Cea mai proastă carte premiată cu Hugo zic unii... înclin să le dau dreptate (cel puțin din ce am citit eu). Probabil n-o fi găsit în anul ăla altceva mai bun, ca eu unul nu am gasit cine a mai fost nominalizat la Hugo ca sa stiu cu cine sa compar...
Pe scurt/lung:
In 1980 și ceva câțiva savanți ajutați de un tânăr coleg telepat inventează un creier artificial, Bossy. Si ca sa nu cada în mâinile capitalismului veros fug și se ascund, iar agenții federali sunt pe urmele lor. Noroc cu Joe, tânărul telepat care poate face și control mental și poate induce gânduri, senzații, etc în mintea celor ii urmăresc.
Crearea unei IA a determinat revolte populare, oamenii au atacat laboratoarele unde cei 3 cercetau și îl construiau pe Bossy.
Vânătoare de vrăjitoare, motivul celui diferit, celui altfel, motivul IA/computer/robot care o sa vina sa ne ia joburile și o sa ne facă sclavi și o sa domine planeta (oare s-o fi referit la Musk? :) )
Avem aici antiteza intre ignoranta și superstiții versus saltul înainte produs de cercetarea în domeniul IA (și asemănarea cu descoperirea focului).
Multa filozofeala despre rolul cercetării și despre cum se face ea la momentul acțiunii romanului.
O societate un pic concentraționară, ostila "noilor cuceriri ale științei și tehnicii", cercetarea bate pasul pe loc, nimic senzațional nu s-a întâmplat de la mijlocul secolului XX pana la Bossy.
Nu mai exista interdisciplinaritate și colaborare inter-științe la modul în care sa permită descoperiri importante (sau, ca sa folosim un termen drag corporatiștilor, munceau în silozuri).
Mediul politic și contextul social & politic nu pare deloc roz, se pomenește ca Rusia e în întuneric, ca SUA pare a nu mai fi democrația luminata și ca e dominata de obscurantism, de controlul și ingerința tot mai accentuata a statului în viata oamenilor. E un portret în gri spre negru, făcut doar asa, în câteva tuse.
Si apare și miliardarul vizionar și filantrop,care se ridica contra curentului și îl pune pe Bossy alături de celelalte descoperiri care au schimbat lumea. Howard miliardarul, adversar al obtuzității și obscurantismului, încearcă sa creeze insule de raționalitate, de cercetare științifica în acest peisaj în general mohorât și care ii ea pe cei 3 oameni de știința sub protecția sa (s-o fi referit la Soros? :)) .
Avem și un curs scurt al terapiei psihosomatice for dummies. Iar aplicarea terapiei de către Bossy lăsat de capul lui duce la întinerirea pacientului. Iar de aici ajungem la nemurire, tinerețe fără bătrânețe, dar doar renunti la credințe și idei preconcepute (și asa întinerește Marbel, primul pacient care se supusese de bunăvoie terapiei, și care fusese la viata ei o femeie de moravuri ușoare ca sa ne exprimam corect politic). Plus multe discuții pe concepte abstracte ca fizica plurivalenta care fac cititul obositor și oarecum plicticos.
Nu se insista foarte mult pe modul în care a fost construit și cum s-a ajuns la obținerea lui Bossy (deși convingerea mea, nu știu cum căpătata, e ca utilizau lămpi de alea de la televizoarele vechi :) ) ci mai degrabă pe ce poate face el... elimina barierele legate de prejudecăți și acționează cumva la nivel celular și repara celulele, deci repara omul, îl întinerește. Ca bonus, pe lângă întinerire pacientul este dotat și cu posibilitatea de a comunica telepatic dar și de a influenta pe cei din jur la nivel mental (Joe avea toate astea în mod natural)
Dupa ce primul pacient este întinerit și transformat astfel încât aduce mai mult a cyborg - iar cei 3 se pun sub protecția miliardarului care își folosește specialiștii în manipulare prin publicitate/media - masele devin entuziaste în a susține subiectul și apoi nerăbdătoare sa se dea la toți și iarăși încep discuții, analize despre cine ar trebui sa aibă dreptul de a-l utiliza pe Bossy (tot felul de persoane, grupuri de interese care revendica intaietatea la terapie), despre implicațiile folosirii acestei terapii în societate (Mark Clifton a lucrat in HR și poate de aici vine aplecarea asta despre cum reacționează oamenii și despre cum sunt sau pot fi manipulati prin massmedia).
Unul din oamenii de știința care l-a creat pe Bossy se supune și el terapiei dar din cauza prejudecăților, rigidității, poate a vârstei, încercarea nu reușește, barierele fiind greu de trecut.
Asa ca bagă Bossy în producție de masa, dau la toată lumea, iar IAurile asta vor comunica intre ele în ceva de genul Internetului....
Așadar:
Slab, prăfuit, didactic sau didacticist, un stil cam bătrânicios, se vede ca e scrisa prin anii 50... Si totuși am citit-o pana la capăt, nici eu nu știu de ce... Poate ca sa vad cat de proasta poate fi un Hugo?
