Stația orbitală a lumii de jos - C. J. Cherryh

Clasic space opera

Pe scurt/lung:

Începe în stil clasic, știm despre ce vorbim/citim, care e peisajul și actorii: stație orbitală, colonizarea sistemului solar și apoi al spațiului de dincolo de sistem, colonizare realizată prin stații de tranzit, stea după stea, dezvoltare transporturi, comerț, exploatare resurse. 

Pământul rămâne leagănul omenirii de unde vin bunuri care nu se pot obține pe stații. 

Se descoperă planete care puteau furniza biomateriale care pană acum erau monopolul Pământului, acesta își pierde rolul de centru, Compania care administra stațiile nu mai e atotputernică, stațiile din jurul și de dincolo de noile planete descoperite nu se mai supun Companiei și Pământului. 

Odată cu saltul superluminic spațiul se micșorează, stațiile devin mai apropiate, cele apropiate de Pământ se depopulează și apar stații din ce în ce mai depărtate, acestea își creează propria organizație, Uniunea (care, paradoxal, nu sunt băieții buni asa cum ne-am fi așteptat, par mai degrabă un model social autoritarist, folosesc spălarea creierelor, manipularea genetică, clonarea,etc)

In peisaj sunt și negustorii independenți (cei cu spirit antreprenorial și de aventură, urmăreau oportunități și își asumau riscuri, mai rebeli și parcă mai libertini) iar orbitalii (rezidenții de pe stație) ar fi partea mai conservatoare, refugiați, carantina, stații distruse, haos și confuzie. 

Apare și Flota (spațialii sunt cei de pe navele Flotei) care ar trebui să se supună Companiei dar nu e chiar asa de simplu; nu este o organizație tipic militară cu acea strictețe cazonă și acel fanatism militarist ci mai degrabă cu spirit civil și de explorare în rândurile ei. 

Stația Pell este un  fel de teritoriu neutru în teatrul de război, cumva la frontieră, și e privită de Uniune ca punct de străpungere către Pământ

Iar stația orbitală Pell (stația orbitală a lumii de jos) e la granița intre aceste două lumi, încearcă să rămână oarecum neutră, unde vin refugiații care consideră Pământul și Compania ( și Flota care teoretic aparțin acestora) ca și casa lor iar Uniunea sunt ceilalți = dușmanul. 

Lumea de jos semnifică planeta Pell asemănătoare Pământului în jurul căreia orbita stația și care are și o populație (hisa) vag asemănătoare hominizilor primitivi (dar cu ceva talente neașteptate, care sunt capabili de profunzimi emoționale/sentimentale, sentimente pe care oamenii se pare că le-au pierdut, cu o filozofie de viată foarte diferită, pozitivă, care atunci când e cazul adoptă rezistenta pasivă a la Ghandi, care visează și ei la stele învățând de la oameni și care ii învață pe oameni să viseze visele hisa crezând astfel că pot schimba realitatea).

Pe planeta Pell se vor aduce o parte din refugiați, ca într-un fel de ghetou/tabăra de refugiați  (lagăr de muncă?) ceea ce ridica o mulțime de probleme logistice dar și etice. 

Flota se luptă cam în nume propriu cu Uniunea, pentru ca negustorii sunt "basculanți" putând trece dintr-o tabără în alta, stațiile exterioare sunt deja de partea Uniunii, cele interioare sunt depopulate ca urmare a expansiunii iar Pământul și Compania nu mai au resursele de alta dată pentru că nu mai au monopolul de alta dată.

Pământul se retrage în carapace și renunță la expansiune, stațiile cedează Uniunii una cate una (cucerite, distruse sau predându-se), Flota pare că nu o mai duce mult, refugiații vin pe Pell cu tot ce înseamna ei: haos, moarte, deznădejde, disperare, lipsa de resurse, vieți sfărâmate, familii distruse.

Se intră în spirala răzbunării, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, bineînțeles că nu pot să lipsească trădările, spionii simpli/dubli/tripli, loviturile de culise, negocierile, manipularea, propaganda, traficanți, speculanți, etc.

E un conflict centru vs periferie, similar cu Anglia - Statele Unite din perioada întemeierii acestora din urma; o lupta intre lumea noua (nu neapărat mai buna și mai dreapta) dar mai aventuroasa, care are resurse, își asuma riscuri și câștiga asumându-și-le și lumea veche (Pământul și Compania). 

La un moment dat intervine acel sentiment când știi că nu mai ai cum să câștigi, că mai devreme sau mai târziu vei pierde și că asta poate însemnă moartea sau ceva mai rău, că nu ai unde să te duci/fugi.

E una din puținele cărți citite de mine în care tratează la modul asta războiul, omenire contra omenire în spațiu, fără alte civilizații care fie parte a jocului. Pământul&Compania vs Uniune vs Flota vs spațialii vs orbitalii vs negustorii.... cu multe nuanțe de gri 

Subiectul refugiaților e tratat într-un registru foarte actual chiar dacă a fost scrisa la începutul anilor '80.

E vorba de onoare vs dezonoare, despre ce înseamnă și cine e prieten și cine e inamic... 

Fără prea multe chestii cyber, nu sunt detalii științifice/tehnice foarte multe, nici considerente filozofico-psihologice; space opera pe bune, hard SF din ăla clasic și bun.

Așadar:


Multe planuri și fire epice care sunt împletite cu o mana de scriitor care știe ce scrie/face, trebuie un pic de răbdare sa înțelegi cine, care și cum e, să se așeze și să se limpezească lucrurile, să înțelegi big picture... Dar merită!


Titlu: Stația orbitală a lumii de jos
Autor: C. J. Cherryh
Editura: Pygmalion;
Links: site-ul oficial
WWE: SOLJ
SFE: CJC
ISFDB:  CJC