Mai fac o încercare cu Robinson, poate că se produce chimia necesară de data asta...
Pe scurt/lung:
Sistemul solar este colonizat, avem așezări în centura de asteroizi, pe Marte, Venus, Titan, Europa, etc. în timp ce Pământul e devastat de poluare.
Un Mercur ars de Soare :) dar colonizat de oameni care trăiesc într-un oraș ce se deplasează pe șine (motiv prezent și în Lumea inversă a lui Priest) după Soare. Peisaje care par sa-l fi inspirat pe Riddick :)
Intriga se învârte în jurul morții lui Alex, o tipa care se afla în centrul jocurilor de putere din sistemul solar. Swan, nepoata , ca multi din tânăra generație are creierul conectat la un fel de inteligenta artificială (computer cuantic) cu interfață direct la creier.
Capitol interludiu în care se descrie cum anume se poate terraforma un asteroid, asteroizi care sunt folosiți și pe post de taxi prin sistemul solar folosind gravitația planetelor pe lângă care trec. Apoi Heraclit, retorixa, taxometrie, pseudoiterativ (ce draq e asta?), bla bla...
Stilul lui Robinson e prezent încă de la început cu lungi , prea lungi descrieri ale lui Mercur și a soarelui văzut de pe acesta.
Așadar:
Nici de aceasta dată nu m-am putut împăca cu stilul dezlânat, lălâu și degrabă împlutoriu :) de pagini peste pagini peste pagini în care nu se întâmpla nimic a lui Robinson.
O tot întinde și o tot lățește până nu mai poți și arunci cartea, într-un stil mlăștinos sau nisipos, nici nu știu cum să-i spun, la care se adaugă un fel de ieșiri psihedelice în decor.
Iar asta mă va face să nu abordez prea curând trilogia Marte "în culori".
Titlu: 2312
Autor: Kim Stanley Robinson
Editura: Nemira
Links: site oficial
WWE: 2312
SFE: KSR
ISFDB: KSR
marți, 5 decembrie 2017
Războiul Bătrânilor - John Scalzi
După primul volum din Lumea inelară care m-a dezamăgit un pic (poate și din cauza traducerii care nu mi s-a părut foarte fericită) dar și pentru că venea după revelația - de tipul wow! ce tare! - numită Stația Pierzaniei a lui China Mieville) am zis să încerc un Scalzi că demult l-am văzut prin librării și recenzii... să vedem dacă Infanteria stelară a lui Heinlein a mai evoluat de pe timpul lui Reagan și dacă am ajuns la ver 2.0 a Războiului etern.
Pe scurt/lung:
Într-un viitor oarecare (după oarece lovituri nucleare în care americanii au câștigat războiul dar au pierdut spațiul) omenirea a ieșit în spațiu, a colonizat cate ceva și se tot bate (mai pe față, mai pe dos) cu alte rase din partea asta de galaxie cu care trebuie să-și împartă resursele.
De colonizare se ocupă Uniunea Colonială cu brațul său înarmat reprezentat de Forțele Coloniale de Apărare (care face cam ce vrea mușchii ei în spațiu fără să dea prea multă socoteală civililor - am făcut legătura aici cu Școala de Luptă a lui Scott Card dar pentru persoane în vârstă) care angajează bătrâni peste 75 de ani care speră într-o a doua tinerețe prin tratamente geriatrice. Nu e a doua tinerețe ci e transfer direct de conștiință din trupul bătrân într-unul tânăr, realizat pe baza ADN-ului original dar cu toate îmbunătățirile necesare unei variante 2.0 pentru uz militar (SmartBlood (tm), CatsEyes (tm), HardArm (tm), etc - toate mărci înregistrate și patentate militar). Iar cireașa de pe tort este Brainpal (tm si asta, normal :) ) un fel de extensie/interfață direct în creier
Recrutarea e voluntară (nu te obligă nimeni să faci așa ceva ... decât ficatul, prostata, tensiunea...) și se face cu renunțarea la tot ce înseamnă legătura cu Pământul (ai semnat pactul cu diavolul, ura și la gară!, dpdv legal ești decedat/mort/răposat pentru Pământ). Nu pune placa aia cu patriotismul, make America great again, visul american, democrație exportată, pur și simplu nu sunt gata sa moară...