Titlu: Mașina Eternității
Autor: Mark Clifton , Frank Riley
Editura: Cristian
Links: mda... cred că da...
WWE: ME
SFE: MC , FR
ISFDB: MC, FR
luni, 16 aprilie 2018
joi, 22 martie 2018
Jack din Sticlă - Adam Roberts
"Aicea sunt, la pușcărie
De vreo cinci luni în sferă-s încuiat
M-am săturat până în gât
Simt că mă-ntunec de urât.
Nici geam, nici ușa, sunt blocat.
Aicea sunt, la pușcărie,
Ca o albină în borcan
Mă uit cum face rondul santinela
Cum nava de politie-ntinde vela
Mai trece-o zi, mai trece-un an.
Aicea sunt, la pușcărie
Mă răsucesc în universul gol
Zi după zi, între-ntuneric și lumină
Zi după zi, și nu se mai termină
De brațul lung al Legii nu mai e ocol."
Poveștile lui Jack-din-sticla / Balade din închisoare
Pe scurt/lung:
7 prizonieri sunt aruncați pe/într-un asteroid cu ceva unelte, o pila de fisiune pentru căldură, un filtru de aer, spori (din care sa își prepare o gelatina), sfredele ca sa amenajeze oarecum asteroidul. Pedeapsa: 11 ani, când va veni o nava sa ii ia și pe ei și asteroidul amenajat care va fi dus pe o orbita mai convenabila pe post de imobiliare.
Pregătiri pentru a supraviețui timp îndelungat, găsesc gheata ce le asigura sursa de apa, hrana cu ajutorul sporilor.
O poveste (jurnal) de închisoare cu multe discuții despre umanitate, economie, despre ierarhii, despre procesul de adaptare mai ales psihica la astfel de mediu, despre relații interumane.
Se creează tabere, sunt păreri opuse despre organizare și ierarhizare...
Si Jack ii omoară pe toți și își face un costum spațial dintr-unul din cei omorați și eviscerați, cu pila de fisiune pe post de generator de oxigen din gheata găsită în asteroid.
Al doilea fir epic: doua adolescente din una din castele superioare, Argent, vin într-o excursie pe Pământ și unul din servitorii lor este omorât, in condițiile în care toți sunt afectați de urmările gravitației scăzute în care au trăit pana acum. Diana,cea mica, este pasionata de enigme polițiste, rezolva astfel de enigme în realitatea virtuala (interfața neuronala) și ar vrea sa rezolve enigma și în viata reala.
Cele doua Argent erau antrenate și dezvoltate mental pentru a procesa date și a rezolva probleme, asemănător unor IA umane.
Mare parte din omenire trăiește în ghetouri spatiale suprapopulate care se degradează treptat, afectați de radiații și lipsa gravitației, sistemul solar condus autocratic de clanul Ulanov (se pare ca rusii și-au impus dominația), stratificare sociala, suprapopularea mutata în spațiu, mișcare subversiva și revoluționara a cărui reprezentant e Jack...
O ancheta polițista care aduce un pic și cu Agatha Christie (o crima aproape imposibil de realizat, un grup mic și închis de suspecți, etc) și un pic și cu Asimov, iar dincolo de asta tot felul de încrengături: economice (subiectul în jurul căruia se învârte ruleta puterii în sistemul solar în acest moment este propulsia cu viteze peste viteza luminii), sociale (mujicii și submujicii, cei de la periferia societății din ghetourile spatiale ar putea pleca spre stelele îndepărtate pentru a scapă de taxe & legile Ulanovilor și de suprapopulare) , politice (jocul de putere s-ar reseta iar familia Ulanov e posibil sa își piardă statutul de primus inter pares), religioase (conflictul intre diverse religii care venerau soarele, gravitația, etc) și chiar de familie (concursul intre cele doua surori Argent pentru moștenirea conducerii casei).
Al treilea fir narativ (sau poveste dacă vreți) e cu Diana ) și Jack fugari pe pământ și apoi în spațiu cu Ulanovii si nu numai pe urmele lor, aceștia fiind convinși ca Jack deține informațiile despre propulsia hiperluminica. Se ascund în Periferie, ghetourile/favelele spatiale care arata cam ca în Vaslui și Teleorman: freacă menta, mananca gelatina din spori, ne îmbătam pana plutim în deriva, orgii și abuzuri, etc.
Jack este revoluționarul care vrea sa schimbe lumea, care vrea sa dărâme dictatura Ulanov și după aia sa se folosească de chestia cu hiperpropulsia sa ajungă la stele. Si ca orice revoluționar care se respecta, salvatorul omenirii, cel trecut prin atâtea, ucigaș în numele viitorului mai bun, o iubește fără speranța pe Diana, o fata mult mai tânăra ca el, din clasa conducătoare... un fel de Che Guevara la scara sistemului solar: facem revoluția, dărâmăm puterea și după aia ne folosim de hiperpropulsie ca sa îndreptam omenirea pe calea viitorului luminos...
