Jocul de-a războiul - Philip K. Dick

Pe scurt/lung: 

Într-un laborator de testare pentru jucării primesc niște soldaței de pe Ganimede, asemănători cu ăia de plumb. Numai că ăștia par a fi inteligenți, cel puțin în folosirea tacticilor de luptă și a artei războiului. Jucării care imită foarte bine realitatea sau o creează.

O haină de cowboy care te transportă într-o realitate virtuală care pare foarte reală, înapoi în timp la vârsta la care te jucai de-a asa ceva și într-un loc din copilărie, drag ție. Iarăși subiectul alterării sau creării propriei realități. 

Mai e un joc de tip Monopoly care e aprobat pentru intrarea în piață în timp ce jocul cu soldați și cel cu costumul de cowboy sunt respinse. 
Iar jocul ăsta - care pare cel mai nevinovat dintre toate - ne rezervă câteva surprize, pentru că e pe invers... Câștigă cel care dăruiește acțiuni și proprietăți și bani și nu cel care acumulează.
Te învață sa fii altruist și nu să acumulezi pentru tine și să îți faci un scop din acumularea asta. 

Așadar:

Mi-a plăcut... 

Titlu: Jocul de-a războiul
Autor: Philip K. Dick
Editura: 
Links: site oficial
WWE: 
SFE: PKD
ISFDB: PKD

Navetistul - Philip K. Dick

Realitatea alterată în profunzime.

Pe scurt/lung: 

Un navetist vrea să își reînnoiască abonamentul cfr dar destinația lui nu există. Si el dispare în mijlocul discuției. Trenul oprește unde ar fi trebuit să fie destinația asta, dar doar într-un sens. Localitatea asta suburbană nu a apărut,  nu a fost construită pentru că nu a fost aprobată, votul a fost împotrivă dar foarte strâns ... și acolo nu e decât un fel de nor...

Ce realitate e asta? A cui realitate e cea adevărată?Nu e nimic horror sau nashpa, e doar foarte straniu.

Așadar:

Alterarea realității prin modificarea trecutului care nu a avut loc :)

Dap , realitatea e alterată în toate sensurile.

Nu mă așteptam de la K. Dick să scrie proză scurtă asa mișto.  

Titlu: Navetistul

Autor: Philip K. Dick

Editura: 

Links: site oficial

WWE: 

SFE: PKD

ISFDB: PKD

Telepatul - John Brunner

Cu și despre telepați, normal :)

Pe scurt/lung: 

Gerald se naște  într-un spital nashpa în mijlocul unor evenimente confuze, criză de electricitate, soldați (ONU?) pe străzi, apeluri la calm, haos în spitale, benzina nu se mai distribuie, gunoiul nu se mai ridică, hrana raționalizată, apa distribuită cu cisternele.

Gerald este un pic altfel ... ca să fim cruzi, era diform, cu un umăr mai sus, un picior mai scurt, cu o ereditate fizică înspăimântătoare dar o ereditate intelectuală care ar trebui sa fie excelentă. 
Taica-su luptător în rezistență, mort în timp ce sabota niște rezervoare, maică-sa (care pare ca l-a șantajat pe revoluționar în chestiunea copilului) îl va trata cu indiferență.
Se descurca oarecum singur, învață să meargă singur, va vorbi târziu, dar face progrese rapide, va deveni un geniu dar în același timp va fi ținta bătăii de joc și a glumelor copiilor și colegilor.
La 17 ani maică-sa moare de cancer și îl lasă singur, diform, neîndemânatic, inutil… fără un viitor cert, fără orizont. Si realitatea lui paralelă în care fuge este cea a filmului în care se scufundă pentru a uita de aia imediată.

Implicat într-o delațiune între niște traficanți de droguri, primește o grămadă de bani că i-a dat în gat pe unii la ceilalți, începe să fie hăituit din cauza asta, întâlnește o fata surdo-mută cu care poate comunica mental și .... își să seama că este telepat.
Nu se predă autorităților deși știa că acestea apreciază, încurajează și folosesc telepați. Învață cumva empiric tehnici de sondare telepatică și chiar control mental.

