Sera - Brian Aldiss

Citit cândva î.e.n :), pe la începutul anilor '90, și recitit acum, în semn de la omagiu. 
R.I.P, Brian Aldiss! 

Pe scurt/lung: 

Peste miliarde de ani, când Pământul a încremenit și soarele arde în același punct de pe cer (și se va stinge în decursul următorilor mii de ani), când Luna și Pământul  nu se mai rotesc, fiind independente, un trib de urmași ai oamenilor (care din cauza mutațiilor suferite sunt de cinci ori mai mici ca dimensiune decât strămoșii lor)  trăiesc într-o jungla imensă care acoperă cea mai mare parte din Pământ, unde totul are dimensiuni gigantice (de la plante carnivore sau otrăvitoare pană la insecte imense).

Dominant este banianul, o specie de smochin care crescuse și acoperise tot continentul; plantele s-au transformat și metamorfozat, căpătat o oarecare urmă de inteligență nativă. 
Traversatoarele, enormii astronauți vegetali, fac legătura intre Pământ și Lună, legate acum prin liane vegetale uriașe.

Vegetalul se dezlănțuise pe continent, dar și în oceane și mări era măcel și mutațiile erau uimitoare

E un lung delir vegetal pe care îl descrie Aldiss, uneori obositor: copaci care aruncă nuci explozive, alge cu lame și colți, plante crematoriu, dragoni vegetali zburători, stejari lansatori de cuști-capcane, ulmul sub forma de trunchi prăbușit care e de fapt un abdomen care digeră tot ce intră în el, etc. 
Vegetalul a suferit mutații uluitoare, împrumutând din caracteristice regnului animal chiar dacă rămân vegetale.

Din cauza Soarelui muribund oamenii au degenerat și s-au reîntors cumva la stadiul de primitivi, de unde au pornit, cercul închizându-se. 
Nu e prea clar cum s-au pregătit oamenii pentru acest colaps al civilizației...

Oamenii traversează distanta Pământ Luna ascunși în Traversatoare (un fel de omizi-păianjeni vegetali) și, probabil din cauza radiațiilor, suferă modificări, le cresc aripi, le creste capacitatea cognitiva dar au și probleme cu fertilitatea și cei de pe Lună apelează la răpirea copiilor și tinerilor de pe Pământ.

Are loc o călătorie inițiatica a grupului de tineri desprins de grupul inițial care se destramă ca urmare a unui atac al plantelor carnivore și al viespilor; impunerea fetei mai în vârstă ca și conducătoare a grupului (vorbim de matriarhat aici, băieții fiind mai puțini trebuiau apărați și protejați). 
Oamenii par cei mai plăpânzi și mai puțini adaptați la noul mediu și la noul raport de forțe pe aceasta lume halucinantă unde toată lumea luptă pentru  supraviețuire cu o ferocitate maximă.

Vedem cum au degenerat oamenii: oameni-burtică care pescuiesc și care sunt atașați prin niște cozi de arborii mamă (un fel de simbioza om-copac, oamenii pe post de sclavi); oamenii-câine care trăiesc în munții de pe partea întunecată a Pământului; oamenii de pe Lună cu diformitățile de rigoare; creatura vag umanoida care duce pe umeri un delfin inteligent care are ca și servitoare o umanoidă care se poate deplasa în viitorul imediat.
Termitele sunt aliate cu oamenii și au suferit mutații care le permită sa aibă un grad de inteligentă, pot manevra noțiuni abstracte, au animale de companie care seamănă cu o pisică, etc. Animalele aproape au dispărut, doar pe linia țărmului, acolo unde ultimii copaci s-au retras din calea copacului-pădure dominant care a ocupat continentul, mai sunt câțiva urmași ai regnului animal: aligatori, porci, pisici în mușuroaiele termitelor. 

O ciupercă mutant inteligentă i se atașează de cap lui Gren - rebelul grupului de tineri desprins din tribul inițial - și începe o ciudată simbioză intre om și ciuperca morela care poate citi memoria ancestrală din creierului lui Gren, aflând astfel ce s-a întâmplat cu civilizația oamenilor și de ce a decăzut (și se avansează ipoteza că inteligența oamenilor preistorici ar proveni tot dintr-o astfel de simbioza om-ciupercă).
Ciuperca preia controlul si asupra sistemului nervos al lui Gren și îl pedepsește atunci când nu asculta. 

Descoperă o drona, numita "Frumusețea", care zboară și care difuzează mesaje electorale ... umorul britanic nu se dezminte: după milenii și milenii, timp în care oamenii au redevenit primitivi, artefactul funcțional descoperit împrăștie mesaje electorale: "Votați ... pentru 2 zile de munca pe săptămâna! Luptați pentru drepturile voastre! Luptați pentru democrație!"... Asta da mesaj electoral lansat deasupra a 2 hominizi verzulii și a 4 oameni-burtica pe un pământ aflat în lunga după amiaza a eternității, îndreptându-se spre supernova ce va deveni soarele

La un moment dat, după ce se dezvoltă suficient, ciuperca vrea sa treacă la o alta gazdă (copilul lui Gren) dar în timpul transferului mama copilului reușește să o prindă într-un recipient si astfel îl elibereazăă pe Gren (devenit mult mai inteligent în urma perioadei de comuniune cu ciuperca) și să salveze și copilul.
Morela preia controlul unei traversatoare și își îndreaptă acum atenția către stele.
Gren preferă sa aibă liber arbitru și să rămână pe pământ chiar dacă acesta va dispărea nu peste multe generații, în loc sa călătorească în spațiu cu traversatoarea condusă/controlată de morela. Ramane pe pământ unde considera că era casa lui, în loc să participe la popularea altor sisteme solare: "M-am săturat să tot car și să fiu cărat".

Față de prima dată când am citit-o pare că s-a mai prăfuit, doar ideea victoriei absolute și de necontestat a vegetalului pe un Pământ în agonie rămâne de luat în seamă.
E și un fel de călătorie de aventuri, în care dai peste tot felul de situații și întâmplări care de care mai stranii, dar e un scris plat, fără zvâc.   
Am găsit legături și conexiuni în Brussolo și în Vegetal-ul lui Ungureanu&Truța (bun cel din urmă, și localizat cu acțiunea în România, recomand)

Așadar: 
Lunga după amiază a eternității, o sintagmă foarte frumoasă și foarte tristă, emană un sentiment de inexorabil/ inevitabil. 
E și o întrebare despre umanitate: mai pot fi considerați acești urmași de peste milioane/miliarde de ani ca fiind umani? Care e granița intre umanitate si non-umanitate?
Nu e o capodoperă, dar e de reținut această idee a unui Pământ imobil, cu oamenii deveniți o specie bicisnică, supraviețuind cu greu într-o lume care se pregătește să moară împreună cu Soarele care e pe cale să devină novă. 
 
Un lung eseu despre apariția și evoluția vieții dar și despre involuția ei, despre relația vegetal-animal-uman

Titlu: Sera sau Lunga după amiază a Pământului 
Autor: Brian Aldiss
Editura: Porto-Franco
Links: site oficial
WWE: S 
SFE: BA
ISFDB: BA