Scriitura alertă, moderna, mult mistery și policer cu chestii de investigat și rezolvat, cu elemente de hard SF care susțin bine povestea.
Mi-au plăcut foarte mult baladele de la sfârșit (baladele sistemului solar, ale muncitorilor din crevasele Lunii, ale rebelilor interplanetari...), au făcut rotundă cartea și au închis cercul, arătând dintr-o perspectiva poetică, de baladă populară, tot complexul politico-economico-militaro-social descris în roman. Nu știu de ce, mie mi-a adus aminte de Radu Gyr.
Si are și un glosar de termeni la sfârșit, unde explică diverși termeni utilizați în roman... chiar dacă pare asa, mai pedant, e ok, decât să stea să explice în firul narativ, ți le explică la sfârșit și se concentrează pe narațiune.
Așadar:
Foarte modern modul în care scrie autorul, cu cele 3 povesti care se leagă între ele și se potențează reciproc, ca să folosesc un termen pretențios.
Bun, aproape de 4 stele....
Titlu: Jack din Sticlă
Autor: Adam Roberts
Editura: Trei
Links: site oficial
WWE: JDS
SFE: AR
ISFDB: AR
De vreo cinci luni în sferă-s încuiat
M-am săturat până în gât
Simt că mă-ntunec de urât.
Nici geam, nici ușa, sunt blocat.
Aicea sunt, la pușcărie,
Ca o albină în borcan
Mă uit cum face rondul santinela
Cum nava de politie-ntinde vela
Mai trece-o zi, mai trece-un an.
Aicea sunt, la pușcărie
Mă răsucesc în universul gol
Zi după zi, între-ntuneric și lumină
Zi după zi, și nu se mai termină
De brațul lung al Legii nu mai e ocol."
Poveștile lui Jack-din-sticla / Balade din închisoare
Pe scurt/lung:
7 prizonieri sunt aruncați pe/într-un asteroid cu ceva unelte, o pila de fisiune pentru căldură, un filtru de aer, spori (din care sa își prepare o gelatina), sfredele ca sa amenajeze oarecum asteroidul. Pedeapsa: 11 ani, când va veni o nava sa ii ia și pe ei și asteroidul amenajat care va fi dus pe o orbita mai convenabila pe post de imobiliare.
Pregătiri pentru a supraviețui timp îndelungat, găsesc gheata ce le asigura sursa de apa, hrana cu ajutorul sporilor.
O poveste (jurnal) de închisoare cu multe discuții despre umanitate, economie, despre ierarhii, despre procesul de adaptare mai ales psihica la astfel de mediu, despre relații interumane.
Se creează tabere, sunt păreri opuse despre organizare și ierarhizare...
Si Jack ii omoară pe toți și își face un costum spațial dintr-unul din cei omorați și eviscerați, cu pila de fisiune pe post de generator de oxigen din gheata găsită în asteroid.
Al doilea fir epic: doua adolescente din una din castele superioare, Argent, vin într-o excursie pe Pământ și unul din servitorii lor este omorât, in condițiile în care toți sunt afectați de urmările gravitației scăzute în care au trăit pana acum. Diana,cea mica, este pasionata de enigme polițiste, rezolva astfel de enigme în realitatea virtuala (interfața neuronala) și ar vrea sa rezolve enigma și în viata reala.
Cele doua Argent erau antrenate și dezvoltate mental pentru a procesa date și a rezolva probleme, asemănător unor IA umane.
Mare parte din omenire trăiește în ghetouri spatiale suprapopulate care se degradează treptat, afectați de radiații și lipsa gravitației, sistemul solar condus autocratic de clanul Ulanov (se pare ca rusii și-au impus dominația), stratificare sociala, suprapopularea mutata în spațiu, mișcare subversiva și revoluționara a cărui reprezentant e Jack...
O ancheta polițista care aduce un pic și cu Agatha Christie (o crima aproape imposibil de realizat, un grup mic și închis de suspecți, etc) și un pic și cu Asimov, iar dincolo de asta tot felul de încrengături: economice (subiectul în jurul căruia se învârte ruleta puterii în sistemul solar în acest moment este propulsia cu viteze peste viteza luminii), sociale (mujicii și submujicii, cei de la periferia societății din ghetourile spatiale ar putea pleca spre stelele îndepărtate pentru a scapă de taxe & legile Ulanovilor și de suprapopulare) , politice (jocul de putere s-ar reseta iar familia Ulanov e posibil sa își piardă statutul de primus inter pares), religioase (conflictul intre diverse religii care venerau soarele, gravitația, etc) și chiar de familie (concursul intre cele doua surori Argent pentru moștenirea conducerii casei).
Al treilea fir narativ (sau poveste dacă vreți) e cu Diana ) și Jack fugari pe pământ și apoi în spațiu cu Ulanovii si nu numai pe urmele lor, aceștia fiind convinși ca Jack deține informațiile despre propulsia hiperluminica. Se ascund în Periferie, ghetourile/favelele spatiale care arata cam ca în Vaslui și Teleorman: freacă menta, mananca gelatina din spori, ne îmbătam pana plutim în deriva, orgii și abuzuri, etc.
