Ghidul autostopistului galactic - Douglas Adams

După atâtea războaie, care liniștite, care eterne, care ale bătrânilor, după space opera peste space opera, călătorii temporale sau spațiale, am zis sa încerc și ceva mai puțin serios.
 
Pe scurt/lung: 
Arthur Dent (căruia tocmai i se dărâmă casa de către Consiliul Local pentru a construi o scurtătura) este salvat de extraterestrul Ford Perfect (care a luat înfățișare umană și de 15 ani se documentează pe Pământ pentru un articol în Ghidul Autostopistului Galactic) de la distrugerea Pământului efectuată de  către flota constructorilor spațiali numiți vogoni, pentru a se construi un highspeed hiperspatial în partea asta a galaxiei. 
Se teleporteaza pe nava vogonă, sunt prinși, torturați prin supunerea la ascultarea unui poem vogon și apoi sunt expulzați în vid de unde sunt culeși de nava hiper/para/super/extraluminică a Președintelui Galaxiei care tocmai o furase de la inaugurarea acesteia .... și tot asa ... 

Roboti deprimați că au un creier prea mare (ca posibilitate de procesare date) față de muncile pe care sunt puși să le facă și care se plâng de dureri la diodele de pe partea stângă (Mo și Foca? :)), tortura prin poezie, planeta mitică a constructorilor de planete unde aflam ca Pământul e un experiment a unei superrase cu o inteligența hipervasta și anume cea a șoarecilor de laborator (da, da, nu noi facem experimente pe ei ci ei, șoarecii ăia mici si albi, pe noi), delfinii care nu se jucau cu/pentru noi ci încercau să ne avertizeze despre ceea ce ne așteptă, greva națională a filozofilor - apropo de neimplicarea elitelor în viața social-politică a cetății, ascensoare care prevăd viitorul, o nava a companiei TransStelar care are întârziere 900 de ani (deci CFRul poate să stea liniștit)....   

 Atinge multe motive ale domeniului SF: 
călătoria în timp și paradoxul temporal, universuri paralele, criogenia, xenofobia, nava stelara a cărui computer se sinucide după discuția cu robotul deprimat mai sus amintit, teleportarea, roboți construiți pentru război dar care sunt demoralizați și nu le mai place războiul, arme individuale de asalt de ultima tehnologie numite Omoară-și-Anihilează, apariția vieții pe Pământ (chiar vreți sa știți? :) ), una dintre cele mai frumoase descrieri a răsăritului de soare (pe Squomshellous Zeta, să ne înțelegem :) ) pe care le-am citit vreodată, o și mai cool descriere a dorului de Pământ, căutarea răspunsului la întrebarea fundamentală a Universului, răspuns care este 42, salvarea galaxiei/universului în bătălia între bine și rău, hipercomputerul care încearcă să distrugă universul (vă mai amintiți de HAL?), Elvis care nu, nu a fost răpit de extratereștri ci a plecat de bunăvoie, cantă undeva într-un bar din universul cunoscut și are o navetă spațială cu mult crom și mult roz, ....

Nu ai cum sa povestești/sintetizezi așa ceva, e o colecție întreaga de sketch-uri, de mișto-uri, de fraze memorabile, de motive, teme, credințe, obiceiuri luate la mișto, de aluzii la realitatea imediata sau mai îndepărtată a Angliei și a lumii, toate prin lentila deformată de umor a SFului (sau invers? lentila deformată de SF a umorului?).

Descrie personajele într-un mod haios și comic, fără a fi vulgar, mi-a adus aminte de Vlad Mușatescu și de Strugatki (e alt registru acolo, dar totuși).

Umor din ala fin, britanic, un pic negru, un pic de sarcasm, multa ironie și un pic de autoironie. Uneori, mistocareala situațiilor e un pic în exces, plotul mai are uneori burți care puteau să nu fie, dar umorul salvează mai întotdeauna.

Si ca fan Dire Straits & Mark Knopfler, nu mă pot abține sa nu citez: "Mark Knopfler dispune de abilitatea extraordinară de a face o chitară Schecter Custom Stratocaster să cânte şi să se tânguie ca un cor de îngeri într-o seară de sâmbătă, obosiţi de atâtea binefaceri toată săptămâna şi dornici de o bere tare"      



Așadar: 
Nu e o operă extraparafragilistică, nu are personaje și fir narativ extraordinare, dar merită citită... Am râs, am zâmbit, m-am amuzat, am zis "aha", "ia uite", "he, he..."
Mi-a plăcut... 

P.S. Si încă una: "principiul solid ca o stânca pe care se fundamentează întreg imensul succes al Corporației: erorile lor fundamentale de proiectare sunt perfect acoperite de erorile lor superficiale de proiectare":)

Titlu: Ghidul autostopistului galactic (& all)
Autor: Douglas Adams 
Editura: Nemira
Links: site oficial
WWE: GAG
SFE: DA 
ISFDB: DA