Contextul e un pic mai complicat, recruții (bătrânii care se înrolează) vin din tările industrializate unde speranța de viața e mai ridicată, coloniștii - cei care fac munca de jos în coloniile apărate de FCA - sunt din țările lumii a 3a, ordinea mondială așa cum o știm a fost exportată și în spațiu.
Bătrânețea e tratată cu ironie, autoironie dar și cu un pic de tandrețe și înțelegere, fără prea multe referiri anatomice sau psihologice la decrepitudine, boli, suferințe, etc.
Încep antrenamentele (o secvență antologică care trebuie savurată pe îndelete cu discursul sergentului major care se ocupă de antrenamentul lor) și apoi luptele: te bați mereu cu altceva și altcineva, mereu se schimbă adversarul (că și rasele doritoare de resurse din partea asta de galaxie sunt destule), nu ai o experiență și o istorie din care să înveți , de multe ori e aici și acum... de unde și o rată mare a mortalității deși ai supercorpuri și superarme.
Apar și Forțele Speciale (Brigăzile Fantomă, tipii care fac treburile murdare) - sunt soldații clonați din ADNurile morților (nu are loc un transfer de conștiința între corpul bătrân și supercorpul tânăr, ci supercorpurile sunt create din ADNurile oamenilor care și-au dat consimțământul pentru prelevare dar au murit între timp) în care se pompează cunoștințe & experiențe legate în special de luptă - foarte interesant conceptul și relaționarea între militarii normali și cei din BF.
E și o poveste de dragoste, sunt și concepte de hard SF: multiversuri, teoria și practica hipersaltului, contactul cu o rasă superioară, etc...
Așadar:
Un military SF bun și cinstit, un pic mai comercial decat Războiul Etern a lui Haldeman, pe care l-am citit cu plăcere.
Titlu: Războiul Bătrânilor
Autor: John Scalzi
Editura: Nemira
Links: site oficial
WWE: RB
SFE: JS
ISFDB: JS
Pe scurt/lung:
Într-un viitor oarecare (după oarece lovituri nucleare în care americanii au câștigat războiul dar au pierdut spațiul) omenirea a ieșit în spațiu, a colonizat cate ceva și se tot bate (mai pe față, mai pe dos) cu alte rase din partea asta de galaxie cu care trebuie să-și împartă resursele.
De colonizare se ocupă Uniunea Colonială cu brațul său înarmat reprezentat de Forțele Coloniale de Apărare (care face cam ce vrea mușchii ei în spațiu fără să dea prea multă socoteală civililor - am făcut legătura aici cu Școala de Luptă a lui Scott Card dar pentru persoane în vârstă) care angajează bătrâni peste 75 de ani care speră într-o a doua tinerețe prin tratamente geriatrice. Nu e a doua tinerețe ci e transfer direct de conștiință din trupul bătrân într-unul tânăr, realizat pe baza ADN-ului original dar cu toate îmbunătățirile necesare unei variante 2.0 pentru uz militar (SmartBlood (tm), CatsEyes (tm), HardArm (tm), etc - toate mărci înregistrate și patentate militar). Iar cireașa de pe tort este Brainpal (tm si asta, normal :) ) un fel de extensie/interfață direct în creier
Recrutarea e voluntară (nu te obligă nimeni să faci așa ceva ... decât ficatul, prostata, tensiunea...) și se face cu renunțarea la tot ce înseamnă legătura cu Pământul (ai semnat pactul cu diavolul, ura și la gară!, dpdv legal ești decedat/mort/răposat pentru Pământ). Nu pune placa aia cu patriotismul, make America great again, visul american, democrație exportată, pur și simplu nu sunt gata sa moară...
Contextul e un pic mai complicat, recruții (bătrânii care se înrolează) vin din tările industrializate unde speranța de viața e mai ridicată, coloniștii - cei care fac munca de jos în coloniile apărate de FCA - sunt din țările lumii a 3a, ordinea mondială așa cum o știm a fost exportată și în spațiu.
Încep antrenamentele (o secvență antologică care trebuie savurată pe îndelete cu discursul sergentului major care se ocupă de antrenamentul lor) și apoi luptele: te bați mereu cu altceva și altcineva, mereu se schimbă adversarul (că și rasele doritoare de resurse din partea asta de galaxie sunt destule), nu ai o experiență și o istorie din care să înveți , de multe ori e aici și acum... de unde și o rată mare a mortalității deși ai supercorpuri și superarme.