Jack este revoluționarul care vrea sa schimbe lumea, care vrea sa dărâme dictatura Ulanov și după aia sa se folosească de chestia cu hiperpropulsia sa ajungă la stele. Si ca orice revoluționar care se respecta, salvatorul omenirii, cel trecut prin atâtea, ucigaș în numele viitorului mai bun, o iubește fără speranța pe Diana, o fata mult mai tânăra ca el, din clasa conducătoare... un fel de Che Guevara la scara sistemului solar: facem revoluția, dărâmăm puterea și după aia ne folosim de hiperpropulsie ca sa îndreptam omenirea pe calea viitorului luminos...
Scriitura alertă, moderna, mult mistery și policer cu chestii de investigat și rezolvat, cu elemente de hard SF care susțin bine povestea.
Mi-au plăcut foarte mult baladele de la sfârșit (baladele sistemului solar, ale muncitorilor din crevasele Lunii, ale rebelilor interplanetari...), au făcut rotundă cartea și au închis cercul, arătând dintr-o perspectiva poetică, de baladă populară, tot complexul politico-economico-militaro-social descris în roman. Nu știu de ce, mie mi-a adus aminte de Radu Gyr.
Si are și un glosar de termeni la sfârșit, unde explică diverși termeni utilizați în roman... chiar dacă pare asa, mai pedant, e ok, decât să stea să explice în firul narativ, ți le explică la sfârșit și se concentrează pe narațiune.
Așadar:
Foarte modern modul în care scrie autorul, cu cele 3 povesti care se leagă între ele și se potențează reciproc, ca să folosesc un termen pretențios.
Bun, aproape de 4 stele....
Titlu: Jack din Sticlă
Autor: Adam Roberts
Editura: Trei
Links: site oficial
WWE: JDS
SFE: AR
ISFDB: AR
duminică, 4 martie 2018
Replay - Ken Grimwood
Again and again...
Pe scurt/lung:
Cândva în 1988, Jeff Winston moare de infarct. Stil de viata nesănătos, familie americana tipica, clasa mijlocie, viata de familie eșuata, conștientizând mediocritatea, ratările, frustrările, speranțele eșuate, evitând discuția aia revelatorie care sa pună pe tapet întrebările fundamentale ale vieții de cuplu.
Se trezește în 1963, înapoi, student în campus.
Socul reîntoarcerii/reincarnării, sa vorbești cu morții vii din trecutul tău, lumea văzuta ca Blade Runner.
Sa știi viitorul. Si întrebările: ce ar trebui sa faci? sa trăiești viata altfel? sa o iei de la capăt? sa faci avere? sa schimbi lumea?
Foarte interesante întrebările care ți se ridica ție ca cititor. O infinitate de variabile și de if-uri.
Atinge oarecum și motivul paradoxului temporal, dar doar în trecere, fără încrâncenarea aia din SF-ul mai hard.
Jeff își da seama ca a trăit următorii 20 de ani, e un depozit de informații despre ce se va întâmpla și începe sa facă avere: mai întâi prin pariuri, apoi prin tranzacții la bursa și consultanta (și nu poți sa nu trezești suspiciuni, prea le știi tu pe toate și prea iți ies toate, și asta duce la îndepărtarea celor apropiați). Încercarea de a o întâlni și cuceri pe Linda, soția din viata anterioara eșuează, realitatea e mult diferita și nu mai pot fi împreuna.
Încearcă sa schimbe și istoria provocând arestarea lui Oswald, dar Kennedy e totuși ucis (implacabilitatea destinului la scara mare, la scara istoriei.
Si avem aici o mulțime de motive, discuții, chestii filozofice: schimbarea viitorului, liberul arbitru, influențarea evenimentelor, pierderea celor apropiați, căutarea fericirii sau încercarea de căutare, a doua șansa sa faci în viata asta altceva decât în viata anterioara nu e chiar asa de simpla cum pare.
Moare din nou, și iarăși se trezește în trecut dar de data asta nu se mai arunca în iureșul și tumultul banilor și averii, se mulțumește doar sa aibă un trai confortabil, se căsătorește cu prima iubire din liceu, adopta doi copii și se mulțumește sa treacă de la portofoliul riscant al vieții la unul mai așezat, mai conservator.
Conștientizează ca e posibil ca acest ciclu de morți și reincarnări sa continue, apare sentimentul zădărniciei, al disperării, sentimentul de Sisif care își cară viata în spate, pe de o parte e ok sa fii iarăși și iarăși tânăr dar pe de alta parte sa o iei de la capăt din nou și din nou.
Si într-adevăr: din nou moare și se trezește în trecut cu toate măsurile pe care și le luase dpdv medical.
Poți fugi dar nu te poți ascunde.... de data asta droguri, sex, depravare, iureș, scapă dintr-un accident de avion pentru ca infarctul e încă departe.
