Fier (dar dacă sunteți o ființă sensibilă, mai bine nu :)) și cred că și Intre doua lumi.  



John Bruner = romanul puzzle, din care numai unul am reușit să îl termin, Oile privesc în sus. In rest, cred că are dreptate Aron Biro aici. Poate cu excepția Orașului ca un joc de șah, care mie mi-a plăcut. Mult.


Pentru 2019 mi-am propus deja 2 integrale: William Gibson și A.E. van Vogt. Pentru a treia, oscilez intre Strugatki și ... poate Vonegurt.