Apar și Forțele Speciale (Brigăzile Fantomă, tipii care fac treburile murdare) - sunt soldații clonați din ADNurile morților (nu are loc un transfer de conștiința între corpul bătrân și supercorpul tânăr, ci supercorpurile sunt create din ADNurile oamenilor care și-au dat consimțământul pentru prelevare dar au murit între timp) în care se pompează cunoștințe & experiențe legate în special de luptă - foarte interesant conceptul și relaționarea între militarii normali și cei din BF.
E și o poveste de dragoste, sunt și concepte de hard SF: multiversuri, teoria și practica hipersaltului, contactul cu o rasă superioară, etc...
Așadar:
Un military SF bun și cinstit, un pic mai comercial decat Războiul Etern a lui Haldeman, pe care l-am citit cu plăcere.
Titlu: Războiul Bătrânilor
Autor: John Scalzi
Editura: Nemira
Links: site oficial
WWE: RB
SFE: JS
ISFDB: JS
luni, 4 decembrie 2017
Ghidul autostopistului galactic - Douglas Adams
După atâtea războaie, care liniștite, care eterne, care ale bătrânilor, după space opera peste space opera, călătorii temporale sau spațiale, am zis sa încerc și ceva mai puțin serios.
Pe scurt/lung:
Arthur Dent (căruia tocmai i se dărâmă casa de către Consiliul Local pentru a construi o scurtătura) este salvat de extraterestrul Ford Perfect (care a luat înfățișare umană și de 15 ani se documentează pe Pământ pentru un articol în Ghidul Autostopistului Galactic) de la distrugerea Pământului efectuată de către flota constructorilor spațiali numiți vogoni, pentru a se construi un highspeed hiperspatial în partea asta a galaxiei.
Se teleporteaza pe nava vogonă, sunt prinși, torturați prin supunerea la ascultarea unui poem vogon și apoi sunt expulzați în vid de unde sunt culeși de nava hiper/para/super/extraluminică a Președintelui Galaxiei care tocmai o furase de la inaugurarea acesteia .... și tot asa ...
Roboti deprimați că au un creier prea mare (ca posibilitate de procesare date) față de muncile pe care sunt puși să le facă și care se plâng de dureri la diodele de pe partea stângă (Mo și Foca? :)), tortura prin poezie, planeta mitică a constructorilor de planete unde aflam ca Pământul e un experiment a unei superrase cu o inteligența hipervasta și anume cea a șoarecilor de laborator (da, da, nu noi facem experimente pe ei ci ei, șoarecii ăia mici si albi, pe noi), delfinii care nu se jucau cu/pentru noi ci încercau să ne avertizeze despre ceea ce ne așteptă, greva națională a filozofilor - apropo de neimplicarea elitelor în viața social-politică a cetății, ascensoare care prevăd viitorul, o nava a companiei TransStelar care are întârziere 900 de ani (deci CFRul poate să stea liniștit)....
Atinge multe motive ale domeniului SF:
călătoria în timp și paradoxul temporal, universuri paralele, criogenia, xenofobia, nava stelara a cărui computer se sinucide după discuția cu robotul deprimat mai sus amintit, teleportarea, roboți construiți pentru război dar care sunt demoralizați și nu le mai place războiul, arme individuale de asalt de ultima tehnologie numite Omoară-și-Anihilează, apariția vieții pe Pământ (chiar vreți sa știți? :) ), una dintre cele mai frumoase descrieri a răsăritului de soare (pe Squomshellous Zeta, să ne înțelegem :) ) pe care le-am citit vreodată, o și mai cool descriere a dorului de Pământ, căutarea răspunsului la întrebarea fundamentală a Universului, răspuns care este 42, salvarea galaxiei/universului în bătălia între bine și rău, hipercomputerul care încearcă să distrugă universul (vă mai amintiți de HAL?), Elvis care nu, nu a fost răpit de extratereștri ci a plecat de bunăvoie, cantă undeva într-un bar din universul cunoscut și are o navetă spațială cu mult crom și mult roz, ....
Nu ai cum sa povestești/sintetizezi așa ceva, e o colecție întreaga de sketch-uri, de mișto-uri, de fraze memorabile, de motive, teme, credințe, obiceiuri luate la mișto, de aluzii la realitatea imediata sau mai îndepărtată a Angliei și a lumii, toate prin lentila deformată de umor a SFului (sau invers? lentila deformată de SF a umorului?).