Si are un declic de la un film care devine blockbuster (în loc de Fălci) dar el nu și-l amintește și își da seama ca producătoarea filmului trăiește și ea în reluare. Isi găsește sufletul pereche, pe Pamela care vrea sa schimbe lumea prin intermediul filmului, sa facă lumea conștientă de aceste cicluri ale vieții și morții.
Multe referințe culturale, dacă la Jeff sunt despre muzica și cărți, la Pamela sunt despre cinema.
Si ciclul de morți și reincarnări/reîntoarceri continua...
Încearcă sa afle dacă exista și alții ca ei, grupul celor care se reincarnează.
Cum poți sa intervii în brutalitatea lumii; sa curmi sirul crimelor și ura din societate?Cum poți sa schimbi lumea? Cum poți sa pui capăt la atâtea atrocități, crime, abuzuri?
Sunt pasaje în scriitura când se analizează diverse aspecte - moral, etic, filozofic - ale reincarnării vs lumea în care te-ai reincarnat. Ce soluții ai ca reincarnat? Ce poți face altceva în afara de acceptare, uitare și văzut de viata ta?
Încep o campanie publica în care își prezintă predicțiile, predicții care se adeveresc în cea mai mare parte, de aici avocați, procese, culturi care ii considerau reincarnarea Dzeu pe Pământ, calomnii... Si bineînțeles Guvernul care vrea sa știe chestiuni de politica, spionaj, etc și care ii ia sub aripa lui ocrotitoare, atât de ocrotitoare încât de fapt ii sechestrează... Dar realitatea se modifica, pentru ca în loc de teroriștii si atentatele pe care le știau ei apar alți teroriști și alte atentate,etc, prezentul s-a modificat și ceea ce știau ei nu se mai potrivește cu realitatea curenta.
Balanta dintre viata și moarte, cine sunt ei sa decidă cine trăiește și cine moare prin realizarea de predicții sau reprezentarea a ceea ce știu ca sa nu ducă la tragedii și mai mari? Care e cea mai buna lume - aia în care trăim? Dar când ai trăit în atâtea lumi similare?
In următoarea viata e vorba de singurătate, de exil impus sau auto impus; Jeff, acum scriitor, se împrietenește și discuta cu zeci de oameni despre singurătate, cu cei care traversează oceane de unii singuri, chiar și cu dictatori - aici o fi vorba de singurătatea dictatorului de cursa lunga - asta ca sa-l parafrazez pe Murakami.
Dar distanta dintre momentul morții și cel al reincarnării/întoarcerii e din ce în ce mai scurta, ciclul temporal se modifica și se micșorează de la zeci de ani la ani și apoi zile. Nu mai e timp de schimbări majore, de luat viata de la capăt...
Si reîntâlnirile cu Pamela, în cursul reincarnarilor următoare e o parte foarte buna a romanului... din cauza întârzierii în reincarnare se trezesc din ce în ce mai târziu în viata inițiala, când deja au copii, sunt cu parteneri inițiali, dar nu poți sa nu tresari când te cauta cea/cel cu care ai trăit/te-ai iubit în câteva existente trecute.
Si cred ca fiecare viata trăita a fost focusata pe un anumit tel: prima pe cariera vs bucuriile vieții, apoi sa înțeleagă ce se întâmple și ca caute pe alții asemănători, apoi sa ajute omenirea și sa încerce o lume mai buna, apoi urmează arta: el scriitor ea pictorița.
O iubire care trece dincolo de moarte, traversand de fapt câteva vieti, iubire care invinge again and again; dar în acelasi timp o poveste de dragoste sfasietoare, de o tristete fara margini...
Iar sfârșitul cărții e foarte bun, foarte uman, fara extratereștri sau ființe magice.
Așadar:
E un fantasy mai degrabă decât un SF, dar unul care iți ridica o mulțime de întrebări și te face sa gândești. Bun, pe alocuri chiar foarte bun, ma mir ca nu a luat decât World Fantasy.
Titlu: Replay
Autor: Ken Grimwood
Editura: Nemira
Links: Review of Replay
WWE: R
SFE: KG
ISFDB: KG
Pe scurt/lung:
Cândva în 1988, Jeff Winston moare de infarct. Stil de viata nesănătos, familie americana tipica, clasa mijlocie, viata de familie eșuata, conștientizând mediocritatea, ratările, frustrările, speranțele eșuate, evitând discuția aia revelatorie care sa pună pe tapet întrebările fundamentale ale vieții de cuplu.
Se trezește în 1963, înapoi, student în campus.
Socul reîntoarcerii/reincarnării, sa vorbești cu morții vii din trecutul tău, lumea văzuta ca Blade Runner.
Sa știi viitorul. Si întrebările: ce ar trebui sa faci? sa trăiești viata altfel? sa o iei de la capăt? sa faci avere? sa schimbi lumea?
Foarte interesante întrebările care ți se ridica ție ca cititor. O infinitate de variabile și de if-uri.
