Imperiul îngerilor - Bernard Werber

N-am citit Furnicile, seria la modă a lui Werber. Le-am răsfoit acum 2 ani la Final Frontier și prin librării dar nu m-au atras, nu știu de ce... In schimb mi-au căzut ochii :) pe acest împărat despre care am aflat pe parcurs că e a doua carte din ciclul îngerilor după Thanatonauții citită pe la mijlocul anilor 90 și pe care o am pe undeva prin bibliotecă, dar despre care nu mai țineam minte mare lucru. Si am zis să încerc, să văd dacă...

Pe scurt/lung:

Michael Pinson moare într-un accident cu avion (cu și nu de, că avionul se prăbușește peste blocul în care locuia), episodul fiind foarte bine scris, cu interstiții sub forma unor interviuri luate pe stradă de forma ce părere aveți despre moarte? .

Trecerea spre moarte se face prin mai multe membrane-porți care despart mai multe ceruri ( cel al spaimelor, cel al fantasmelor, cel al tenebrelor, etc), ajunge în Purgatoriu ( definit ca locul unde se bate pasul pe loc și unde se așteaptă) și la judecata arhanghelilor unde îl are ca avocat pe Emile Zola (da, chiar el) care îi obține rămânerea în ceruri ca înger-rezident (alternativa era trimiterea pe Pământ pentru a trăi o nouă viață). 

La judecata i se reproșeaza ca a făcut niște cercetări despre moarte în calitate de  thanatonaut, prezentate lumii ca povestiri SF. 

Ca înger-rezident îl are ca înger-instructor pe Edmond Wells, autor în viața de pe Pământ a unei Enciclopedii a cunoasterii absolute și relative pe care o continuă și în ceruri (foarte interesante extrase din această enciclopedie sunt intercalate intre capitolele cărților, cu definiții de genul: sufletul = 25% ereditate + 25% karma + 50% liber arbitru). 

I se dau în grijă 3 suflete: un rus, Igor, care de mic este învățat cu vodca de maica-sa :) și care va ajunge killer profesionist în armata rusă din Cecenia după ce a trecut prin diverse internate și centre de corecție, un francez, Jacques, care ajunge scriitor după ce trece prin insuccesele și depresiile de rigoare și o americanca, Venus, care ajunge Miss Univers, apă plata cu lămâie și alte prafuri, Hollywood și alte depresii dar de alt tip decât ale francezului. 

Cei trei (Ivan, Jacques, Venus) sunt de fapt fațete ale personajului principal care, ca înger păzitor, încearcă să îi ajute dar nu prea reușește.

La îndemnul prietenului sau Raoul, personaj care vine și el din Thanatonauții, Michael încearcă  sa afle ce se afla dincolo de nivelul 6 al îngerilor rezidenți și călătoreste împreuna cu Marilyn Monroe, Freddy Meyer, Roul spre  o alta galaxie , iar împreună cu alți îngeri ca Buster Keaton, Oscar Wilde, Maica Tereza, Kafka,   etc se luptă cu sufletele rătăcitoare (care sunt ăia răi) folosind iubirea drept sabie si umorul drept scut

Se face legătura cu cartea precedenta din seria îngerilor, Thanatonauții, și multe referințe la icon-uri culturale ca Poe, Lovecraft, Pink Floyd, Flori pentru Algernon, Conjurația imbecililor,  etc

Așadar: 

Carte agreabilă, pe alocuri spumoasă, chiar dacă uneori se discuta filozofie serioasă (conceptul de ideosfera - cum apar/cresc/înmulțesc/mor ideile) din care am reținut 2 chestii: desacralizarea sacrului (am citit asta pe undeva) că vorbește foarte relaxat despre moarte, îngeri, Dumnezeu, suflet, fericire, vieți anterioare, etc și o anumita căldură, că altfel nu știu cum să-i spun, adresată de Werber personajelor, scrisului, cititorului, căldură întâlnită și la alți francezi (Brussolo, Klein) dar pe care am întâlnit-o mai puțin la anglo-americani, care-s mai seci, mai distanți, mai corporatiști ( am venit, am scris cele x mii de cuvinte care compun romanul, noveleta, short story-ul,  la revedere) ... Poate cu excepția lui Ray Bradbury.  


Titlu: Imperiul îngerilor
Autor: Bernard Werber
Editura: Lucman
Links: site oficial
WWE:
SFE: BW
ISFDB: BW