Descrie personajele într-un mod haios și comic, fără a fi vulgar, mi-a adus aminte de Vlad Mușatescu și de Strugatki (e alt registru acolo, dar totuși).
Umor din ala fin, britanic, un pic negru, un pic de sarcasm, multa ironie și un pic de autoironie. Uneori, mistocareala situațiilor e un pic în exces, plotul mai are uneori burți care puteau să nu fie, dar umorul salvează mai întotdeauna.
Si ca fan Dire Straits & Mark Knopfler, nu mă pot abține sa nu citez: "Mark Knopfler dispune de abilitatea extraordinară de a face o chitară Schecter Custom Stratocaster să cânte şi să se tânguie ca un cor de îngeri într-o seară de sâmbătă, obosiţi de atâtea binefaceri toată săptămâna şi dornici de o bere tare"
Așadar:
Nu e o operă extraparafragilistică, nu are personaje și fir narativ extraordinare, dar merită citită... Am râs, am zâmbit, m-am amuzat, am zis "aha", "ia uite", "he, he..."
Mi-a plăcut...
P.S. Si încă una: "principiul solid ca o stânca pe care se fundamentează întreg imensul succes al Corporației: erorile lor fundamentale de proiectare sunt perfect acoperite de erorile lor superficiale de proiectare":)
Titlu: Ghidul autostopistului galactic (& all)
Autor: Douglas Adams
Editura: Nemira
Links: site oficial
WWE: GAG
SFE: DA
ISFDB: DA
Pe scurt/lung:
Arthur Dent (căruia tocmai i se dărâmă casa de către Consiliul Local pentru a construi o scurtătura) este salvat de extraterestrul Ford Perfect (care a luat înfățișare umană și de 15 ani se documentează pe Pământ pentru un articol în Ghidul Autostopistului Galactic) de la distrugerea Pământului efectuată de către flota constructorilor spațiali numiți vogoni, pentru a se construi un highspeed hiperspatial în partea asta a galaxiei.
Se teleporteaza pe nava vogonă, sunt prinși, torturați prin supunerea la ascultarea unui poem vogon și apoi sunt expulzați în vid de unde sunt culeși de nava hiper/para/super/extraluminică a Președintelui Galaxiei care tocmai o furase de la inaugurarea acesteia .... și tot asa ...
Roboti deprimați că au un creier prea mare (ca posibilitate de procesare date) față de muncile pe care sunt puși să le facă și care se plâng de dureri la diodele de pe partea stângă (Mo și Foca? :)), tortura prin poezie, planeta mitică a constructorilor de planete unde aflam ca Pământul e un experiment a unei superrase cu o inteligența hipervasta și anume cea a șoarecilor de laborator (da, da, nu noi facem experimente pe ei ci ei, șoarecii ăia mici si albi, pe noi), delfinii care nu se jucau cu/pentru noi ci încercau să ne avertizeze despre ceea ce ne așteptă, greva națională a filozofilor - apropo de neimplicarea elitelor în viața social-politică a cetății, ascensoare care prevăd viitorul, o nava a companiei TransStelar care are întârziere 900 de ani (deci CFRul poate să stea liniștit)....
Atinge multe motive ale domeniului SF:
călătoria în timp și paradoxul temporal, universuri paralele, criogenia, xenofobia, nava stelara a cărui computer se sinucide după discuția cu robotul deprimat mai sus amintit, teleportarea, roboți construiți pentru război dar care sunt demoralizați și nu le mai place războiul, arme individuale de asalt de ultima tehnologie numite Omoară-și-Anihilează, apariția vieții pe Pământ (chiar vreți sa știți? :) ), una dintre cele mai frumoase descrieri a răsăritului de soare (pe Squomshellous Zeta, să ne înțelegem :) ) pe care le-am citit vreodată, o și mai cool descriere a dorului de Pământ, căutarea răspunsului la întrebarea fundamentală a Universului, răspuns care este 42, salvarea galaxiei/universului în bătălia între bine și rău, hipercomputerul care încearcă să distrugă universul (vă mai amintiți de HAL?), Elvis care nu, nu a fost răpit de extratereștri ci a plecat de bunăvoie, cantă undeva într-un bar din universul cunoscut și are o navetă spațială cu mult crom și mult roz, ....
Nu ai cum sa povestești/sintetizezi așa ceva, e o colecție întreaga de sketch-uri, de mișto-uri, de fraze memorabile, de motive, teme, credințe, obiceiuri luate la mișto, de aluzii la realitatea imediata sau mai îndepărtată a Angliei și a lumii, toate prin lentila deformată de umor a SFului (sau invers? lentila deformată de SF a umorului?).