Atinge oarecum și motivul paradoxului temporal, dar doar în trecere, fără încrâncenarea aia din SF-ul mai hard.
Jeff își da seama ca a trăit următorii 20 de ani, e un depozit de informații despre ce se va întâmpla și începe sa facă avere: mai întâi prin pariuri, apoi prin tranzacții la bursa și consultanta (și nu poți sa nu trezești suspiciuni, prea le știi tu pe toate și prea iți ies toate, și asta duce la îndepărtarea celor apropiați). Încercarea de a o întâlni și cuceri pe Linda, soția din viata anterioara eșuează, realitatea e mult diferita și nu mai pot fi împreuna.
Încearcă sa schimbe și istoria provocând arestarea lui Oswald, dar Kennedy e totuși ucis (implacabilitatea destinului la scara mare, la scara istoriei.
Si avem aici o mulțime de motive, discuții, chestii filozofice: schimbarea viitorului, liberul arbitru, influențarea evenimentelor, pierderea celor apropiați, căutarea fericirii sau încercarea de căutare, a doua șansa sa faci în viata asta altceva decât în viata anterioara nu e chiar asa de simpla cum pare.
Moare din nou, și iarăși se trezește în trecut dar de data asta nu se mai arunca în iureșul și tumultul banilor și averii, se mulțumește doar sa aibă un trai confortabil, se căsătorește cu prima iubire din liceu, adopta doi copii și se mulțumește sa treacă de la portofoliul riscant al vieții la unul mai așezat, mai conservator.
Conștientizează ca e posibil ca acest ciclu de morți și reincarnări sa continue, apare sentimentul zădărniciei, al disperării, sentimentul de Sisif care își cară viata în spate, pe de o parte e ok sa fii iarăși și iarăși tânăr dar pe de alta parte sa o iei de la capăt din nou și din nou.
Si într-adevăr: din nou moare și se trezește în trecut cu toate măsurile pe care și le luase dpdv medical.
Poți fugi dar nu te poți ascunde.... de data asta droguri, sex, depravare, iureș, scapă dintr-un accident de avion pentru ca infarctul e încă departe.
Si are un declic de la un film care devine blockbuster (în loc de Fălci) dar el nu și-l amintește și își da seama ca producătoarea filmului trăiește și ea în reluare. Isi găsește sufletul pereche, pe Pamela care vrea sa schimbe lumea prin intermediul filmului, sa facă lumea conștientă de aceste cicluri ale vieții și morții.
Multe referințe culturale, dacă la Jeff sunt despre muzica și cărți, la Pamela sunt despre cinema.
Si ciclul de morți și reincarnări/reîntoarceri continua...
Încearcă sa afle dacă exista și alții ca ei, grupul celor care se reincarnează.
Cum poți sa intervii în brutalitatea lumii; sa curmi sirul crimelor și ura din societate?Cum poți sa schimbi lumea? Cum poți sa pui capăt la atâtea atrocități, crime, abuzuri?
Sunt pasaje în scriitura când se analizează diverse aspecte - moral, etic, filozofic - ale reincarnării vs lumea în care te-ai reincarnat. Ce soluții ai ca reincarnat? Ce poți face altceva în afara de acceptare, uitare și văzut de viata ta?
Încep o campanie publica în care își prezintă predicțiile, predicții care se adeveresc în cea mai mare parte, de aici avocați, procese, culturi care ii considerau reincarnarea Dzeu pe Pământ, calomnii... Si bineînțeles Guvernul care vrea sa știe chestiuni de politica, spionaj, etc și care ii ia sub aripa lui ocrotitoare, atât de ocrotitoare încât de fapt ii sechestrează... Dar realitatea se modifica, pentru ca în loc de teroriștii si atentatele pe care le știau ei apar alți teroriști și alte atentate,etc, prezentul s-a modificat și ceea ce știau ei nu se mai potrivește cu realitatea curenta.
Balanta dintre viata și moarte, cine sunt ei sa decidă cine trăiește și cine moare prin realizarea de predicții sau reprezentarea a ceea ce știu ca sa nu ducă la tragedii și mai mari? Care e cea mai buna lume - aia în care trăim? Dar când ai trăit în atâtea lumi similare?
In următoarea viata e vorba de singurătate, de exil impus sau auto impus; Jeff, acum scriitor, se împrietenește și discuta cu zeci de oameni despre singurătate, cu cei care traversează oceane de unii singuri, chiar și cu dictatori - aici o fi vorba de singurătatea dictatorului de cursa lunga - asta ca sa-l parafrazez pe Murakami.
Dar distanta dintre momentul morții și cel al reincarnării/întoarcerii e din ce în ce mai scurta, ciclul temporal se modifica și se micșorează de la zeci de ani la ani și apoi zile. Nu mai e timp de schimbări majore, de luat viata de la capăt...