Forta telepatică pe care o are este atât de puternică încât interferează cu transmisiunile telepatice ale Pamatului cu navele care zboară spre Marte sau spre alte planete, astfel oamenii află că este un fel de Superman telepatic.
Este capturat (greu, după ce prăbușește un elicopter) de autorități, adversarul - tot un telepat - fiind mai educat decât el și nu neapărat mai puternic îl imobilizează cu șocuri telepatice.

E dus în Ulan Bator ?! :) pentru tratamente și training, va deveni ușor ușor cel mai bun, ajunge telepatul șef al ONU, va fi trimis în misiuni în care își va folosi capacitățile telepatice enorme ... în special în recuperarea telepaților care o iau razna. Acestia intră într-un fel de transă (catalepsie?) cu un grup catapatic pe care îl domină și care i se supune, într-un univers virtual, construit telepatic. Sunt mai multe episoade de acest fel, unul cu decoruri grecești, unul cu elemente chinezești, etc.

Se reîntoarce în orașul natal pentru a își (re)descoperi și reconfirma umanitatea, ajuta un tânăr artist cu tendințe suicidare să treacă peste episod și să se dezvolte în arta sa (asocierea senzațiilor între ele, la scara mare, ca nouă metodă de exprimare artistică foarte complexă).


Își regăsește umanitatea, găsește motivația și puterea să refuze închiderea în grup catapatic ci dimpotrivă se întoarce către oameni și vrea să dăruiască.

Așadar:
Plat, tern, doar 2 stele

Titlu: Telepatul
Autor: John Brunner
Editura: Baricada
Links: John Brunner Archive
WWE: T
SFE: JB
ISFDB: JB

Orbită periculoasă - John Brunner

Puzzle țopăit

Pe scurt/lung:

Matthew Flamen este demascator, cel care află detalii despre diverse lucruri/afaceri mai mult sau mai puțin curate ale persoanelor publice. Un fel de Silviu Mănăstire cu Dosar de politician sau genul ală. Are contract de demascator cu un post important de știri și trebuie să vină periodic cu o știre, cu o demascare. Un ziarist de investigații care folosește computerele, propria intuiție și calculul probabilistic pentru a face conexiuni și a descoperi chestii mai mult sau mai puțin ilegale. 

Un cuplu: Lyla si Dan. Femeia - poartă basma și are asigurare care stipulează acest lucru - se duce la un interviu de angajare pentru postul de pitoneasă (!?!).. da, ați citit bine.

Un fel de consumerism dus la extrem, cărti care expiră, haine care expiră, pliante publicitare cu boxe incorporate care se descompun după ce ajung la destinatar, după ce sunt deschise sau după un număr de ore.

Harry Madison este singurul pacient negru din spitalul de psihiatrie; nu se putea externa deși ar fi trebuit (dpdv medical era posibil dar nu și administrativ). In spitalul ăsta erau o mulțime de limitări; pe lângă cele de natură medicală avem și cele bazate pe rasă, religie, sex. Iar sa fii singurul pacient negru e nasol; să fii abandonat de armată aici și să nu fii externat pentru că acum ești în grija statului și există nu știu ce regulament obscur etc

Gata!
Ok, înțeleg: nevrozele societății umane din viitorul apropiat, cu problemele ei rasiale, cu consumerismul exacerbat (pană și practicarea religiei e văzută dpdv consumerist ... nu că acum ar fi mult diferit :) ), cu publicitatea galopantă, cu relațiile interumane care se rarefiază.
Ok, dar puteai face toate astea luând două, trei fire narative împletite sau nu, și să le duci cap coadă.

Tot făcând colaje din astea, tot aruncând pastile și manipulând bucăți de puzzle, care se îmbină sau nu unele cu altele, e obositor

Îmi pare rău, o fi o carte bună, modern scrisă, nu zic nu, dar nu mă prinde, nu mă ține legat în nici un fel.

Așadar:

Cu tot respectul și cu mea culpa: poate cândva as fi fost atras de felul ăsta de lectură, puzzle țopăit, dar acu nu mai pot.

Titlu: Orbită periculoasă
Autor: John Brunner
Editura: Lucman
Links: John Brunner Archive
WWE: OP
SFE: JB
ISFDB: JB