Descrie personajele într-un mod haios și comic, fără a fi vulgar, mi-a adus aminte de Vlad Mușatescu și de Strugatki (e alt registru acolo, dar totuși).
Umor din ala fin, britanic, un pic negru, un pic de sarcasm, multa ironie și un pic de autoironie. Uneori, mistocareala situațiilor e un pic în exces, plotul mai are uneori burți care puteau să nu fie, dar umorul salvează mai întotdeauna.
Si ca fan Dire Straits & Mark Knopfler, nu mă pot abține sa nu citez: "Mark Knopfler dispune de abilitatea extraordinară de a face o chitară Schecter Custom Stratocaster să cânte şi să se tânguie ca un cor de îngeri într-o seară de sâmbătă, obosiţi de atâtea binefaceri toată săptămâna şi dornici de o bere tare"
Așadar:
Nu e o operă extraparafragilistică, nu are personaje și fir narativ extraordinare, dar merită citită... Am râs, am zâmbit, m-am amuzat, am zis "aha", "ia uite", "he, he..."
Mi-a plăcut...
P.S. Si încă una: "principiul solid ca o stânca pe care se fundamentează întreg imensul succes al Corporației: erorile lor fundamentale de proiectare sunt perfect acoperite de erorile lor superficiale de proiectare":)
Titlu: Ghidul autostopistului galactic (& all)
Autor: Douglas Adams
Editura: Nemira
Links: site oficial
WWE: GAG
SFE: DA
ISFDB: DA
Războiul Etern - Joe Haldeman
Legătura între Infanteria stelară a lui Heinlein (citită cândva, la începuturile anilor '90) și Războiul bătrânilor a lui Scalzi, citit de curând.
Pe scurt/lung:
In viitorul mediu, omenirea e în război cu tauranii.
Instrucție , veterani și recruți; cu baze de antrenament presupuse a fi cât mai aproape de realitatea frontului, undeva la mama naibii pe lângă Pluto; cu așteptări ca jumătate din cei recrutați să dea colțul până la sfârșitul acestei instrucții.
Direct în subiect, fără să o mai dea cotită, stil cazon, fără floricele. Nu se face discriminare bazată pe sex, femeile fac instrucție cot la cot cu bărbații, iar sexul e privit ca supapă de refulare. Accesul la / consumul de droguri e acceptat tacit.
Diverse misiuni pe diverse planete unde întâlnesc și aborigeni, aplicând câteva principii clare și simple: "dacă putem lua prizonieri, bine; dacă putem evita distrugerea totală a bazei lor, bine; dacă putem evita o baie de sânge, bine; dar mai întâi de toate, noi contăm , că suntem soldați, ce mama draq" :).
Spălarea creierului prin care să se arate cât de rău e dușmanul nu se mai face prin propaganda clasică, se folosește condiționarea hipnotică, care nu se mai încurcă cu îndoielile și semnele tale de întrebare legate de ceea ce ți se prezintă (copii uciși în nave spațiale - ce căutau copii acolo, ca nu puteau rezista accelerațiilor? etc). Condiționare hipnotică la care se renunță la un moment dat că pot să ucidă eficient și fără asta.
Dar apar și mustrările de conștiința, faza cu "am urmat ordinele" nu e suficientă.
Omniprezentul artificiu științific ce permite deplasarea cu viteze egale sau superioare celei a luminii; un pic de teoria războiului (Clausewitz - am citit o carte scrisă de niște ruși care aplicau principiile ăstuia la securitatea IT :) ); apare câmpul de stază, concept folosit și în Lumea Inelară a lui Niven
Socul reîntoarcerii pe Pământ, readaptarea (sau mai degrabă neadaptarea) și reînrolarea, modul în care sunt tratați veteranii (dacă în Născut pe 4 iulie le dădea scaun cu rotile aici le pune la dispoziție o planetă mirifică pe post de rai pentru ciungi, dilii și psihopați), mișcarea pacifistă cu make love not war.
O idee interesantă pe care nu am mai văzut-o în alte părți: pentru controlul populației pe Pământul neîncăpător cu 9 mld de locuitori, este încurajată homosexualitatea.