Si reîntâlnirile cu Pamela, în cursul reincarnarilor următoare e o parte foarte buna a romanului... din cauza întârzierii în reincarnare se trezesc din ce în ce mai târziu în viata inițiala, când deja au copii, sunt cu parteneri inițiali, dar nu poți sa nu tresari când te cauta cea/cel cu care ai trăit/te-ai iubit în câteva existente trecute.
Si cred ca fiecare viata trăita a fost focusata pe un anumit tel: prima pe cariera vs bucuriile vieții, apoi sa înțeleagă ce se întâmple și ca caute pe alții asemănători, apoi sa ajute omenirea și sa încerce o lume mai buna, apoi urmează arta: el scriitor ea pictorița.
O iubire care trece dincolo de moarte, traversand de fapt câteva vieti, iubire care invinge again and again; dar în acelasi timp o poveste de dragoste sfasietoare, de o tristete fara margini...
Iar sfârșitul cărții e foarte bun, foarte uman, fara extratereștri sau ființe magice.
E un fantasy mai degrabă decât un SF, dar unul care iți ridica o mulțime de întrebări și te face sa gândești. Bun, pe alocuri chiar foarte bun, ma mir ca nu a luat decât World Fantasy.
Titlu: Replay
Autor: Ken Grimwood
Editura: Nemira
Links: Review of Replay
WWE: R
SFE: KG
ISFDB: KG
vineri, 23 februarie 2018
Astronauții zdrențăroși - Bob Shaw
Mai degrabă K. Le Guin decât GoT.
Pe scurt/lung:
Două planete apropiate, surori: Lumea și SupraLumea.
Pe Lume avem caste, seniori, prinți, regi, imperiu, dar fără dragoni, fără vrăjitori, fără GoT.
O societate ierarhica, bazata pe ascendență și pe caste (casta militarilor, casta filozofilor - care se ocupau și de știința, inclusiv de ecologie, etc).
Avem aerostate și telescoape dar și lupte cu săbii și tunuri. Avem ecologie, biologie și astronomie dar și un masacru condus de un print al unei populații băștinașe.
Au probleme cu conservarea mediului vs epuizarea resurselor, epuizare ce impune folosirea unor tehnologii alternative, inovatoare iar cercetarea științifica (apanajul filozofilor - un pic/sau mai multa/ ironie aici) nu e sprijinita îndeajuns (sau e sprijinita dacă servește scopurilor militare).
Bineînțeles ca resurse (copacii brakka, care furnizau lemn asemănător otelului și cristale folosite pentru producerea de energie - numai ca dura sute de ani ca acești copaci să ajungă la maturitate) ar mai fi dar sunt la draq'n praznic și e nevoie de un război pentru a avea acces la ele.
Filosofii prezintă regelui și celorlalte caste ideea de a explora și exploata SupraLumea; adică de ce sa te duci la draq'n praznic peste mai mult de jumate de continent și sa te bați cu alții, când poți sa te duci în spațiu care, teoretic, are resurse nelimitate. Si în prima faza normal că ideea e primită cu ostilitate din motive religioase (preoțimea crede căa sufletul se duce după moarte pe SupraLume si vine inapoi sa se reincarneze) si politice (unul din printi viza tronul si vroia un razboi ca mijloc de a fi mai aproape de el). Dar samanta explorarii spatiului fusese plantata....
Numai ca ptertha, o chestie ciudata, zburătoare ca un balon, cu oarece urme de inteligenta nativa, letala pentru oameni atunci când aceștia inhalează praful rezultat în urma spargerii balonului declanșează o epidemie care devastează imperiul (din 6 mai rămân 2 milioane de locuitori) și asta schimba optica, se revine la spațiu, dar nu pentru explorare ci pentru colonizare.
Ataca continentul vecin pentru a face rost de materii prime pentru colonizare dar ptertha își face și ea treaba și omoară cvasi totalitatea populației băștinașe.
O întrebare foarte buna se găsește în substrat: care e impulsul și cat de puternic trebuie sa fie acesta pentru ca oamenii sa fie determinați sa facă saltul înainte ? Sa treacă la un nivel superior, sa descopere...
Se face o prima expediție de explorare care ajunge dincolo de jumătatea distantei dintre cele doua planete iar descrierea ascensiunii e foarte frumoasa, chiar dacă nu se întâmpla nimic spectaculos.
Dupa care urmează pregătirile pentru colonizare/evacuare dar din cauza ca toată economia fusese concentrata pe construirea flotei care va transborda o parte a populației pe SupraLume, plus molima, plus amenințarea ptertha, situația sociala s-a înrăutățit iar evacuarea în loc sa se facă într-un mod organizat și planificat asa cum se prevăzuse se transforma într-un haos.
Se descoperă și legătura intre copacii brakka și ptertha - primii hrănesc pe cei din urmă în momentul în care are loc polenizarea iar cei din baloanele încearcă protejarea copacilor urmărind și omorând primul și ultimul dușman al copacilor adică omul (iarăși îmi aduce aminte de Le Guin).
Fac trecerea spre noua lor casa, SupraLumea, dar oare vor reuși sa lase în urma problemele ?