Pana la urma se lămurește și cum e cu războiul cu tauranii: după 1400 de ani de război, când se reușește stabilirea unui canal de comunicație cu aceștia : "De ce ne-ați atacat?" "Cine, noi? Pai voi ați făcut-o primii...". Si vina o poarta complexul militaro-industrial, economia care avea nevoie de un război, generalii pe care ii mănâncă medaliile și vor să simtă iarăși adrenalina luptei la care nu participa direct, etc.
Si mai e și o poveste de dragoste frumoasă, așa printre picăturile nesfârșitelor lupte...
Așadar:
Military SF, scris în siajul războiului din Vietnam, cu un stil mai cazon decât la Scalzi, o diferență cumva ca între războaiele din Irak din '90 și cele din Afganistan&Irak din 2000, când tehnologia a mai evoluat, armele au mai evoluat.
De citit.
Titlu: Războiul Etern
Autor: Joe Haldeman
Editura: Nemira
Links: site oficial
WWE: RE
SFE: JH
ISFDB: JH
Pe scurt/lung:
In viitorul mediu, omenirea e în război cu tauranii.
Instrucție , veterani și recruți; cu baze de antrenament presupuse a fi cât mai aproape de realitatea frontului, undeva la mama naibii pe lângă Pluto; cu așteptări ca jumătate din cei recrutați să dea colțul până la sfârșitul acestei instrucții.
Direct în subiect, fără să o mai dea cotită, stil cazon, fără floricele. Nu se face discriminare bazată pe sex, femeile fac instrucție cot la cot cu bărbații, iar sexul e privit ca supapă de refulare. Accesul la / consumul de droguri e acceptat tacit.
Diverse misiuni pe diverse planete unde întâlnesc și aborigeni, aplicând câteva principii clare și simple: "dacă putem lua prizonieri, bine; dacă putem evita distrugerea totală a bazei lor, bine; dacă putem evita o baie de sânge, bine; dar mai întâi de toate, noi contăm , că suntem soldați, ce mama draq" :).
Spălarea creierului prin care să se arate cât de rău e dușmanul nu se mai face prin propaganda clasică, se folosește condiționarea hipnotică, care nu se mai încurcă cu îndoielile și semnele tale de întrebare legate de ceea ce ți se prezintă (copii uciși în nave spațiale - ce căutau copii acolo, ca nu puteau rezista accelerațiilor? etc). Condiționare hipnotică la care se renunță la un moment dat că pot să ucidă eficient și fără asta.
Dar apar și mustrările de conștiința, faza cu "am urmat ordinele" nu e suficientă.
Omniprezentul artificiu științific ce permite deplasarea cu viteze egale sau superioare celei a luminii; un pic de teoria războiului (Clausewitz - am citit o carte scrisă de niște ruși care aplicau principiile ăstuia la securitatea IT :) ); apare câmpul de stază, concept folosit și în Lumea Inelară a lui Niven
Socul reîntoarcerii pe Pământ, readaptarea (sau mai degrabă neadaptarea) și reînrolarea, modul în care sunt tratați veteranii (dacă în Născut pe 4 iulie le dădea scaun cu rotile aici le pune la dispoziție o planetă mirifică pe post de rai pentru ciungi, dilii și psihopați), mișcarea pacifistă cu make love not war.
O idee interesantă pe care nu am mai văzut-o în alte părți: pentru controlul populației pe Pământul neîncăpător cu 9 mld de locuitori, este încurajată homosexualitatea.
Pana la urma se lămurește și cum e cu războiul cu tauranii: după 1400 de ani de război, când se reușește stabilirea unui canal de comunicație cu aceștia : "De ce ne-ați atacat?" "Cine, noi? Pai voi ați făcut-o primii...". Si vina o poarta complexul militaro-industrial, economia care avea nevoie de un război, generalii pe care ii mănâncă medaliile și vor să simtă iarăși adrenalina luptei la care nu participa direct, etc.
Si mai e și o poveste de dragoste frumoasă, așa printre picăturile nesfârșitelor lupte...
Așadar:
Military SF, scris în siajul războiului din Vietnam, cu un stil mai cazon decât la Scalzi, o diferență cumva ca între războaiele din Irak din '90 și cele din Afganistan&Irak din 2000, când tehnologia a mai evoluat, armele au mai evoluat.
De citit.
Titlu: Războiul Etern
Autor: Joe Haldeman
Editura: Nemira
Links: site oficial
WWE: RE
SFE: JH
ISFDB: JH