Fara chestii complicate, fără prăpastii psihologice, ci o sănătoasă abordare SF a unei lumi din univers locuite de ființe extrem de asemănătoare oamenilor, aflată undeva la intersecția intre feudalismul târziu și începutul revoluției industriale. Stilul este unul așezat, clasic, fără țopăieli.
Așadar:
O poveste frumoasa, poate nu atât de intensa și de profunda ca cele ale K. Le Guin, dar ține aproape. Titlul mi se pare nefericit ales.
Titlu: Astronauții zdrențăroși
Autor: Bob Shaw
Editura: Pygmalion
Links: pe Goodreads
WWE: AZ
SFE: BS
ISFDB: BS
Pe scurt/lung:
Două planete apropiate, surori: Lumea și SupraLumea.
Pe Lume avem caste, seniori, prinți, regi, imperiu, dar fără dragoni, fără vrăjitori, fără GoT.
O societate ierarhica, bazata pe ascendență și pe caste (casta militarilor, casta filozofilor - care se ocupau și de știința, inclusiv de ecologie, etc).
Avem aerostate și telescoape dar și lupte cu săbii și tunuri. Avem ecologie, biologie și astronomie dar și un masacru condus de un print al unei populații băștinașe.
Au probleme cu conservarea mediului vs epuizarea resurselor, epuizare ce impune folosirea unor tehnologii alternative, inovatoare iar cercetarea științifica (apanajul filozofilor - un pic/sau mai multa/ ironie aici) nu e sprijinita îndeajuns (sau e sprijinita dacă servește scopurilor militare).
Bineînțeles ca resurse (copacii brakka, care furnizau lemn asemănător otelului și cristale folosite pentru producerea de energie - numai ca dura sute de ani ca acești copaci să ajungă la maturitate) ar mai fi dar sunt la draq'n praznic și e nevoie de un război pentru a avea acces la ele.
Filosofii prezintă regelui și celorlalte caste ideea de a explora și exploata SupraLumea; adică de ce sa te duci la draq'n praznic peste mai mult de jumate de continent și sa te bați cu alții, când poți sa te duci în spațiu care, teoretic, are resurse nelimitate. Si în prima faza normal că ideea e primită cu ostilitate din motive religioase (preoțimea crede căa sufletul se duce după moarte pe SupraLume si vine inapoi sa se reincarneze) si politice (unul din printi viza tronul si vroia un razboi ca mijloc de a fi mai aproape de el). Dar samanta explorarii spatiului fusese plantata....
Numai ca ptertha, o chestie ciudata, zburătoare ca un balon, cu oarece urme de inteligenta nativa, letala pentru oameni atunci când aceștia inhalează praful rezultat în urma spargerii balonului declanșează o epidemie care devastează imperiul (din 6 mai rămân 2 milioane de locuitori) și asta schimba optica, se revine la spațiu, dar nu pentru explorare ci pentru colonizare.
Ataca continentul vecin pentru a face rost de materii prime pentru colonizare dar ptertha își face și ea treaba și omoară cvasi totalitatea populației băștinașe.
O întrebare foarte buna se găsește în substrat: care e impulsul și cat de puternic trebuie sa fie acesta pentru ca oamenii sa fie determinați sa facă saltul înainte ? Sa treacă la un nivel superior, sa descopere...
Se face o prima expediție de explorare care ajunge dincolo de jumătatea distantei dintre cele doua planete iar descrierea ascensiunii e foarte frumoasa, chiar dacă nu se întâmpla nimic spectaculos.
Dupa care urmează pregătirile pentru colonizare/evacuare dar din cauza ca toată economia fusese concentrata pe construirea flotei care va transborda o parte a populației pe SupraLume, plus molima, plus amenințarea ptertha, situația sociala s-a înrăutățit iar evacuarea în loc sa se facă într-un mod organizat și planificat asa cum se prevăzuse se transforma într-un haos.
Se descoperă și legătura intre copacii brakka și ptertha - primii hrănesc pe cei din urmă în momentul în care are loc polenizarea iar cei din baloanele încearcă protejarea copacilor urmărind și omorând primul și ultimul dușman al copacilor adică omul (iarăși îmi aduce aminte de Le Guin).
Fac trecerea spre noua lor casa, SupraLumea, dar oare vor reuși sa lase în urma problemele ?
Fara chestii complicate, fără prăpastii psihologice, ci o sănătoasă abordare SF a unei lumi din univers locuite de ființe extrem de asemănătoare oamenilor, aflată undeva la intersecția intre feudalismul târziu și începutul revoluției industriale. Stilul este unul așezat, clasic, fără țopăieli.
Așadar:
O poveste frumoasa, poate nu atât de intensa și de profunda ca cele ale K. Le Guin, dar ține aproape. Titlul mi se pare nefericit ales.
Titlu: Astronauții zdrențăroși
Autor: Bob Shaw
Editura: Pygmalion
Links: pe Goodreads
WWE: AZ
SFE: BS
ISFDB: BS